„Voci căzute din cer” plus alte noutăți remarcabile și din jazzul de la sol

* William Parker – Voices Fall from the Sky -3 CD- (AUM Fidelity, 2018)
    * CD1 „Voices Fall...”: Piese noi compuse și produse de basistul veteran aflat într-a 5 decadă de carieră și etalând însumat pe tot setul 17 vocaliști și vocaliste, pe CD1: Timna Comedi, Morley Shanti Kamen, Amirtha Kidambi, Kyoko Kitamura, Bernardo Palombo, Omar Payano, Jean Carla Rodea, Raina Sokolov-Gonzalez, Fay Victor, Andrea Wolper. Acompaniatorii sunt: Karen Borca, Angelo Branford, Rob Brown, Gerald Cleaver, Jean Cook, Jason Kao Hwang, Masahiko Kono, William Parker, Dave Sewelson, Heru Shabaka-Ra, Steve Swell, Dario Acosta Teich, Eri Yamamoto.
    * CD2 „Songs”: Duete ale basistului cu 3 vocaliste: Ellen Christi, Lisa Sokolov și Leena Conquest. Acompaniatorii: Steve Swell, Dario Acosta Teich, Eri Yamamoto.
    * CD3 „Essence”: Suita „The Blinking of the Ear”, inițial scoasă cu tripleta Ernie Odoom, Sangeeta Bandyopadhyay și Leena Conquest, acum într-o nouă variantă cu mezzo-soprana AnnMarie Sandy. Acompaniatori: Eri Yamamoto: pian, William Parker: bas și Leonid Galaganov: tobe.

  Wiliam Parker - The Death of Death (2016):
https://www.youtube.com/watch?time_continue=9&v=MotQAiFiVpg

* Kamasi Washington - Heaven & Earth -2 CD- (Young Turks, 2018)
De la „The Epic” (3 CD, 2015), un album „epic” la propriu și la figurat, la noul dublu-set de „doar” 2 ore și jumătate, saxofonistul cu aceeași figură și ținută impozant-monumentală de tânăr guru (vezi clipul și coperta), e într-un ușor regres cantitativ. Dar nu și unul calitativ și asta se va vedea, sunt sigur, în poll-urile de final de an din care-a trecut abia jumătate. Deocamdată avem „reviews”-uri favorabile, dar oricât ar fi protagonistul de icoană peste ocean și pe piețele occidentale importante (statut consolidat anul trecut de „Harmony of Difference EP”, la dimensiuni însă de LP/CD), pe la noi și în zonă rămâne aproape necunoscut până nu va fi mediatizat și va concerta la vreunul din numeroasele festivaluri (fenomenul e valabil, din păcate și celorlalți 4 artiști din cele 5 albume evidențiate ale postării...)
Discursul muzical se derulează inversat față de titlu și este astfel descris de însuși K. Washington:
‘The Earth‘ (CD 1) e partea din album reprezentând lumea pe care eu o văd în afară, din care fac și eu parte. ‘The Heaven‘ (CD 2), dimpotrivă, e zona lumii mele interioare care face ea parte din mine. Cine sunt eu și alegerile pe care le fac, sunt plasate undeva între ele”. Sună oarecum ambiguu, dar dincolo de intenții avem fără echivoc dibăcia autorului, secondat de ajutorul de nădejde care-și spune Thundercat, în felul cum reușesc ei cu restul echipei să facă accesibil materialul prin inserturi de pop, gospel, soul și funk, fără a impieta la calitatea per ansamblu și flerul „spiritual jazz”, în teme ca de ex. imnul ‘Joy to the World’ inserat în ‘Journey‘ și prin corurile dominant feminine omniprezente și în „cer” și pe „pământ”, precum în biblicul „as above, so below”.
Un album căruia eu i-aș spune „plenar” dacă nu mi-ar fi teamă că adjectivul acesta acum rar folosit s-a depreciat din vremurile ședințelor comuniste și a limbajului „de lemn”.
   - Kamasi Washington - Street Fighter Mas:
https://www.youtube.com/watch?v=LdyabrdFMC8

* Tenderlonious featuring The 22archestra - The Shakedown (22a, 2018)...."afrobeat experimental latin soul deep house electronic funk jazz techno" (conform bandcamp.com)
Cu o temă-titlu amintind de „fusion”-ul de pionierat de pe „Bitches Brew”-ul lui Miles Davis, albumul acesta de debut al flautistului a fost tras întro singură sesiune de 8 ore la Abbey Road Studios, în componența:
   - Ed "Tenderlonious" Cawthorne: Flute & Synthesisers
   - Hamish Balfour: Keys
   - Fergus Ireland: Bass
   - Yussef Dayes: Drums
   - Jeen Bassa, Reggie Omas & Konrad: Percussion

 - Tenderlonious - The Shakedown feat The 22archestra:
https://www.youtube.com/watch?v=G-ve7GIHilI

* Michael William Gilbert - Radio Omnibus (Gibex, 2018)...."classical/chamber music, electronic, world, jazz"
Dacă numele și electronica aparte a lui MWG -care scoate discuri de 40 ani la propria casă Gibex- nu vă spun nimic, prin distribuția completă:
   - „Michael William Gilbert: modular synthesizer, samplers, loops, electronics, percussion; Adam Holzman: keyboards, electric piano, acoustic piano; Mark Walker: drums; Four for Music and the Sofia Session Orchestra; Supreme Tracks: drums, violin, cello, fretless bass, flute, oboe; Uncredited: guitar, mandolin, dobro”
....parcă începe să devină interesant, măcar prin notorietatea lui A. Holzman care a colaborat cu Miles Davis și a lui Mark Walker, bateristul din Oregon. Dar acest reușit melanj împins de la un voiaj aventuros până la o experiență sonică, se datorează în principal semnatarului MWG, pe nedrept rămas ascuns în spatele tirajului, mai mult ca sigur infim, al albumelor anterioare. Remarcabil și aportul bulgăresc adus de Sofia Session Orchestra & Choir.

* Sarah Bernstein Unearthish – Crazy Lights Shining (Phase Frame, 2018)...."Rising Star" in forward-thinking jazz in the DownBeat Critics Poll"
  - Sarah Bernstein: vln, voice, text, comp. & Satoshi Takeishi: dr, perc
Încă o violonistă remarcabilă și „pe val” cu al 2-lea ei album de „poetry/spoken word & jazz” în duo cu japonezul care-a mai cântat, printre alții, cu Randy Brecker și Anthony Braxton. Asemănările cu Laurie Anderson (minus electronica) sunt imediate, inclusiv prin frazare și fluentele rime și ritmuri care te scot dincolo de orice zonă de confort ți-ai impune. „N-ați vrea ca gândurile să vă explodeze?”, declamă ea la un moment dat, cu forța și libertatea de expresie a unor poete din generația Beat precum Diane DiPrima și Anne Waldman, în piese sacadate precum tema-titlu sau „Drastic Times (require drastic measures)”. I-am urmărit cariera și am mai găsit-o pe Sarah Bernstein prezentă ca invitastă și pe următoarele albume, printre care și surprinzătorul recent disc al bateristului de „indie/alternative”:
    - Man Forever (John Colpitts, a.k.a. Kid Millions) (feat. Yo La Tengo & Laurie Anderson) - Play What They Want (Thrill Jockey, 2017), cu „cartea de vizită”:
  -  Man Forever feat. Laurie Anderson - Twin Torches (Official Music Video)
https://www.youtube.com/watch?v=nlM5PlWPTJw

Suport:

    - Adam Rudolph's Moving Pictures & Organic Orchestra Strings - Both/And (Meta Records, 2011)
    - Anthony Braxton - Trillium E -act 1-4- (New Braxton House, 2011)
    - Anthony Braxton - Trillium J: The Non-Unconfessionables -act 1-4- (New Braxton House, 2015)
    - Jason Kao Hwang & Spontaneous River - Symphony of Souls (Mulatta Records, 2011)

Apropo de „zona de confort” a melomanului jazzofil cu pretenții de pe la noi, următoarele 4 albume sunt pentru el și în mod sigur și pe gustul promotorilor autohtoni care probabil le vor adăuga la colecție și vor scrie câte ceva despre...pe unde se mai poate. Dar pentru mine și acest blog cu alte priorități, sunt doar 4 titluri noi semnate e-adevărat de nume majore, dar fără nimic special de semnalat, ba chiar în ușor regres și când afirm asta pun aici în balanță nu doar realizări anterioare sau nivelul înalt al așteptărilor ci și încorsetările caselor de discuri care nu pun pe prim-plan inovația și originalitatea producțiilor:
* Charles Lloyd & the Marvels + Lucinda Williams - Vanished Gardens (Blue Note, 2018)
* R+R=NOW (Robert Glasper) - Collagically Speaking (Blue Note, 2018)
* The Stanley Clarke Band - The Message (Mack Avenue Records, 2018)
* John Coltrane - Both Directions at Once: The Lost Album -2 CD- (rec. 1963, rel. Impulse!/Verve, 2018)
Adaug ca potrivite acelorași considerente și pe următoarele:
* Jin Jim - Weiße Schatten (ACT Music, 2018)...:young german jazz (serie)
....Daniel Manrique-Smith (Peru/Germany): flt, Ben Tai Trawinski: bass, Johann May: gtr & Nico Stallmann: drums
* Emile Parisien Quintet with Joachim Kühn - Sfumato live in Marciac (ACT Music, 2018), practic transpunerea „live” a albumului de studio.

* Or Bareket (bass) – OB1 (Fresh Sound, 2017)
* Buster Williams (bass) - Audacity (Smoke Sessions Records, 2018)
* Matt Penman (bass/SFJazz Collective, James Farm) - Good Question (Sunnyside Records, 2018)
* François Moutin & Kavita Shah Duo (bass & voc) – Interplay (Dot Time Records, 2018)
....Special Guests: Sheila Jordan & Martial Solal
* Riccardo Fassi (bass, voc) Quartet & Alex Sipiagin - Portraits of Interior Landscape (Alfa Music, 2017)

* Claus Waidtløw (s & t-saxes, clar/Denmark) - New Beginning (Gateway Music, 2018)
* Kobie Watkins (dr, perc) Grouptet - Movement (Origin Records, 2018)
* JD Allen (t-sax) – Love Stone (SaVant, 2018)

* Shawn Maxwell (a-sax, clar & fl)’s New Tomorrow – Music in My Mind (OA2 Records, 2018)

Alte apariții notabile:

* Onyx Collective – Lower East Suite Part Three (Big Dada Recordings, 2018)
* Onyx Collective – Lower East Suite Part One & Two -2 X EP- (Big Dada Recordings, 2017)
 Liderul acestei trupe active cu un jazz modern în diverse spații neconvenționale din New York este Isaiah Barr (a & t-saxes), muzica sa reflectând diversitatea și disonanțele metropolei. Coperțile aparțin pictorului Julian Schnabel:
  - Onyx Collective - '2AM at Veselka':
https://www.youtube.com/watch?v=BoMBV4Agb_c

* SkyDive Trio (Norway) - Sun Sparkle (Hubro, 2018)
* Skadedyr (Hans Hulbækmo: dr, perc/Norway) – Musikk! (Hubro, 2018)
* The End – Svårmod Och Vemod Är Värdesinnen (RareNoise, 2018)...."alternative rock, experimental, jazz"
* Jamie Saft Quartet - Blue Dream -2 X LP- (RareNoise, 2018)

Serie nouă și bună a celor 2 case de discuri mereu prezente pe blog, cu primele 3 albume, dominant chitaristice (al 3-lea fiind foarte tensionat), în timp ce „Visul albastru” al organistului J. Saft, dimpotrivă, mi se pare prea „cuminte” pentru canoanele RareNoise, fiind parcă scos pe calapodul unor etichete mult mai conservatoare ca Blue Note, Sunnyside sau Mack Avenue...

* Ratko Zjaca('s) Nocturnal Four - Life On Earth (In + Out Records, 2018)
....Ratko Zjaca (Croația): gtrs, electronics; Stefano Bedetti: t & s-saxes; Renato Chicco: Hammond org; Antonio Sánchez: drums.
Cunoscutul baterist mexican nu ridică nivelul muzical, totuși mi-am propus să reascult albumul formulei „nocturne” și latino a chitaristului, fără concesii de apreciere, exclusiv pe motivul că Croația a ajuns în semifinale la Mondialele de fotbal din Rusia!

* Tim Garland (s & t-saxes) - Weather Walker (Edition Records, 2018)
* Slowly Rolling Camera - Juniper (Edition Records, 2018)
* Roller Trio - New Devices -LP/CD- (Edition, 2018)
Tot mai rare sunt producțiile Edition care să mă surprindă cu ceva, mai toate sunt repetitive și trenante, dar pun asta și pe seama tinereții majorității muzicienilor implicați, predominant britanici. În urcare, totuși, jazzul „dark, gritty & urban” al trioului din Leeds (Chris Sharkey: gtrs, James Mainwaring: sax & electr & Luke Reddin-Williams: drums) de pe „New Devices”.

* Joey Baron & Robyn Schulkowsky (dr, perc) - Now You Hear Me (Intakt, 2018)....„Tribal/4th World Jazz”

* District Five (Swiss) - Decoy (Intakt, 2018)
* Kira Kira (Satoko Fujii, p-no) - Bright Force (Libra, 2018)
* Henry Kaiser (gtrs) - Friends & Heroes: Guitar Duets (Fractal Music, 2017)
Iată în fine un set interesant, recomandat oricum a priori de exigențele caselor respective de discuri:
- Percuționista R. Schulkowski, bine ancorată în arealul New Music, recidivează în colaborarea cu baterisul J. Baron după „Armadillo” (2013)....
- Elvețienii District Five conduși de chitaristul Vojko Huter, foarte inspirați în „Decoy” (fără nicio legătură cu albumul omonim a lui Miles Davis)....
- Pianista japoneză Satoko Fujii continuându-și seria de 1 album/lună (!) auto-propusă anul acesta și deocamdată respectându-și promisiunea cu ocazia împlinirii vârstei rotunde de 60 ani pe 9 octombrie, acum ca mai mereu cu soțul ei alături, trompetistul Natsuki Tamura, dar și cu 2 tineri „newcomers”-și, un claviaturist australian și un toboșar japonez....
- ...iar avangardistul chitarist american H. Kaiser, alt muzician necunoscut prin Ro, adunând pe o compilație nu mai puțin de 15 duouri de improvizație cu alți chitariști diverși, din 1979 până la ultimele 4 de anul trecut.

  - District Five – Berlin, în formulă de 4-tet:
https://www.youtube.com/watch?v=km_I4jDMULc

Jazzul se află în rol secundar pe următoarele discuri mai lejere dar cu multă coloratură stilistică:
* Honeyfeet (Ríoghnach Connolly: flute & voc) – Orange Whip (2018)...."blues, folk, jazz, soul"
* Ali Shaheed Muhammad & Adrian Younge - The Midnight Hour -2 CD Deluxe Version- (Linear Labs, 2018)...."R&B/soul, jazz"
* La Vice (Hendrick) & Co (mpany)'s – Two Sisters from Bagdad (Jazzman, 2018)

...dar revine în față pianistic, fără a impresiona, pe:
* Denny Zeitlin (p-no) – Wishing On the Moon (Sunnyside Records, 2018)....Live at Dizzy’s Club Coca-Cola/New York City, March 10, 2009
* Joey Alexander (p-no, Indonesia/USA) - Eclipse (Motéma Music, 2018)....copilul-minune de 14 ani s-a inspirat de la eclipsa totală de soare din august 2017 și în timp de doar 3 zile a înregistrat albumul cu contribuțiile lui Joshua Redman (sax), Reuben Rogers (bas) și Eric Harland (tobe)
* Jason Moran (p-no) - Bangs (Yes Records, 2017)....with Mary Halvorson: gtr & Ron Miles: cornet. Sub nivelul albumelor chitaristei, de care m-am ocupat în postarea anterioară.
* Larry Goldings / Peter Bernstein / Bill Stewart (organ/guitar/drums) - Toy Tunes (Pirouet, 2018)
* Stefano Bollani (p-no) - Que Bom (Alobar S.R.I. Unipersonale, 2018)....nou album „brazilian” al pianistului, pe urmele și la 10 ani distanță de succesul major cu „Carioca” (2008), cu aceeași secție ritmică dar și cu mari staruri braziliene invitate: Caetano Veloso, João Bosco, Jaques Morelenbaum și Hamilton de Holanda. Ca pereche acestui album, aș alege tot dintre noutăți:
* Eddie Daniels (clar/Brazil) - Heart of Brazil: A Tribute to Egberto Gismonti (Resonance, 2018)

„Last but not least”:
* Tania Chen with Thurston Moore, David Toop & Jon Leidecker – John Cage: Electronic Music for Piano (2018)

* Alan Braufman (a-sax & flt) - Valley of Search (1975, Valley of Search, 2018)

„Ale noastre” și „ale lor” cu „a noastră” Mary Halvorson

„Nu judecați o carte după copertă”: „ale noastre” nu înseamnă „românești” și „ale lor” „străine”, deși nu mi-ar fi displăcut să am material la dispoziție din prima categorie ca să-l pot grupa astfel: sunt de fapt toate „de-afară”, deși în lumea noastră tot mai virtuală și globalizată și expresia asta-i tot mai difuză, tendința fiind spre „ale noastre” în sensul de „cetățeni planetari” anticipați încă din 1976 de John McLaughlin/Mahavishnu Orchestra:
https://www.youtube.com/watch?v=Pz8rxtcEqOE

* Thumbscrew - Ours + Theirs -2 CD- (Cuneiform, 2018)
....Mary Halvorson (gtr), Michael Formanek (bass) & Thomas Fujiwara (drums)

Despre „Mary, Mary So Contrary” (piesă Can de pe „Monster Movie”, 1969), ca titlu-suport pentru interesanta „rising star” Mary Ocher, a fost vorba nu demult pe blogul paralel ALBUME ILUSTRE DIN COLECȚII ANONIME. Nici („The Wind Cries Mary”) Halvorson nu-i prima dată prezentă pe-aici, am semnalat-o ultima dată pe coperta revistei Downbeat care-a ales-o „chitarista anului” după apariția albumului:
  * Mary Halvorson - Code Girl (Firehouse 12, 2018)....realizat în configurația Thumbscrew (trio) + 2 invitați, vocalista ”the unexpected natural phenomen” Amirtha Kidambi (capabilă să acopere un spectru vocal vast, de la punk la operă), respectiv trompetistul Ambrose Akinmusire. Pianistul Jason Moran spunea că Mary Halvorson „sună astral și pământean în același timp”, încercând să-i descrie stilul unic care combină elementele improvizației libere cu formele tradiționale.

- Mary Halvorson Octet: ”Away With You”:
https://www.facebook.com/JazzDesk1/posts/570393909834608:0
- Mary Halvorson: ”Meltframe”:
https://www.facebook.com/JazzDesk1/posts/407613472779320:0

Revenind la noul 2 CD, pare un pas înapoi dacă ne gândim că dispare vocea și trompeta, dar nu e...
- CD1 oferă 9 piese proprii, câte 3 de fiecare membru Thumbscrew, albumul fiind dedicat Tatianei Formanek, mama basistului trecută în neființă la 90 ani în 2017 și care a fost și pe plan muzical un suport real pentru basist și anturajul său.
- CD2 include 10 „covers”, deci interpretări de piese ale altora.
Separația e însă una doar strict convențională, după cum explică M. Halvorson, „abordarea noastră rămânând unică și personală pe orice piesă, indiferent dacă-i de pe „Ours” sau „Theirs”. Printre cei cărora li se aduc mulțumiri îl recunoaștem pe chitaristul Liberty Ellman, foarte probabil inspirator de stil pentru mai tânăra Mary Halvorson.
- Thumbscrew, "Words That Rhyme With Spangle" from 'Ours' (Cuneiform Records):
https://www.youtube.com/watch?v=ouv4aEqrQLg


* Henry Threadgill Double Up Ensemble - Douple Up, Plays Double Up Plus (Pi Recordings, 2018)
.....Chitaristul Liberty Ellman (46 ani) apare de data asta la mixaj, masterizare și producător pe albumul cu 3 piane, 2 alto-saxofoane, cello, tubă, voce, etc...și pentru care saxofonistul flautist veteran de 74 ani doar compune muzica. Lipsa celor doi ca interpreți poate-i elementul cel mai surprinzător, dar e compensată (minus chitara) de restul consistent al formulei. Pe Liberty Ellman la chitară l-am regăsit și auzit însă pe noul album al tenor-saxofonistului JD Allen: „Love Stone” (SaVant, 2018). Detalii despre ultimele albume H. Threadgill, inclusiv:
* Henry Threadgill 14 or 15 Kestra: Agg - Dirt...and More Dirt (Pi Recordings, 2018), găsim aici:

http://www.freejazzblog.org/2018/06/henry-threadgill-double-up-plus-and-14.html

* Mads la Cour’s Almugi (Denmark) - Hule (WhyPlayJazz, 2018)
Atrage a priori atenția prin numele inedit atât al liderului cât și al trupei, dar și prin titlul enigmatic. Condus de cornetist/flugelhorn-istul Mads la Cour, 4-tetul dominant acustic danez, cu Lars Greve (clarinets, tenor sax), Mariusz Prasniewski (double bass) și Kasper Tom Christiansen (drums), poartă numele unui vechi termen scandinav, almugii fiind odinioară oameni liberi din regat recunoscuți prin generozitate. Muzical, criticii au detectat momente care amintesc de clasicul 4-tet a lui Ornette Coleman cu Don Cherry, Charlie Haden și Chris Blackwell.

* Jon Hassell - Listening to Pictures (Pentimento Volume One) (2018)
La 81 ani trompetistul american dovedește din nou cât rămâne de important în minimalismul modern, de un calibru apropiat lui Philip Glass (care are tot 81 ani, cu 2 luni mai mare). Reeditarea în Germania a acestor 2 albume „clasice” pentru arealul Word/Ambiental:
       - Jon Hassell / Brian Eno – Fourth World Vol. 1: Possible Musics (1980, Remastered 2014), respectiv:
       - Jon Hassell ‎– Dream Theory In Malaya: Fourth World, Volume Two (1981, Remastered 2017)
...anticipa întru-câtva noul album, care continuă la fel de oniric și fascinant viziunea sonic-cristalină, „visul” ritmurilor tribale și atmostera luxuriantă peste care plutește anti-gravitațional inovativa sa trompetă filtrată electronic. Alt indiciu că se continuă ceva început ni-l oferă pentimento, termen plastic din limba italiană care înseamnă alterarea unei picturi evidențiată prin păstrarea tușelor anterioare. Dacă artistul ar mai fi adăugat „Ascultării picturilor” în titulatură și „Fourth World Vol. 3” nu s-ar fi mirat nimeni, dar și-așa el lasă oricum loc pentru cel puțin un prezumabil Pentimento Volume Two urmând ca până atunci să ne întrebăm ce ciclu/fază/etapă va avea în vizor sau pe care album anume maestrul Jon Hassell îl va continua?

Alte apariții:
* Marcus Miller - Laid Black (Blue Note, 2018)
- Marcus Miller - Sublimity ‘Bunny’s Dream’ (Feat. Jonathan Butler):
https://www.youtube.com/watch?v=zJpwxBwDjgo

* Jure Pukl (t-sax) – Doubtless (Whirlwind Recordings, 2018)
* Ben Vince (sax, UK) - Assimilation (Where To Now?, 2018)
* Jonathan Barber (dr, voc) - Vision Ahead (Vision Ahead Music, 2018)

* Uniting of Opposites (Tim Liken, Clem Alford & Ben Hazleton) - Ancient Lights (Tru Thoughts, 2018)....„jazz, electronica & indian traditional styles”

- Uniting Of Opposites - Ancient Lights (2018) Full Album:
https://www.youtube.com/watch?v=3J6nUFjbvP8

* Dimitrije Vasiljevic Quintet (Serbia) – Accidental Nomad (Ropeadope, 2018)
- Dimitrije Vasiljevic Quintet "Balkana Urbana":
https://www.youtube.com/watch?v=uKsvxQIG1OY

* Kiefer - Happysad (Stones Throw Records, 2018)...."Trip Hop, Electronic, Future Jazz"
- Kiefer - Happysad (Full Album) Instrumental:
https://www.youtube.com/watch?v=RhkefcJc1jk


Dezamăgiri:
* Colin Stetson - Hereditary -Original Motion Picture Soundtrack- (Milan Records, 2018)
* Oren Ambarchi, Kassel Jaeger & James Rushford - Face Time (Black Truffle, 2018)

Recuperări (inserate aici deși jazzul nu ocupă un loc predominant):
* ØY (Germany) - Space Diaspora (Crammed Discs, 2016)...."Afro-pop, tribal jazz, "Øyxploatation" electronic opera"
* ØY [Joy Frempong (Ghana/Swiss) & Lleluja-Ha] - No Problem Saloon (Crammed Discs, 2014)

- OY - "Space Diaspora":
https://www.youtube.com/watch?v=JDE0459Ba_k

„Keep on the good work”, Kip

* Kip Hanrahan – Crescent Moon Waning (American Clavé, 2017)....„latin jazzvangarde”
Ca fan „înrăit” încă din anii '80 al mai puțin muzicianului de jazz (în sensul obișnuit) cât mai ales al catalizatorului evreu/irlandez crescut printre portoricanii din rău famatul Bronx/New York (cu o copilărie aventuroasă ades invocată în texte), sculptor cu diplomă, asistent pe rând pentru regizorul Jean-Luc Godard, artistul vizual Nam June Paik și pianista Carla Bley, dar de fapt, un „forward-thinking” și vizionar producător/compozitor/aranjor/dirijor, percuționist și înlesnitor, mi-am permis inventarea termenului „jazzvangarde” ca să-l atribui exclusiv muzicii unuia dintre cei mai originali artiști contemporani prin tot ce a realizat sub nume propriu -14 albume- cât și privitor la catalogul in integrum al casei sale de discuri American Clavé, „cu producții în general accesibile oferind și „entertainment” dar care mențin acea perpetuă atingere de clasă” (Glenn Astarita/AllAboutJazz.com).
Prietenia sa de o viață cu regretatul basist Jack Bruce din Cream (dispărut în 2014 dar încă prezent și în 2017 pe acest Crescent...!), relație pe care, ca să atrag atenția asupra sa, o tot invocam seara în emisiunile cu jazz în anii existenței radiourilor locale din FM, nu l-a făcut însă din păcate pe Hanrahan mai cunoscut unui public mai larg, ori măcar mai des întâlnit prin colecțiile de discuri ale melomanilor locali...și asta cu toată originalitatea sa absolută, magia și căldura muzicii și versurilor, senzualitatea care transpare frecvent din titlurile de piese/suite lungi, textele poetice pline de sensibile observații, explicații, semne și coincidențe („She and He Describe the Exact Same Intimate Moment”, „She Can Measure the History of Dreams”), balansul fin marcă înregistrată între tensiune și relaxare, atmosfera muzicii ca ecou și oglindă a vieții reale a omului obișnuit, cu accent pe fiorul primelor iubiri sau, dimpotrivă, pe riscante escapade amoroase, rivalități individuale sau de grup, crizele vârstei mijlocii sau relațiile de cuplu și de familie cu tot avatarul aferent. Opresiunea și excluderea rasială nicidecum eradicate până azi, sunt, deasemenea, fenomene etalate în particular și cu furie muzicală pozitivă pe noul Crescent...de către un muzician pendulând mai nou între Rio de Janeiro/Brazilia și Reston/Virginia/SUA.
Ca pe mai toate albumele cu coperți cinematice (vezi mai jos ultimele 3), muzicienii sunt numeroși, i-am găsit mai la îndemână într-un „review” italian și dacă aveți răbdarea citirii listei întregi veți mai întâlni nume cunoscute nu doar din jazz, “în ordinea apariției”, așa cum se întâmplă cel mai frecvent pe discurile lui:
Kip Hanrahan (direzione, percussioni); Michael Chambers (voce, chitarra elettrica); Dick Kondas (ingegnere audio); Brandon Ross (voce, chitarra/elettrica, banjo); Luisito Quintero (congas, timbales, percussioni); Robby Ameen (trap drums, percussioni); Yunior Terry (basso); Charles Neville (sax tenore); Lucia Ameen (voce); Milton Cardona, Anthony Carrillo, Richie Flores, Giovanni Hidalgo e Steve Berrios (congas); Andy Gonzalez (basso); Steve Swallow (basso elettrico); Xiomara Laugart (voce); Fernando Saunders (basso elettrico, voce, violoncello, chitarra); Josh Sinton (sax baritono); Alfredo Triff (violino); J.D. Allen (sax tenore); Miss Jennifer Hernandez (voce); Roberto Poveda (voce); David Rodriguez (nastri, effetti sonori); Craig Handy (sax tenore); Lucy Penabaz (voce); Giacomo Merega (basso elettrico); Grayson Hugh (voce); Senti Toy (voce); Ignacio Berroa (trap drums); Jack Bruce (voce, basso elettrico); Chico Freeman (sax tenore); Mario Rivera (sax baritono).
  - Ca suport și pentru „remember”, am reascultat anterioarele 2 albume:
     * Kip Hanrahan – AT HOME IN ANGER Which Could Also Be Called IMPERFECT, Happily (Yellowbird, American Clavé, 2011)
     * Kip Hanrahan – Beautiful Scars (Yellowbird, American Clavé, 2008)
Mai recomand și mai vechile dar excelentele Tenderness (1990) și Exotica (1992), în căutarea singurei necunoscute, coloana sonoră a filmului „Pińero” (2002)...iar ca model artistic echivalent de muzician catalizator, pe regretatul francez Hector Zazou.

* Dayramir González (p-no, Cuba) – The Grand Concourse (Cinquillo/Machat Records, 2018)
Minunat album de „Afro-Cuban jazz” de tip Big Band, al 2-lea venit după 11 ani de la debut pentru un pianist din Havana rivalizând cu Gonzálo Rubalcaba....„o capodoperă” conform lui Raul da Gama, meticulos și consistent argumentat în cronica de aici:
https://latinjazznet.com/reviews/cds/featured-albums/dayramir-gonzalez-the-grand-concourse/

* Henrik Schwarz & Metropole Orkest (D/NL) - Scripted Orkestra (Conducted by Jules Buckley) (7K!/Berlin, 2018)
* Jun Miyake (Japan) - Lost Memory Theatre -act-3- (Yellowbird, 2018)

* Lasse Lindgren Big Constellation (Sweden) - The Unrecorded Fox: Spirits 2 -2 CD- (Nilento Records, 2018)
Alte 3 albume foarte interesante de tip Big Band, japonezul continuând seria conceptuală selectă începută în 2013 iar trompetistul suedez Lasse recidivând după tributul „Spirits 1” adus unuia dintre eroii săi, Maynard Ferguson (poreclit „The Fox/Vulpea”), cu un album pentru care a beneficiat de accesul la materiale muzicale neînregistrate de Ferguson și aflate în arhiva managerului Ernie Garside.
Cât despre producătorul berlinez H. Schwarz care a (re)mixat până acum peste 200 albume din genul electronic, aici el dovedește excelente calități de compozitor/aranjor fuzionând fericit compoziția generată și „scriptată” pe computer, cu acusticul simfonic clasic marca Metropole Orkest, grup cu peste 50 muzicieni dominant olandez având o experiență vastă acumulată de la înființarea din 1945. Momente ca piesa centrală „Counter Culture” -voce Ben Westbeech, coautor al acestui „cântec pozitiv de protest”- m-au dus cu gândul la Alan Parsons Project, în timp ce tensiunile din „AlgoRhythm” sau „Me Vibrate”, la coloanele sonore ale lui Clint Mansell pentru filmele lui Darren Aronofsky.

* Dave Holland – Uncharted Territories -2 CD- (Dare2 Records, 2018)
* Bobo Stenson Trio - Contra la Indecisión (ECM, 2018)
* Henry Threadgill 14 or 15 Kestra: Agg - Dirt...and More Dirt (Pi Recordings, 2018)
Trei muzicieni majori și tot atâtea candidate, sunt convins, la „discurile anului” prin diverse „poll”-uri jazzistice chiar și de pe la noi. Remarcabil ca de obicei în mai toate formulele saxofonistului Henry Threadgill, chitaristul Liberty Ellman, inclusiv pe cel apărut între timp, un album așa-zis „solo” dar cu o formulă extinsă, ca deobicei:
* Henry Threadgill - Double Up, Plays Double Up Plus (Pi Recordings, 2018)

Urmează o serie lungă de albume grupate în mici calupuri pentru care nu mi-a ajuns timpul să detectez și să semnalez lucruri deosebite, dar ele cu siguranță există, cum observ reparcurgându-le, de ex. în cazul vocalistei Anni Elif aflată la debut solo cu un omagiu adus poetei finlandeze clasice Edith Södergran. Și o să mă mai opresc cel puțin o dată la subiectul OddAtlas, un fel de „spin-off” Kandinski Effect.

* Alexandra Grimal, Valentin Ceccaldi, Benjamin Duboc - Bambú (Ayler, 2017)

* Lynne Arriale Trio - Give Us These Days (Challenge Records, 2018)
* Marta Sánchez Quintet – Danza Imposible (Fresh Sound New Talent, 2017)
* Kate McGarry, Keith Ganz, Gary Versace - The Subject Tonight Is Love (Binxtown, 2018)
* Anni Elif (Egecioglu) (Sweden/Finland) - Edith (Eclipse Music, 2017)

* Kamaal Williams (keybs) - The Return (Brownswood Recordings, 2018)

* Nicola Conte & Spiritual Galaxy - Let Your Light Shine On (MPS/Universal Music/Japan, 2018)...„Soul-Jazz”
* Jim Snidero (a-sax) & Jeremy Pelt (tr) - Jubilation!: Celebrating Cannonball Adderley (SaVant, 2018)
* Chris Beier - Scarborough Variations: Piano Works XI (ACT Music, 2018)
* David Helbock's Random Control - Tour d'Horizon: from Brubeck to Zawinul (ACT Music, 2018)
* Diego Pinera (Uruguay/Germany) – Despertando (ACT Music, 2018)
....Diego Pinera: dr, perc & steel dr, Tino Derado: p-no & acc, Omar Rodriguez Calvo: bass, Daniel Manrique-Smith: flutes, Julian Wasserfuhr: tr & flugelhorn

* Noam Wiesenberg (bass) - Roads Diverge (Brooklyn Jazz Underground Records, 2018)
* ENEMY (Kit Downes, Frans Petter Eldh, James Maddren) - ENEMY (S/T) (Edition, 2018)
* Craig Brann (gtr) – Lineage (SteepleChase, 2018)
* Robi Botos (p-no/Canada) – Old Soul (A440 Entertainment, 2018)
* Adam Shulman (p-no) Sextet – Full Tilt (Cellar Live, 2018)
* SFJazz Collective - Music of Miles Davis & Original Compositions: Live (at) SFJazz Center 2016 -2 CD- (SFJAZZ Records, 2017)
* The Jamie Baum (flutes) Septet + - Bridges (Sunnyside Records, 2018)
....with Amir ElSaffar (tr), Brad Shepik (gtr), John Escreet (p-no), etc

* Daniel Carter, William Parker, Matthew Shipp – Seraphic Light -Live at Tufts University- (AUM Fidelity, 2018)
* Dustin Wong + Takako Minekawa + Good Willsmith (Jap/USA) - Exit Future Heart (Umor Rex, 2018)...."electronic, experimental"
* Okkyung Lee (cello) – Dahl-Tah-Ghi -Live at Emanuel Vigelang Mausoleum, Oslo, June 2013- (Pica Disc, 2018)...."experimental"

* OddAtlas (Italy/France) – OddAtlas (S/T) (Ropeadope, 2018)
....Grup cu Federico Casagrande: guitar, 2 membrii din The Kandinsky Effect: Warren Walker: sax & Caleb Dolister: drums, plus Sam Minaie (Tigran Hamasyan, Melody Gardot): bass
Pe site-ul lui Walker grupul apare notat „oddAtlas.”, totul plecând, între diverse alte proiecte, de la ideea unui experiment de jazz și post-rock al amicilor co-lideri ai cuartetului, Federico și Warren, care l-au creat din nimic rezervându-și cu ceilalți pentru probe și înregistrări, o singură săptămână de iarnă în munții francezi la Chamonix. A durat însă circa 1 an și jumătate până la finalizarea discului, cu inerentele analogii și diferențe (trio vs. 4-tet) față de The Kandinsky Effect - Pax 6 (Ropeadope, 2017) mixat de Sam Minae și despre care sigur am scris pe-aici, mai ales pentru că trioul francez a fost prezent la Smida Festival în munții Apuseni, în august 2017 (e posibil să fi atribuit greșit din inerție albumul casei Cuneiform unde apăruse anteriorul „Somnambulist”). Mi-a plăcut atunci un subtitlu al revistei Pop Matters: „The Kandinsky Effect n-au făcut cel mai bun album de jazz al anului, nici cel mai bun de rock. Dar orice-ar fi, Pax 6 rămâne unul dintre cele mai bune albume ale anului (2017)”:
https://www.popmatters.com/the-kandinsky-effect-pax-6-2508496287.html
Să vedem ce se va scrie și despre noul OddAtlas în 2018.

Ecouri de la Moers Jazz Festival, 2018

„Cu ce-ar fi mai cu „moț” un festival de jazz ajuns de la anual din 1972 la intermitent după 2005, între atâtea altele (că au ajuns uneori să se și suprapună), într-un orășel de 100.000 locuitori din vestul Germaniei, lângă Duisburg?” „Și dacă un „moț” s-ar găsi („https://en.wikipedia.org/wiki/Moers_Festival”), pe câți jazzofili melomani vorbitori de limbă română ar putea interesa așa ceva?”
Dacă mi-aș fi pus întrebări de genul, probabil nici acest blog care „vântură” de vreo 7-8 ani în majoritate nume și titluri nereflectate de mass media din Ro, n-ar exista...Așa încât, scriu pentru cei curioși care nu adoptă „politica struțului”, oricâți or fi ei, dar mai ales din respect pentru creația și creativitatea sutelor...dar ce zic eu „sutelor”, deja miilor („and counting”) de muzicieni implicați.
Festivalul din weekend-ul trecut s-a transmis „streaming live” pe site-ul Arte Tv, cu câteva excepții când se relua concertul Efterklang & B.O.X din prima zi (am numărat cel puțin 3 reluări). Site-ul mai păstrează încă 2 zile înregistrările arhivate în 4 seturi de 6-7 ore fiecare, nu neapărat în ordinea cronologică a concertelor artiștilor/trupelor. Nu-mi propun neapărat o cronică de festival vizionat oricum doar parțial, să vedem ce-o ieși până la final, dar șansa rară a vizionării scenei principale (au mai fost și manifestări adiacente) nu mă putea lăsa indiferent, mai ales că cei mai mulți artiști se potrivesc, estetico-muzical vorbind, cu cei despre care tot scriu pe-aici.

https://www.arte.tv/en/videos/081623-002-A/moers-festival-day-1/
„Available from 19/05/2018 to 31/05/2018”

DAY 1
* Talibam! (Matt Mottel & Kevin Shea)/ Hard Vibe œ Matt Nelson œ Ron Stabinsky (US)
   - Nu i-am văzut în deschidere și nici nu știam că există și material de studio cu formula asta de 4-tet de „jazz cosmic modular” din New York cu cei 2, plus Matt Nelson (tenor saxophone, effects, tambourine) și Ron Stabinsky (Hammond C3 Organ)...Aveam însă să-i văd retro pe „provocatorii dadaiști” onorați cu 2 prezențe distincte la Moers 2018, la start și la final împreună cu mult mai mulți invitați sub monitorul „Talibam! Big Impakt (US)”. Până luni seara drumul e însă lung, suntem încă „pe lumină” vineri, în prima zi:

* CP Unit (US)
    Chris Pitsiokos – comp, asax, electr
    Sam Lisabeth – g
    Henry Fraser – eb
    Jason Nazary – dr, electr
Cu un lider saxofonist de 28 ani discipol al tripletei Charlie Parker, Ornette Coleman și John Zorn, 4-tetul s-a prezentat la Moers cu alți „combatanți” față de albumul de studio „Before The Heat Death (Clean Feed, 2017)” pe care evoluaseră Brandon Seabrook: el-gtr, Tim Dahl: el-bass, Weasel Walter: dr. Fără ca muzica lui Chris Pitsiokos să „sufere” schimbări mari.

* Efterklang (Denmark) ("Ecou, reverberatie")... 
Mads Brauer – electr, synth
Casper Clausen - voc
Rasmus Stolberg - b
...& B.O.X („Baroque Orchestration X”) (Antwerp / Belgium)
Jon Birdsong - Cornetto
Marleen Leicher - Cornetto
Ira Givol - Viola da gamba
Pieter Theuns - Theorbo
Brice Sailly - Cembalo, Orgelpositiv
Jutta Troch - Baroque harp
Formula amplă danezo-belgiană Efterklang & B.O.X a fost pentru mine revelația primei zile cu toată argumentația adversă ușor de imaginat a puriștilor conservatori care n-ar încadra muzica asta în idiomul „jazz”, fiind vorba în concertul abia pentru a 2-a oară cântat „Altid Sammen” (Always Together) de indie-rockul de bază al trioului danez în fuziune inedită cu instrumentele medievale ale celor 6 belgieni (cornet, theorbo, viola da gamba, clavichord, etc), „la pachet” cu o orchestrație simfonică, regie de film, producție de operă și instalații de sunet peste care planează vocea masculină de excepție (Casper Clausen) activ recent și în trupa Liima. O voce de urmărit și în alte configurații, vizibile mai jos (la discul „Claus & Clausen” pe care nu-l știu, apare link-ul ce oferă doar informațiile):
http://efterklang.net/home/2018/04/03/efterklang-b-o-x-to-perform-at-moers-festival-may-18th/
(...their joint performance at Moers Festival 2018 will be the second public presentation of this new material world-wide...)

Tutorial: Efterklang & B.O.X - Vi er uendelighed:
https://www.youtube.com/watch?v=uRJ1lGr-7_Q

https://www.discogs.com/artist/771927-Casper-Clausen:
* Gaspar Claus & Casper Clausen – Claus & Clausen (Les Disques Du Festival Permanent, 2016)

Liima live from Old Granada Studios, 2017:
https://www.youtube.com/watch?v=WFrdekY0HPI

Efterklang and the Wordless Music Orchestra, 2012:
https://www.youtube.com/watch?v=j4p5CMpai7s


* IVERSON/ BODE/ KIS (US/ DE/ HU)
Ethan Iverson – p
Josephine Bode – blockflöten, voc
Dodó Kis – Blockflöten

Am văzut parțial concertul cu fostul pianist din The Bad Plus secondat de 2 talentate și tinere flautiste, ca și frânturi din următoarele 2 în care recunoșteam câteva nume. Trompetistul american Nate Wooley se „învârte” în multe cercuri și apare pe albume la case de discuri înrudite stilistic, cel mai adesea la Clean Feed. Albumul de studio de la baza concertului este „Seven Storey Mountain V” (Pleasure Of The Text Records, 2016).

* 2000 feat. Jan Klare, Michael Vatcher, Bart Maris, Elisabeth Coudoux, Steve Swell & Wilbert de Joode (DE / BE / US)

Bart Maris – tr

Jan Klare – sax

Wilbert de Joode – b 

Michael Vatcher – dr 

Elisabeth Coudoux – vc

Steve Swell – tn

* Nate Wooley's Seven Storey Mountain (US / DE / AU / CH / SE / NO)

Nate Wooley – ampl. tr 

C. Spencer Yeh – ampl. vl 

Samara Lubelski – ampl. vl 

Julien Depresz – eg 

Ryan Sawyer – dr 

Ben Hall – dr 

Emilio Gordoa – vib 

Steve Heather – vib 

Marc Unternahrer – tuba 

Chris Heenan – bcl 

Per Johansson – bcl 

Damir Bacikin – ptr 

Nils Ostendorf – tr 

Nikolaus Neuser – tr 

Matthias Mueller – tn 

Hilary Jeffrey – tn 

Matthias Muche – btn  

* Melt Trio (DE)

Peter Meyer – g, electr 

Bernhard Meyer - b 

Moritz Baumgärtner – dr, objects, gongs, megaphon

Cum spuneam, prea puțin am văzut „live” din ultimele 3 concerte, ceva recuperând apoi de pe înregistrări. Primele 2 au fost dominate de mulți suflători și cu un jazz de factură liber-improvizată tinzând asesea spre tensiuni extreme sonice, a 3-a de la finalul zilei noaptea târziu dimpotrivă, cu tânărul trio german având un „sound” liric și peisagist cunoscut de la Timișoara Jazz Festival, 29 noiembrie 2014.


DAY 2

* Schime Trio +2 (RS)

Sava Miletić – key 

Predrag Milutinović – dr 

Boris Šainović – b 

Rastko Obradović – tsax 

Luka Ignjatović – asax

O trupă din Serbia fără ingrediente „avant” plasată la matineu sâmbătă, cu un jazz obișnuit post-bop, „de încălzire”.

* Richard Dawson - full band set (UK)

Richard Dawson – voc, g 

Angharad Davies – vl, bvoc

John-Michael Hedley – b, bvoc  

Rhodri Davies – harp

Mat Baty – dr, bvoc 

Sally Pilkington – bvoc  

Dawn Bothwell – bvoc
Grup britanic de folk (?!) condus de un lider vocalist/chitarist carismatic (activ și în trupele Hen Ogledd, Moon și Ob), într-un concert bazat mult pe albumul său solo cel mai recent, Richard Dawson - Peasant (2017)

* WENDY PFERD TOD MEXIKO mit RDEcA RAKETA & Natascha Gangl (SI / AT)

Natascha Gangl - voice

Maja Osojnik - voc, electronic devices, toys

Matija Schellander - voice, modular synth, laptop

Jazzul avangardist și aventuros a revenit repede la matcă printro siriancă vocalistă + 2 austriece experimentaliste, Maja Osojnik impresionând și la ediția festivalului din 2016 cu concertul
Maja Osojnik & Patrick Wurzwallner “Let Them Grow“.

* ZA! (ES)

Papa Dupau – g, tr, kalimba, perc, voc

Spazzfrica Ehd – dr, perc, keys, fx, cl, voc
Revelația zilei a 2-a, pentru mine, acești spanioli cu o energie punk tipică și la Talibam! sau Zu (Italia) dar orientată spre un sunet „world” mai tropical. Imediat am căutat și am găsit 3 albume cu ei, provocator de bune și ele (vezi recomandările de la la final).

* WDR Big Band feat. Peter Erskine unter Leitung von Vince Mendoza (DE / US) 

Peter Erskine – dr 

Damian Erskine – b 

Marcio Doctor – perc

Vince Mendoza – Ltg, Arr

WDR Big Band:

Johan Hörlen – as

Karolina Strassmayer – as

Olivier Peters – ts

Paul Heller – ts

Jens Neufang – bs

Wim Both – tp

Rob Bruynen – tp

Andy Haderer – tp

Ruud Breuls – tp

Ludwig Nuss – tb

nn – tb

Andy Hunter – tb

Mattis Cederberg – b-tb

John Goldsby – b

Paul Shigihara – g

Adam Birnbaum -p

Concert nocturn ratat și ulterior nearhivat de Arte TV. Au fost se pare și astfel de cazuri, transmisii „live” nearhivate.

DAY 3

* Ralph Alessi & This Against That featuring Ravi Coltrane (US)

Ralph Alessi – tr 

Andy Milne – p 

Drew Gress – b 

Mark Ferber – dr 

Ravi Coltrane – tsax

Concert de matineu ratat cu o formulă mai veche, de prin 2005-2006, a trompetistului.

* MIKROSAIVO (DE / FR)

Didier Malherbe – doudouk

Giuseppe Michael Mautone – perc 

Daniel Maskow – Aira TB3

Tom Liwa – Aira TB3, voc
„World Jazz” cu un fel de nou Hadouk Trio/Quartet apropo de fostul saxofonist din Gong dar și de ambianța generală, o formulă anume încropită, ca și în alte câteva cazuri, pentru acest festival.

* Sebastian Gramss´ STATES OF PLAY (DE/ ARG /F / CH /AU /NL)

Valentin Garvie – tr 

Rudi Mahall – cl  

Pierre Borel – sax 

Nicola Hein – g 

Christian Ramond – kb 

Dominik Mahnig – dr

Philip Zoubek – p 

Sebastian Gramss – kb, komp

Etienne Nillesen – dr 

Concert netransmis de Arte TV.

* Quatuor BRAC & Visuals (IT/ FR)

Tiziana Bertoncini, Violine

Vincent Royer, Viola

Soizic Lebrat, Cello

Benoît Cancoin, Kontrabass

Andrew Levine, multimedialer Künstler

String 4-tet și suport video cu o combinație între improvizația liberă și genul clasic contemporan academic.

* OXBOW (US) œ Peter Brötzmann

Eugene Robinson – voc 

Niko Wenner – g, key 

Dan Adams – b 

Greg Davis – dr

„Free jazz & experimental rock” disonant tipic trupei, bine ajutat de maestrul saxofonist german.

* Marimba-Madimba Conférence (CD/ DE/ AT/ US) feat. RDEcA RAKETA & Eugene S. Robinson

Huguette Huguembo – madimba, perc.

Taluyobisa Luyobisa - madimba, ndara xylophone

Jimmy Musenzo - madimba, perc.

Bernd Oezsevim – marimba, drums

Maria Schneider – marimba, vibraphone

Daniel Eichholz – marimba, vibraphone

Eugene S. Robinson – voc

Soumyojit - voc

maja osojnik - vocals, live sampling, dj-cd player and other lo-fi electronic devices

matija schellander - modular synthesizer, laptop

Sourendro - harmonium

Biswajit - tablas

Un „highlight” al zilei a 3-a acest concert, unul percusiv afro, vocal radical declamativ iar d.p.d.v. instrumental, minimalist electronic...cu un final dominant indian parcă anticipând proiectul Siddi Traces din ziua următoare. Proiect special conceput pentru Moers 2018.

* Frank Fairfield & Meredith Axelrod (US)

Frank Fairfield – g, fiddle, bj, voc 

Meredith Axelrod – g, voc  

„Country & western” american tradițional, probabil plasat în ideea de „supapă de aerisire” după tensiunile acumulate dinainte.

* Balter (DE)

DJ Salbei

Paolo

Heiner

Kamille

DAY 4

* Rob Mazurek Chicago / London Underground (US / UK)

Rob Mazurek – corn, electr

Chad Taylor – perc, electr, mbira 

Alexander Hawkins – p 

John Edwards – b

Formulă mixtă dovedind versatilitatea cornetistului-trompetist spre alte mini-constelații și direcții stilistico-geografico muzicale, pornind de la mai vechea și dominant braziliana formulă São Paulo Underground.

* Henning Sieverts | Francois Thuillier: Bass Brothers: (DE/ FR) 

Henning Sieverts – kb, vc 

Francois Thuillier – tuba

* Peter Brötzmann & Heather Leigh

Peter Brötzmann – sax

Heather Leigh – g

Nimic deosebit la cele 2 duouri, al 2-lea mi s-a părut mai bun acum decât ce-am văzut în urmă cu 2-3 ani la Wels la „Music Unlimited” Festival.

* Irreversible Entanglements (US) 

Camae Ayewa – voc (a.k.a. „Moor Mother”)

Keir Neuringer – asax 

Luke Stewart – b 

Aquiles Navarro – tr 

Tcheser Holmes – dr   

Stilistic perfect și concis încadrat de expresia de pe site-ul festivalului -„muzică protestatară sau poezie „hardcore”- concertul s-a bazat pe albumele Irreversible Entanglements - S/T (International Anthem & Don Giovanni Records, 2017) și pe cel solo al vocalistei, interesanta Moor Mother - Fetish Bones (2016).

* Siddi Traces

Julia Brüssel: vio, elec

Ludger Schmidt: cello, elec

Sourendro: p, harmonium

Soumyojit: voc

Biswajit: tablas

Achim Zepezauer: electronics

Indo-jazz pastoral recitat și tot mai ritmat, melodic și atractiv spre final.

* Talibam! Big Impakt (US)

Contrastând flagrant cu precedentul concert, un final apoteotic și in crescendo, unul de „Mare Impact” sonic într-adevăr al festivalului, declamat la propriu și la figurat cu toate seturile de voci și instrumente dublate-triplate-cvadruplate, etc...ca și numărul corespunzător emis de decibeli.

https://www.arte.tv/en/videos/081623-004-A/moers-festival-day-4/

Recomandări:
https://talibam.bandcamp.com/album/hard-vibe-esp-disk-9-22-17

* ZA! (Spain) - Wanananai (2013)....www.losza.com
* ZA! - Macumba o Muerte (2009)
* ZA! - MEGAFLOW (2011)...."tropical, punk, electronic"

* Efterklang (Denmark) - Tripper (2004)
* Efterklang & The Danish National Chamber Orchestra - Performing Parades (2009)
* Efterklang - Magic Chairs (2010)
* Efterklang - Piramida (2012)
* Efterklang with Copenhagen Phil cond. by André de Ridder - The Piramida Concert -live- (2013)
* Efterklang and The Happy Hopeless Orchestra - Leaves: The Colour of Falling (2016)

* Nate Wooley (tr) - Seven Storey Mountain V (Pleasure Of The Text Records, 2016)
* Ralph Alessi and This Against That - Wiry Strong (Clean Feed, 2011)
* Ralph Alessi and This Against That - Look (Between the Lines, 2006)
* Chris Gall Trio (feat. Chris Gall, Henning Sieverts, Peter Gall) - Cosmic Playground (GLM Music, 2018)
* Henning Sieverts (bass, cello) – Double Quartet (Pirouet, 2016)
* Frank Fairfield - Out on the Open West (2011)
* Irreversible Entanglements - S/T (International Anthem & Don Giovanni Records, 2017)

* Moor Mother - Fetish Bones (2016)

* Richard Dawson - Peasant (2017)

* Frank Gratkowski, Alexey Lapin, Sebastian Gramss, Helen Bledsoe - Unplugged Mind (Leo Records, 2009)

Cu pianul în primul...și ultimul plan (se dedică recenților dispăruți Cecil Taylor, Misha Alperin, Gérard Hourbette (Art Zoyd) și Glenn Branca...)

„PIANO MEN & WOMEN”:

* Bill O’Connell (p-no), Lincoln Goines & Robby Ameen (& Guests) – Jazz Latin (SaVant, 2018)

       * Bill O’Connell - Latin Jazz Fantasy (Orchard/Random Chance, 2004)

* Renee Rosnes (p-no) (feat. Chris Potter, Steve Nelson, Peter Washington & Lenny White) - Beloved Of The Sky (Smoke Sessions Records, 2018)
* Eliane Elias (p-no) - Music from Man of La Mancha (Concord Jazz, 2018)
Adaptare a musical-ului din 1964 a lui Mitch Leigh despre celebrul Don Quixote, eroul lui Cervantes.
Invitații pianistei sunt „unul și unul”: Marc Johnson (bass), Satoshi Takeshi (drums), Manolo Badrena (percussion), Eddie Gomez (bass), Jack DeJohnette (drums)!

* Iiro Rantala / Die Deutsche Kammerphilharmonie Bremen – Mozart, Bernstein, Lennon (ACT Music, 2018)

* Emmet Cohen (p-no) feat. Ron Carter - Master Legacy Series, Volume 2 -live- (Cellar Live, 2018)
* Espen Eriksen Trio with Andy Sheppard – Perfectly Unhappy (Rune Grammofon, 2018)
* Kenny Barron Quintet – Concentric Circles (Blue Note, 2018)
....Liderul care va împlini 75 ani pe 9 iunie este considerat unul dintre cei mai influenți pianiști ai jazzului „mainstream” începând cu era bebop.
* Ronny Johansson (p-no/Sweden) – Manhattan (Nilento Records, 2018)

* Joe Armon-Jones (keybs/UK) – Starting Today (Brownswood, 2018)...."jazz, fusion, hip hop & dub"
* Nolatet - No Revenge Necessary (The Royal Potato Family, 2018)

....format din claviaturistul Brian Haas (Jacob Fred Jazz Odyssey), vibrafonistul Mike Dillon (Critters Buggin,' Garage A Trois), basistul James Singleton (John Scofield, John Medeski) și bateristul Johnny Vidacovich (Charlie Hunter, Robert Walter). Supergrupul recidivează după debutul cu „Dogs” (The Royal Potato Family, 2016) pe care cu siguranță l-am semnalat atunci pe blog.

„NEGRO & SPIRITUALS”...:

* Idris Ackamoor & The Pyramids - An Angel Fell (Strut, 2018)...."Afro-(spiritual) jazz-funk fusion"
      * Idris Ackamoor & The Pyramids - We Be All Africans (Strut, 2016)
Regal al trupei active în perioada post-Coltrane, între 1973-1976, surprinzător și brusc reformată cu 2-3 ani în urmă aproape integral ca în formula inițială de către liderul saxofonist californian. A cam schimbat trupa între timp, numai 2 nume fiind comune celor 2 discuri:
     -  Idris Ackamoor: alto saxophone, tenor saxophone, keytar, lead vocals.
     -  Sandra Poindexter: violin, lead vocals.
...dar corurile „afro” a cappella au rămas una dintre atracțiile „piramidelor”, ca și inflexiunile funk și „cosmice” post-Sun Ra!

Reeditări/rarități din același spectru:
* Sun Ra - Astro Black (ABC/Impulse!, 1973/Modern Harmonic, 2018)
* Sun Ra – The Cymbals & Symbols Sessions- New York City 1973 -2 CD- (Modern Harmonic, 2018)

* The Phill Musra Group - Creator Spaces (Intex Sound, 1974)...."spiritual/free jazz"

* Michael Cosmic [Phil Musra] - Peace In The World (Cosmic Records, 1974)

* Huseyin Ertunc Trio (with Michael Cosmic & Phil Musra) - Musiki (Barn Re-Leasing, 1970)

„WORLD”:
* Tunto (Matti Wallenius/gtr & Petri Heimonen/reeds) (Finland) - Ilona (Aani Records, 2018)
      * Tunto (Finland) - Kevyt (Aani Records, 2006)
Ce trupă „jazz & world” melodioasă, plăcută și percusivă, acești scandinavi atrași de sudul și estul Europei („Abrazo Musica”, „Moscow Music”), Africa de Nord („Moroccan Train Twist Music”) sau Orientul Mijlociu („Bazaar Music”)!
„Ilona” are dublu sens (o specialitate a „casei”), atât numele feminin des întâlnit la maghiari cât și conotațiile lui „ilo” care înseamnă în finlandeză „joy”, adică „bucurie”. Ceea ce și transpare din plin în muzica lor exotică („Mammoth/Kakadu/Lagoon Music”), cu accente cinematice (coperta se pare e preluată dintr-un film semnat de Aki Kaurismäki).
* Tamuz Nissim (Israel/USA) – Echo of a Heartbeat (Street of Stars, 2018)
* Brutter (Christian Wallumrød & Fredrik Wallumrød) - Reveal and Rise (Hubro, 2017)
* Anteloper (Jaimie Branch: tr & Jason Nazary: dr) - Kudu (International Anthem, 2018)

„(Watercolor of ) BRAZIL, BRAZIL”...

* Sean Khan feat. Hermeto Pascoal - Palmares Fantasy (Far Out Recordings, 2018)
       * Sean Khan (saxes, flt) - Slow Burner (Far Out Recordings, 2011)
       * Sean Khan - Muriel (Far Out Recordings, 2015)
...Ce mare șansă și onoare pentru tânărul saxofonist rezident britanic, voiajul cu Joe Davis în Brazilia! Miles Davis îl numea odată pe H.P. „the most impressive musician in the world”, veteranul apărând aici la diverse instrumente pe 5 piese din totalul de 9...„Palmares”-ul din titlu (cu accentul pe al 2-lea „a”, nu pe „e”) are cu totul alt sens decât în limba română: a fost o colonie braziliană a sclavilor evadați din sec. XVI. Mai participă la „fantezie”, printre alții și vocalista Heidi Vogel folosită de The Cinematic Orchestra, în timp ce pe brazilianca Sabrina o studiem separat și pe cele 3 albume solo:   
* Sabrina Malheiros (Brazil) - Clareia (Far Out Recordings, 2017)
    * Sabrina Malheiros (Brazil) - Vibrasons (Far Out Recordings, 2006)
    * Sabrina Malheiros (Brazil) - New Morning (Far Out Recordings, 2008)
Repriza de noutăți din țara cafelei, fotbalului și bossa novei se încheie cu un Bigband de jazz dansant electronic creat și condus de însuși boss-ul casei de discuri deja amintit, Joe Davis (a.k.a. Joti Jopal):
* The Far Out Monster Disco Orchestra (Brazil) - Black Sun (Far Out Recordings, 2018)
...și o reeditare a unui duo:

* Edu Passeto & Gui Tavares (Brazil) – Noite que Brincou de Lua (1981, remastered Far Out Recordings, 2018)

A mai fi de amintit în context, apropo de muzicianul „guru”, și anteriorul:
 * Hermeto Pascoal & Grupo Vice Versa - Viajando Com O Som ("Voyage With Sound") -The Lost '76 Vice-Versa Studio Session- (Far Out Recordings, 2017).

JAZURI LA EXTREME...:
* Wynton Marsalis Septet – United We Swing: Best of the Jazz at Lincoln Center Galas (Blue Engine Records, 2018)
* Scott Reeves (tb, a-flgh) Jazz Orchestra - Without A Trace (Origin, 2018)

* (Borys) Janczarski (t-sax) & (Stephen) McCraven (dr) Quintet - Liberator (For Tune, 2018)
* Peter Brötzmann & Fred Lonberg-Holm - Ouroboros -LP- (Astral Spirits, 2018)....„free jazz”

* Martin Archer (saxes, b-clar) & Engine Room Favourites - Safety Signal from a Target Town (Discus, 2018)....„free jazz”

MISCELANEOUS:

* Darryl Yokley (sax)'s Sound Reformation – Pictures at an African Exhibition (Truth Revolution Records, 2018)....Lecție de istorie prin muzica saxofonistului inspirată de cele 13 lucrări originale ale pictorului englez David Emmanuel Noel, reproduse în booklet. Modelul urmat, lesne descifrabil din titlu: „Pictures at an Exhibition” a clasicului Modest Mussorgsky.
* Ben LaMar Gay – Downtown Castles Can Never Block the Sun (International Anthem Recording, 2018)....„Contemporary jazz, electronic, experimental, funk, world” cu un trompetist/vocalist din Chicago aflat la debut, deși albumul însumează piese de pe nu mai puțin de 7 materiale anterioare înregistrate dar nelansate (?!), între care tema „Muhal” care este adusă tribut pianistului Muhal Richard Abrams, administrator și co-fondator AACM („Association for the Advancement of Creative Musicians”), dispărut la 87 ani anul trecut.
* Dinosaur – Wonder Trail (Edition, 2018)....„trumpet-led instrumental music/U.K. jazz 4-tet”
Muzicienii sub contract la Edition Recors, majoritatea tineri, își pun tot talentul „la bătaie” în ideea apropiatei aniversări a 10 ani de existență a label-ului...și trupa condusă de trompetista Laura Jurd nu face excepție pe acest album în care jazzul e etalat să sune precum „synthy-pop”-ul anilor '80, mult diferit dar nu mai puțin interesant decât combinația de Miles Davis, Django Bates și muzică celtică de pe „Together, As One” de anul trecut, nominalizat la Mercury Prize.

* John Zorn - Insurrection (Tzadik, 2018)....„jazz, funk, rock”

....Julian Lage, Matt Hollenberg: gtr, Trevor Dunn: bass & Kenny Grohowski: dr
* Marc Ribot's Ceramic Dog - YRU Still Here (Northern Spy, 2018)

* Marc Ribot's Ceramic Dog - Full Performance (Live on KEXP) 2016:
https://www.youtube.com/watch?v=EyhGNklqArU

* WHEN THE WORLD'S ON FIRE: SOPHIA BROUS & MARC RIBOT - Millennium Stage (March 18, 2018):
https://www.youtube.com/watch?v=IE8hFdOvENE

Apropo de Marc Ribot, Iiro Rantala și Espen Eriksen: se apropie GĂRÂNA XXII, așa că n-aș putea ocoli următoarele albume de interes pentru „familia” de fani ai festivalului:

* Portico Quartet – Untitled („AITAOA #2”) (2018)

* Elina Duni – Partir (ECM, 2018)
* Tonbruket (Dan Berglund: bass/Sweden) - Live Salvation -live at Jazzclub Bix/Stuttgart- (ACT Music, 2018)...."avant-garde folk, psychedelic jazz, progressive rock"

„Last but not least” și respectând grafica scrisului discului, acest „remember” în concert venit la 10 ani de la dispariția tragică a pianistului care a schimbat percepția jazzului și cu care am avut privilegiul să stau de vorbă circa 20-25 min. în dec. 2007 întro cabină a Teatrului Național înainte de concertul memorabil de la Timișoara Jazz a lui Marius Giura și unde, printre altele, îmi spunea și de hobby-ul său „scuba diving”...:

* esbjörn svensson trio - e.s.t. live in london -2 CD- (rec. at Barbican Centre in 2005, rel. ACT Music, 2018)

P.S.:
Mai adaug setului brazilian aceste 2 descoperiri de ultimă oră:
* Dialeto (Brazil) - Bartók In Rock (MoonJune, 2017)
* Kassin (Brazil) - Relax (Lab 344/Rio de Janeiro, 2018)