„Frohe Ostern”!
MK:
„Dror Feiler este un artist complex, trebuie privit din mai multe perspective! Albumele electronice de "industrial noise" sunt greu de ascultat și perceput (Nash Kontroll si Senssuround Orchestra), chiar că nu oferă ascultătorului un element marcant cu care s-ar putea orienta, totul fiind doar o avalanșă de „noise” compactă și pe alocuri înfricoșătoare! În schimb albumele cu Lokomotiv Konkret tributează free-jazzului european din anii '70, structurat și chiar pe alocuri cu momente lirice! Prefer aici albumul "Stckholm, Augusti 1978" cu două tromboane și un cello! Albumele solo ale lui Dror se anunță și ele interesante...trebuie să mai ascult.
Da...și să nu uit încă un aspect interesant în cariera lui Dror Feiler...albumele orchestrale "Point Blank" și "What is the Point of Paris?"...
Albumele solo sunt ceva mai accesibile: pe The Celestial Fire (1991) îl posed de mai multă vreme, piesele diferă pendulând între noise-jazz (cu unele pasaje chiar citând elemente lirice folk, ca de exemplu în piesa "Hallel"), clasic modern și sunete industriale, totul însă în echilibrul structurat specific lui Feiler. La un ascultător mai conservator muzica asta poate produce totuși unele iritații! Albumul solo The Return of the Real (2002) este de fapt un „heavy metal” inserat în „noise-jazz” cu multă electronică și mai puțin saxofon într-o avalanșă de zgomote chiar terifiante! Se pot face aici unele paralele cu formații japoneze cu ambiții artistice asemănătoare, o muzică cu tendințe violente, imposibil de categorisit stilistic....poate mai astepți puțin până trec și prin albumele lui orchestrale care sunt și ele promițătoare, dar vorbim de un artist nu prea ușor de pătruns sau analizat! Există vreo șansă să dai de albumele cu Locomotiv Konkret care-mi mai lipsesc: The Sky Is The Limit (1983) și A Voice Still Heard (1990)?”
....le-am găsit și obținut datorită lui Ștefan Pelin (cui altcuiva?...), așa încât acum analistul atent și răbdător MK are acum în Germania la dispoziție datorită nouă acest set deja analizat dar încă „sub lupă”:
Dror Feiler - The Celestial Fire (Anckarström, 1991)
Dror Feiler - The Return of the Real (Tochnit Aleph, 2002)
Dror Feiler - Point Blank (Phono Suecia, 2006)
(Dror) Feiler, (Lasse) Marhaug - No More Drama (No Fun Productions, 2008)
Dror Feiler & The Too Much Too Soon Orchestra - What is the Point of Paris? (Fylkingen Records, 1996)
Lokomotiv Konkret (Sweden) - Kein Aber -live 1994- (Leo Lab, 1995)
Lokomotiv Konkret (Sweden) - Lokomotiv Konkret -LP- (Urspår, 1980)
Lokomotiv Konkret (Sweden) - Stockholm Augusti, 1978 -LP- (Urspår, 1979)
Lokomotiv Konkret (Sweden) - A Voice Still Heard (Alice Musik Produktion, 1990)
Lokomotiv Konkret (Sweden) - The Sky Is the Limit (Organic Music, 1983)
Nash Kontroll (Sweden) - Your Left Hand Just Exploded (iDEAL Recordings, 2005)
Senssurround Orchestra - Meltdown of Control (Mort Aux Vaches/Staalplaat, 2000)
NEWS...
Kinga Głyk este cea mai nouă prezență anunțată la ediția din vară Gărâna 2024, „cartea sa de vizită” fiind recentul:
Kinga Głyk (bass) – Real Life (Warner Bros., 2024)
Ensemble Nimbus (Sweden) - Key Figures: Live at Lilla Teatern 1995 (TAP Music, 2023)
.jpg)
Vinicius Cantuaria (gtr & voc, Brazil) – Psychedelic Rio (Sunnyside Communications, 2024)
Suport, completări:
Jesse Harris & Vinícius Cantuária – Surpresa (Sunnyside Communications, 2021)
Vinícius Cantuária e Zeca Baleiro – Naus (Sonastério/SARAVÁ DISCOS, 2022)
RSVC (Ricardo Silveira & Vinicius Cantuária) – RSVC (S/T) (Adventure Music, 2013)
Vinicius Cantuária and Bill Frisell – Lágrimas Mexicanas (Naïve, 2011)
Vinicius Cantuária – Horse and Fish (Hannibal Records, 2004)
Iată un set de completare & actualizare cu chitaristul brazilian ajuns la 72 ani pe care până prin 2011 îl urmăream și-l difuzam pe frecvențele emisiunilor de la radiourile locale pe FM (până acestea au existat în grilă)...iar după, adăugând arhivei o bună parte din ce-a mai scos...nu însă și pe acestea 5 de mai sus, până acum (mai puțin cel cu Bill Frisell Lacrimi mexicane).
Prefuse 73 (alias Guillermo Scott Herren) – New Strategies for Modern Crime Vol. 1 (Lex Records, 2024)....„digs deep into the cinematic possibilities of jazz like Quincy Jones, Lalo Schifrin, Herbie Hancock”....
Amanda Whiting (harp) – The Liminality of Her (First Word Records, 2024)
Doug MacDonald (gtr) – Sextet Session (2024)
...albumul în trio de anul trecut:
Geoffrey Dean Quartet feat. Harish Raghavan – Foundations (AMP Music and Recordings, 2024)
The New Mastersounds – Old School (One Note Records, 2024)....„funk, jazz, soul”...
...2 piese:
Bobby Wellins Quartet – What Was Happening [Jubilation -live- (1978) & Dreams Are Free (1979)...plus] -2 CD- (Jazz In Britain, 2024)
Anna Gréta (p-no & voc, Iceland/Sweden) – Star of Spring (ACT Music, 2024)
Mikael Máni (gtr, Iceland) – Guitar Poetry (ACT Music, 2024)
Magnus Lindgren & John Beasley – Butterfly Effect (ACT Music, 2024)
...flautul & clarinetul suedezului -cu 4 materiale anterioare în arhiva mea- fac încă o dată pereche cu pianul americanului, tot la casa ACT...
Life Only (Fred Frith, Dimos Vryzas & Diego Aguirre DAZ) – Plus ça change (2024)
Alice Coltrane – The Carnegie Hall Concert -2 CD- (rec. 1971, rel. Impulse!, 2024)
-ost-2024.jpg)
John Lurie – Painting with John -O.S.T.: Music from the Original TV Series -2 LP- (Royal Potato Family, 2024)
John Lurie – African Swim and Manny & Lo. Two Film Scores by John Lurie (Strange & Beautiful Music, 1999)
The Recedents (Lol Coxhill, Roger Turner & Mike Cooper) – Wishing You Were Here -5 CD Box Set- (FREEFORM Association, 2014)
...unul dintre concerte:
Wayne Horvitz – The Cabinet of Dr. Caligari (2019, Improved Sequence 2023)
YOQAL (duo)....„butterfly effect”:
Kamilya Jubran & Werner Hasler – Wameedd (Mostakell Records, 2016)
Kamilya Jubran & Werner Hasler – ] Wanabni [ (Zig Zag Territoires, 2010)
....neoferite pe bandcamp, spre deosebire de acesta:
Sylvain Cathala Quintet – Poetry of Storms (Le Triton, 2022)
Completări la discografia Blast:
Blast 4tet (Netherlands) - Puristsirup (Vonk, 1991)
Blast 4tet (Netherlands) - Sift (2008)
BLAST (& guests) - Stringy Rugs (1997)
BLAST (8TET) - A Sophisticated Face (1999)
Blast 6tet - As Nowhere As Anywhere (2007)
^ Void Patrol - Live @ Victo (Les Disques VICTO, 2024)
„- Performers:
ELLIOTT SHARP (BMI) - guitare électrique, électroniques
COLIN STETSON (ASCAP) - saxophones basse, ténor et alto
BILLY MARTIN (BMI) - batterie, percussion
PAYTON MACDONALD (ASCAP) - marimba, vibraphone et gyil (xylophone africain)”
....acest disc „live” este o restanță găsită din stocurile Wayside Music, formula preluând titlul celui de studio anterior semnalat de mine pe blog:
Payton MacDonald, Billy Martin, Elliott Sharp, Colin Stetson – Void Patrol (Infrequent Seams, 2022)
Pe bandcamp cele 2 sunt doar spicuite, integral oferit este fiind acesta al 3-lea, realizat între ele:
^ Present (Belgium) - This is NOT the end (Cuneiform, 2024)
...„Present featuring Dave Kerman, Pierre Chevalier, Kurt Budé, Lisbeth Lambrecht and François Mignot”...
...primele 2 piese:
„Fans of Cuneiform Records”
„Rock In Opposition”
Goran Čabrajić
Prezent - acesta NU este sfârșitul, (Cuneiform, 2024)
„PRESENT este un grup belgian fondat în 1979. Trupa a fost înființată când Roger Trigaux a părăsit Univers Zéro în mai 1979 și a decis să creeze un nou proiect care a fost planificat inițial ca unul de studio pur. Primul album a fost lansat în 1980 și își propunea să creeze un contrast cu Univers Zéro în ceea ce privește modul de compunere, adică să se îndepărteze cumva de stilul clasic cameral și să abordeze compunerea într-o formație rock clasică, creând astfel un tip de complex prog de cameră care este mai rock datorită prezenței puternice a chitarei și abordării mai robuste și directe. „this NOT is the end” este, din păcate, ultimul album al acestei trupe, deoarece legendarul compozitor Roger Trigaux a murit în timpul înregistrării sale. Moștenirea sa este grozavă, iar acest ultim album reprezintă un alt succes compozițional strălucit, unul unghiular și prezentat prin structuri sonore complexe realizate din ritmuri imbricate și linii instrumentale care sunt țesute într-o infuzie densă și întunecată. Trei compoziții, dintre care epopeea de aproape jumătate de oră, „This Is Not The End, part 1” este ultima etapă a geniului lui Roger Trigaux și aduce o poveste compozițională densă, prezentată cu piese perfect scrise, dinamică și cu dese schimbări ritmice, toate acestea într-o atmosferă tensionată cu explozii de furie care schimbă direct sunetul și energia, creând un echilibru de invidiat între formă și dezintegrare, unde temele trec printr-un număr considerabil de variații și replici și creează o galerie sonoră impresionantă. Aici, rock-ul vine într-un echilibru perfect cu muzica de cameră, având în vedere instrumentația particulară a trupei, în doze măsurate cu precizie, alături de chitare nervoase, structuri sonore implementate, bas și tobe, care creează acele ritmuri neregulate și inimitabile. Trebuie să acordați atenție dezvoltării asimetrice cu părți solide și goluri, care este plină de idei, dar nu este niciodată redundantă, nu se rostogolește niciodată în spații inutile și totul este întotdeauna menținut în echilibru perfect. Compozițiile sunt târâte în vârtejuri de mare patos și senzații care acoperă adesea extreme, între sunete care duc la muzica clasică și de cameră contemporană și sunete cu condimente întunecate și grele.
Structurile sunt greu de anticipat, sunt extrem de rafinate și gradate unde în decursul lor se deschide un scenariu întunecat și sumbru, plin de indicii supărătoare. Unisonul splendid, împreună cu un sentiment de ciclicitate, arată un devotament față de subgenul Zeuhl. Totul este pus cap la cap în așa fel încât, chiar dacă instrumentele diverg la un moment dat, ele găsesc mai târziu din nou un punct comun. Intersecții dintre instrumentele de suflat și percuție, scenele în care vioara lui Liesbeth Lambrecht devine protagonistă, basul lui Keith Macksoud și tobele lui Dave Kerman, care cu schimbările lor de ritm creează secțiuni de pauze progresive nebunești, propunând atmosfere fluctuante, între părți agresive și altele mai calme, sau covorul pe care se inserează tastatura lui Roger Trigaux, creează un mediu de sunet avangardist clasic-progresiv, toate acestea dau un sens palpabil intenției de a zgudui suflete și de a stârni sentimente, totul contribuie la momentele determinante ale muzicii perfecte.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu