Numele rebusistic al grupului vine așadar de la instrumentele principale ale celor 2 fondatori, Didier Malherbe și Loy Ehrlich: aliterarea primelor 2 litere de la Hajouj (sau Guembri) -un bas marocan cu 3 corzi făcut din lemn scobit și piele de capră- și a ultimelor 4 de la doudouk, instrument de suflat cu origini în Armenia, din lemn de cais, mai cunoscut datorită unor maeștrii precum Djivan Gasparian sau Levon Minasian (vezi în imagini)...Cei doi interpretează și la flaut, ocarină, clarinet și saxofon soprano (Malherbe), respectiv kora, sanza și keyboards (Ehrlich). Ca niște vechi amici: odinioară în anii '70 ei împărțeau același afiș la concerte și festivaluri, Malherbe cu grupul Gong iar Ehrlich cu mai puțin cunoscutul Crium Delirium.
Dar abia prin 1995 scot împreună un album în duo denumit chiar "Hadouk", continuă apoi în 1998 cu "Desert Lands" iar odată cu cooptarea unui baterist se naște cu'adevărat Hadouk Trio, cu 4 albume de studio, 2 "live" și câteva DVDuri - toate scoase de casa Naïve Records în circa 11 ani (1999-2010).
Franco-americanul Steve Shehan era noul venit care s'a ocupat de percuții: djembé, congas, darbouka, hadgini, udu, sanza, hang, etc.
Stilistic vorbim de un "world jazz" cu influențe în special din spații nord-africane (Loy Ehrlich a stat o vreme în Maroc), pe alocuri cu fler ambiental, chiar "new age" și fără a omite încărcătura și valențele "fusion" aduse de Didier Malherbe din experiența atât de solidă și de lungă durată de la Gong... . Pentru a colora și mai mult peisajul, mai apar pe alocuri invitații: o voce feminină, un contrabas, o trompetă, o chitară...Hadouk Trio a fost ales "grupul anului" la ceremonia "Victoires du jazz" din 2007.
Alți critici consideră muzica Hadouk Trio/Quartet o explorare dincolo de frontiere și clasificări, diferit de exponenții mai mediatizați ai mișcarii orientale în jazzul din Hexagon al ultimilor ani: Tigran Hamasyan, Dhafer Youssef, Avishai Cohen, Ibrahim Maalouf...
Certă rămane geometria variabilă și flexibilitatea formulei care face ca în 2013 să vorbim de un cuartet: Steve Shehan a plecat să se ocupe de proiectul său solo fiind înlocuit de Jean-Luc Di Fraya, cel care alături de percuții adaugă și intervenții vocale...iar chitara devine un instrument permanent în mâinile lui Eric Löhrer pe noul "Hadoukly Yours" (Naïve, 2013), respectivul inserând și momente la lapsteel, banjo și cavaquinho.
Noii veniți se implică și componistic la câteva dintre teme.
Piesa de deschidere "Chappak" este dedicată memoriei lui Ravi Shankar iar una dintre suitele în 2 părți, "Bora Bollo" este inspirată de numele unui personaj din romanul "Marți" a lui Herman Melville (cealaltă suită -favorita mea- fiind "Suit Cabaline"). Albumul se încheie cu singurul cover, banjoul imprimând un fler country clasicului "Blueberry Hill".
"Muzicalitatea și virtuozitatea sunt ca deobicei mereu la randevú, navigând între sonoritățile jazz și "world". Lejeritate, reverie, balade și voiaj în Orient și Africa...puse pe această delicată carte poștală muzicală denumită nu fără umor, "Hadoukly Yours"...scrie revista Nouvelle Vague, cotând albumul cu 4 steluțe din 5 (http://www.nouvelle-vague.com/hadouk-quartet-hadoukly-yours/).
"Serenitate, cântece onirice și aeriene se degajă din acest univers seducator de un șarm letargic"...este descrierea publicației Djam (Le Jazz en papier recyclé)
(http://www.djamlarevue.com/hadouk-quartet-hadoukly-yours/)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu