...Dacă v-aș spune că e pianist/claviaturist folosind doar prenumele Jason, pariez că mulți s-ar gândi la Jason Moran din actuala formulă a saxofonistului Charles Lloyd (seniorul cap de afiș la festivalul Gărâna 2008). Dar ați greși, deși se întâmplă că cei doi sunt din generații foarte apropiate.
Jason-ul ”meu” de azi de aici e cu 2 ani mai mare, născut în 1973 și este în actualitate cu formula sa Now Vs. Now. E limpede că-i un muzician actual fie doar și după numele acestui grup, dar dacă veteranul Chick Corea are o părere așa de bună -nefiind desigur singurul- oare n-o fi vorba de unul dintre acei ”muzicieni ai muzicienilor”, adică din selecta ligă ”who is who” din jazz și nu numai?...cum ați mai întâlnit și cum vor mai fi pe acest blog.
Răspunsul la întrebarea asta se va contura treptat pe traseul expunerii prin care aș vrea să-l cunoașteți mai bine pe Jason Lindner despre care din start o să afirm că cel puțin până acum experimentul și avangarda nu fac parte din ”meniul” său stilistic, lucru ușor detectabil fie și doar parcurgând mica listă a caselor de discuri cu care a colaborat până acum: Fresh Sound, Stretch/Concord, Anzic, Sunnyside. Dar asta nu-l face mai puțin interesant, mai ales datorită lui Now Versus Now...
Poate cea mai măgulitoare descriere aparține lui The New York Times: ”...ritmul se dovedește a fi mai mult decât pulsație pentru Jason Lindner. El pare combustie pentru funcția respiratorie, activitatea digestivă, poate chiar pentru neuronii săi...Ceea ce contează pentru el e ”groove”-ul, indiferent cum apare.”
Fanii basistului Avishai Cohen ar fi trebuit să-l (re)cunoască pentru că Jason apare după 1998 de la ”Adama” pe mai multe albume ale acestuia, dar între timp s-au mai acumulat apariții și contribuții la albume și pentru încă un Cohen, -de data aceasta o ”ea”- saxofonista/clarinetistă Anat (din trioul familial de frați), pentru saxofonistul Donny McCaslin, vocalista Claudia Acuña, bateriștii Dafnis Prieto ('s Proverb Trio) și Mark Guiliana, etc.
Cel mai mult voi insista totuși pe cel mai recent proiect al lui Jason, cel mai cu ”groove” urban, inovativ și cosmopolit jazz de-al său de până acum, Now Vs. Now: amestec exploziv de Funk, Afro & Arabic, Rock & Jazz cu infuziuni de Hip-Hop stradal și ”Poetry”, conceput ca o călătorie cu un D-Train prin rău famatul cartier Bronx/New York pe albumul de debut al formulei din 2009 -cu contribuția lesne detectabilă a lui Me'shell Ndegeocello (și) pe post de producătoare, cu Avishai Cohen (trumpet), Baba Israel (beatbox), Kurt Rosenwinkel (guitar) printre alți participanți...și cu un fler cosmic anticipând continuarea care s-a produs anul trecut prin ”Earth Analog”. ”The sound of Now/ (Sunetul lui ”acum”) era concluzia unui critic după debut. Si cazul tipic de album/proiect inițial care după un impact notabil devine ulterior nume de grup.
Niciun moment de monotonie și plictis pe aceste albume ne cam asigură recenziile, cel din 2013 deja o aventură cosmică ”plonjând” imaginar pe o planetă similară cu Tera unde pianul electric Wurlitzer a lui Jason face legea în sunetul general de fundal. Dar atenție: ”Jazzul e doar una dintre ușile pe care suntem invitați să le deschidem. Va putea duce această ”alien music” la dans cu ritmul ei îndrăcit? Absolut, dar fiți avertizați: odată ce ați pășit în universul alternativ și infecțios al grupului, e dificil de ieșit de-acolo”.
Chiar fără Avishai Cohen (tr) și Baba Israel (beatbox) care contau la debut ca inserați în cvintetul de bază, trioul actual păstrează vigoarea și prospețimea aducând sounduri și din India și Brazilia (pe ”Future Favela”), împrumutând ritmuri de la Aphex Twins (pe ”Intelligentlemen”), surprinzând calmul dinaintea erupției vulcanului pe piesa înregistrată la Palermo/Italia (pe ”Stillness”) sau pur și simplu inspirat de sunetul mașinii de spălat (pe ”Traveller”)...Un alt teren muzical de descoperit, aceeași dezinvoltură și invitație la reascultare pe un mix de sunete din Moog și din surse analogice, cu un Jason Lindner secondat de o secție ritmică selectă:
bateristul Mark Guiliana, influențat de dub și ”electronica” este un muzician considerat ”din prima linie a unui nou stil palpitant de folosire a tobelor” (conform revistei Modern Drummer) iar basistul Panagiotis Andreou -”Grammy-nominated Greek-American”- "una dintre cele mai originale și neauzite ”voci” la bas” (Bass Player).
Focalizarea trebuie făcută exclusiv pe grup în acest trio atent balansat unde fiecare este în mod egal expus și vulnerabil, chiar dacă avem de-a face cu 3 virtuoși: Lindner a schițat piesele în computer, le-a oferit apoi celorlalți ca aceștia să facă propriile lor versiuni de interpretare iar la final au fost înregistrate cântecele ”live”.
Pe Mark Guiliana îl remarcasem pe unul dintre cele mai interesante și neasteptate albume ale începutului de an 2014: Brad Mehldau & Mark Guiliana's Mehliana (electric duo): "Taming the Dragon" (Nonesuch, 2014)
Dacă Joni Mitchell îmblânzea odinioară tigrul pe albumul ei "Taming the Tiger" (1998), e rândul dragonului acum...bine dresat de Fender Rhodes-ul și de sintetizatoarele lui Mehldau și de tobele și efectele lui Guiliana.
Complet diferit față de tot ceea ce știam anterior cu Brad Mehldau Trio sau cu alte formule ale pianistului, însă mai aproape de realizările lui Mark, fostul (între 2003-2008) baterist al basistului Avishai Cohen, de exemplu "Locked in a Basement" (2004) cu formula HEERNT (descrisă ca “experimental-garage-jazz” trio) sau "A Form of Truth", albumul său de debut solo din 2013.
Alte recomandări și referințe:
Breeding Ground...o derivată ”live” extinsă din “Now vs. Now”
Gonzalo Grau and La Clave Secreta (cu Panagiotis Andreou): ”Frutero Moderno” (2008)
New York Gypsy All Stars (cu Lindner și Andreou)
Mark Guiliana's ”Beat Music” -EP- (2012)
Wayne Krantz (with Mark Guiliana): ”Live at The Stone” 8.14.09 (2009)
http://www.wbgo.org/radar/now-vs-now-earth-analog
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu