R.I.P. Roy Haynes (99)...
Călin Hagea / Deva:
...ne prezintă „impresii despre Ziua 1 + Ziua 3 de la OraJazz Festival (duminică nu am mai stat).
În prima zi (joi) au fost cele 2 concerte ale lui Mateusz Smoczyński.
1. Primul (Adam's Apple) a fost 90% simfonic, cu foarte subțiri inserții de jazz. Personal mie mi-a plăcut, având încă din copilărie o aplecare către muzica simfonică.
2. Al doilea (Zbigniew Seifert’s Jazz Concerto) a început doar în formula de jazz cvartet în care s-au cântat 4 piese (sau 3? ... poate nu mai țin minte bine). Un post bop ok, dar nu senzațional. Apoi a intrat în scenă și orchestra și a început concertul propriu-zis. Interesant, dar la fel, nu senzațional. Interesantă a fost prefața artistului care a zis că e prima punere în scenă a acestui concert ... nepublicat și în primă audiție ??
Ziua 3 a fost cu Àbáse și Rebekka Bakken.
1. Àbáse - un afrobeat ușor electronic, acceptabil, dar nu m-a mișcat deosebit. La unele piese am avut parcă o senzație de Santana - Shango, la alta (în care vioiul percuționist african s-a odihnit 😀) și suflătorul cânta la flaut) am avut un ușor remember Focus (?). În rest, o muzică accesibilă, plăcută publicului. O prezență interesantă atât din punct de vedere artistic cât și vizual a percuționistului.
2. Rebekka Bakken - după părerea mea un concert memorabil. A avut de toate ... prezență scenică notabilă ... foarte simpatică, o voce minunată care a trecut prin toate registrele ... pop, blues, jazz, folk nordic, country. A interacționat foarte bine cu publicul, la un moment dat după ce începuse o piesă solo voce (gospel nordic după părerea mea 😀) a sunat un mobil ... s-a întrerupt și a povestit o pățanie personală: când era în tinerețe la un concert John McLaughlin unde era tăcere mormântală și ei i-a sunat mobilul ... și ea era foarte mândră de mobilul ei! (😊)... așa că a reluat piesa de la început ...
Una peste alta, am fost mulțumit de ceea ce am auzit anul ăsta la festival. Să nu uit de Decolonize Your Mind Society care mi-au plăcut foarte mult ... chiar dacă au puține tangențe cu jazz-ul”.
...cu jazzul majoritar expus și cunoscut la noi în România, aș putea bănui eu c-a vrut să spună la sfârșit Călin, căruia-i mulțumesc pentru impresii. Eu am fost la ORAJazz V, silit și de alte obligații, numai în ziua a 2-a dar exclusiv pentru Decolonize Your Mind Society, ungurii urmând după trioul pianistic din deschidere cu ucrainienii-berlinezi Arseny Rykov Trio (pe care ca impact i-aș pune lejer pe același imaginar palier cu timișorenii JazzyBIT).
Reamintesc că un set măricel pregătitor cu mai mulți artiști din această ediție ORAJazz fusese lapidar listat aici pe blog într-o postare din 21 octombrie imediat după afișul festivalului, aici:
...dar dincolo de cele 2 albume de studio în cazul maghiarilor, a-i capta „live” e o experiență 3D aparte care te poate surprinde ca și viitorul...„in both directions” ca să folosesc deviza lui Wels „Music Unlimited” 38 (8-10 nov. 2024), festival -apropo- de unde greu îți revii la situația jazzistică autohtonă cam „liniară”...și totuși:
* Min. 1 = intrarea pe scena Filarmonicii de stat Oradea a 6-tetului de „șamani”, după ce le văzusem pregătite sau bănuiam că sunt printre altele interesantele instrumente de suflat sau cu corzi „Linnstrument” și „glissonic/glissotar”, „just intonation guitar” și sintetizatorul analogic, toți muzicienii având fețele mascate. Tipul acesta de expunere nu-i chiar ceva unicat și are darul de a-mi pune în „în gardă” simțul critic, suspectând poate epatarea vizuală, mimetismul, eludarea unor carențe muzicale (ex. minimalism prea repetitiv/monoton), ascunderea nefirească a emoțiilor, etc...abordarea a priori cumva sceptică fiind datorată și coperților supraîncărcate și titlurilor lungi și posibil pompos criptice ale discurilor O invitație politicoasă la o prismă anabatică nelocuită....și O a doua invitație la un obiectiv Katabatic neîntrerupt (antonimele „catabatic/anabatic” referindu-se conform dex. la scăderea în intensitate / ascensiunea forței vânturilor)...
Fac abstracție de toate astea și urmăresc cât pot de detașat...
* Concertul...
* Min. 75 (aprox.) = finalul, cu senzația că nici măcar 1% n-a contat aspectul vizual, băieții puteau la fel de bine să-și arate figurile, nu mi-ar fi schimbat cu nimic impresia-concluzie care mi-a risipit cam toate temerile și bănuielile amintite, cum mi s-a întâmplat odinioară și la americanii Sleepytime Gorilla Museum capturați „live” prin 2017 la amintitul Wels...pentru că muzica aceasta cu teme misterioase, pasaje ludice, dezvoltări minuțios-filigranate de la câteva acorduri acustice până la crescendouri cu finaluri apoteotice...e un conglomerat de tip „East-meets-West” care n-a plictisit deloc, dimpotrivă: am detectat pe alocuri ecouri și referințe la care fanii Jon Hassell „Fourth World”, Moondog, Secret Chiefs 3, Laurie Anderson, „R.I.O. avant-prog, spiritual jazz, tribal jazz”, etc...sau chiar cei ai anonimilor veterani și de-a pururi și etern mascați The Residents, n-au cum să rămână impasibili la ce se aude de la acest grup eclectic budapestan în frunte cu liderul ghitarist Szabó Bálint Gosheven...
Cunoscuta revistă The Wire (UK), printre altele, indică trupa 75 Dollar Bill (Rick Brown & Che Chen) drept influență recunoscută de lider, în timp de cronica extinsă a Politicoasei invitații...de debut îi mai enumeră, uneori cu ajutorul unor titluri de piese, și pe Can, Terry Riley, Ali Farka Touré, David „Fuze” Fiuczynski / Screaming Headless Torsos („Mike The Headless Chicken”), Giorgi Mikadze (Georgia), Acid Mothers Temple (Japan), Rüstəm Quliyev (Azerbaijan), Sir Alan Bishop (ex-Sun City Girls, Rangda), The Dwarfs of East Agouza (Egypt), Sublime Frequencies (label)...iar apropo de numele ales pentru trupă, pe clasicul chitarist Ronald Shannon Jackson și a sa „harmolodic unit” Decoding Society...care trimite automat, prelungind șirul de nume sonore, la „the last but not least” Ornette Coleman (!)
Scurtele pasaje sacadate de saxofon mi l-au mai amintit pe fondatorul Blazzaj Edi (Eduard Jak) Neumann -ca să revin la contemporani și să forțez introducerea în lunga și măgulitoarea listă și a unui nume românesc-...în timp ce aceeași cronică din The Wire indică „Decolonizarea...” drept continuarea firească a discurilor solo Szabó Bálint de o „sublimă fragilitate”...și pe care, cu-atât mai mult acum mă grăbesc după o tentativă eșuată să le reconsider și să le adaug arhivei digitale ca un „must-have”:
* Gosheven (Hungary) - Leaper (OPAL, 2017)
* Gosheven (Hungary) - Bivaq (OPAL, 2018)
Una peste alta, ORAJazz Festival V a avut prin Decolonize Your Mind Society un „cal breaz” -dacă tot au în repertoriu piesa „I Have A Horse Named Gosheven”- pentru care un mare MULȚUMESC că i-a ales și adus i se cuvine după toate aparențele organizatoarei Simonei Giura: bravos și ține-o tot așa Simona în ce privește îndrăzneala de care parcă aminteai în prezentare, jazzul permite și asemenea expuneri ritual-șamanice ca să ne amintim măcar din când în când de una dintre butadele cele mai rezonante ale inegalabilului Frank Zappa: „Fără deviere de la normă nu este posibil progresul”!
-Tusk Festival 2018 - 75 Dollar Bill:
NEWS / NEW ENTRIES
* Thelonious Monk Septet – Monk’s Music (Riverside 1957, remast. 2024)
* Charles Mingus – Reincarnations (Candid Records, 2024)
* Julie Driscoll, Brian Auger & the Trinity – Live at Montreux 1968 (Repertoire Records, 2024)
* Jon Batiste – Beethoven Blues: Batiste Piano Series, Vol. 1 (Verve, 2024)
* Adrian Younge – Adrian Younge Presents Linear Labs: São Paulo (2024)
* Nomade Orquestra (Brazil) – Terceiro Mundo (Nublu Records, 2024)
* Primitive Art Group (New Zealand) – 1981-1986 -2 CD- (Amish Records, 2024)
* Annarella and Django (Sweden & Mali/Senegal) – Jouer (We Are Busy Bodies, 2024)
....Annarella Sörlin & Django Diabaté debut album...
More is More Records
...cu Petter Eldh (bass) & Jim Black (dr)...e a 21 intrare în arhivă a acestui talentat trompetist american de 43 ani și al 18 titlu din catalogul casei finlandeze We Jazz Records, P.E. dar deține și propriul label, More is More Records...
- Peter Evans / Being & Becoming - Ars Memoria (2023)
* Paul Dunmall (t & s-saxes) - Red Hot Ice (Discus Music, 2024)
* Paul Dunmall, Mark Sanders, Paul Rogers - Wildlife (Fundacja Słuchaj!, 2024)
* Paul Dunmall, Tobias Delius, Olie Brice & Mark Sanders - No Better Than Butcher Bird (Fundacja Słuchaj!, 2024)
RED HOT ICE
WAYSIDE (jazzy) MUSIC 19 nov. 2024
^ Eric Mertens (keybs & flt, Belgium) - Spleen (Carbon 7, 1994)
- Trance Map (Evan Parker & Matthew Wright) - Horizons Held Close (Relative Pitch, 2024)
- Karen Borca & Paul Murphy – Entwined (Relative Pitch, 2024)
- Zeena Parkins - Dam Against the Spring Tide (Relative Pitch, 2024)
....cu Tony Buck, Magda Mayas, etc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu