Sunt în jur de 15 membrii în acest bigband belgian Flat Earth Society ("Societatea Pământului Plat") aparent mai mereu întro stare de confuzie creativă, bazată pe bogata tradiție locală -denumită "HaFaBra"- a trupelor cu secție consistentă de suflători. O estetică impusă de fondatorul clarinetist Peter Vermeersch, care s-a asociat cu diverse companii de teatru, film, dans și cu reprezentații de circ, încă de la prima apariție "live" din 1997...și care continuă și mai excentric și inventiv realizările cu trupele anterioare: Union, Maximalist! (nume ales intenționat în antiteză cu minimalismul etalat muzical!), X-Legged Sally, A Group, etc.
Peter Vermeersch compune întro gamă largă pendulând între pop avangardist, jazz și classic...și a produs și a ajutat la lansarea celui mai cunoscut și reputat indie band belgian, dEUS.
Tot el a fondat și deține propria casă de înregistrări Zonk!Records iar pe primul album "Bonk" apar deloc întâmplător și 2 piese cover după excentricii californieni și eternii anonimi The Residents.
Numărul 13 este unul considerat rotund de bigbandul FES (!), așa încât anul apariției noului albumul denumit și numerotat astfel este unul jubiliar: "13" (Igloo Records). Explicația de pe copertă -"The most unreliable music since 1999"-certifică importanța albumului și nu contrastează cu nimic legat de ceea ce se așteaptă de la muzica FES ("unreliable", căutând sensurile, înseamnă: "nestatornic, inconstant; care nu prezintă încredere / garanții / siguranță; pe care nu te poți bizui; în care nu poți avea încredere; nesigur").
"Pe noul album, pe care am convenit să'l numim "13", vă servim porția noastră neobișnuită de gaz, haos și "chazz" (?). Al 13-lea album conține 13 piese, unele mai instrumentale ca altele. Călătoria muzicală acoperă variate peisaje și condiții meteo, orchestra rămâne mereu proaspătă și nebărbierită, muzica e cuțitul nostru de buzunar și busola, cuvintele de o profunzime rară. Industria de CDuri se va revitaliza complet..."
Așa descriu membrii grupului, mai în glumă mai în serios, acest album compus din 11 piese originale și 2 reluări, iar invitatul John Watts (un rocker prin excelență, fostul lider de la Fischer-Z) contribuie (guitar, voice & lyrics) la temele "Patsy" & "Unconditional Lucifer". Și nu e prima dată când invitații au colorat și mai bine un peisaj și-așa bogat pastelat...anterior printre alții fiind cello-istul olandez Ernst Reijseger, saxofonistul finlandez Jimi Tenor și pianistul american Uri Caine.
Nu lipsesc bineînțeles din instrumentație pachetul de saxofoane, clarinete, trompete și tromboane, plus tuba, chitara, basul, percuțiile, claviaturile, vibrafonul. O mențiune specială merită contribuția nelipsită la voce și acordeon a lui Win Willaert.
Sunt elemente care definesc înca odată -dacă mai era nevoie- cel mai original și mai îndrăzneț bigband belgian, chiar dacă nu în sensul tradițional al termenului. O muzică greu definibilă, dar interpretată și acum cu același entuziasm de către o trupă considerată de unii critici ca o solidă replică europeană a "Mamelor Invenției"/Mothers of Invention a regretatului Frank Zappa. Dacă nu ne părăsea prematur în 1993, v-ați fi mirat să întâlniți în discografia trupei lui Frank titluri precum cele ale FES-ului belgian: "ISMS" (2005); "Psychoscout" (2006) sau "Cheer me, Perverts!" (2009)?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu