De 3 ori Lorenzo Feliciati...cu felicitări!

Întruna dintre primele postări de pe acest blog focalizam pe Animation, grupul saxofonistului Bob Belden aflat sus de tot în ierarhia artiștilor de la RareNoise Records nu numai pentru că sunt la început de alfabet.
Azi intră în colimator basistul italian Lorenzo Feliciati și 3 recente albume pe care acesta apare:
1) Berserk! : ”Berserk! (RareNoise, 2013)
2) Colin Edwin & Lorenzo Feliciati: ”Twinscapes” (RareNoise, 2014)
3) Mumpbeak (Roy Powell): ”Mumpbeak” (RareNoise, 2013)

Fac din start asocierea dintre ”zburătorul frecvent” și autodidact LF și idolul său pe care la doar 14 ani l-a văzut cu Weather Report în concertul de promovare a albumului ”Night Passage” (1982): Jaco Pastorius, titan al basului cu un impact major în jazz-rock.
În anii care au urmat până la a deveni forța conducătoare din spatele trupei Naked Truth și la albumul său solo ”Frequent Flyer” (2012) Feliciati i-a studiat în detaliu și pe alți fretless bass-iști notabili, precum Pino Palladino, Percy Jones, Jeff Berlin, Victor Bailey...dar mai ales pe Mick Karn -regretatul muzician ex-Japan- și pe Tony Levin din King Crimson, una dintre trupele sale preferate.

Berserk! este un adjectiv care înseamnă ”maniacal”, ”isteric”, ”sălbatic”...originile fiind în "Berserker", războinicul campion medieval nordic și germanic angajat ca bodyguard și în trupele de șoc de la curțile nobililor. Coperta este sugestivă pentru albumul celor 2 Lorenzo, prima colaborare între Lorenzo Esposito Fornasari (aka LEF, ”vocalist-multi-instrumentalist-sonic provocateur”) și Lorenzo Feliciati (basist-compozitor)...Și care ”sfidează categorisirea facilă” -ca să folosesc deja o formulă tipică acestor muzici greu încadrabile- cu răspuns greu de dat la întrebări gen ”E acesta rock? Jazz? Ambient, avangardă, operă sau altceva?” Cineva a numit acest album  ”manifest impozant” care pendulează pe o scală largă de la momente sumbre intense tipice unui fundal apocaliptic (”Fetal Claustrophobia”, ”Latent Prints”) până la lamenturi serafice plutind misterios (”First”, ”Dream Made of Wind”). Cei doi n-ar fi reușit asta singuri dacă n-ar fi avut alături o pleiadă de invitați ”provocatori și potenți”: Eivind Aarset (gtr), Gianluca Petrella (trombon), Sandro Satta (alto sax), Fabrizio Puglisi & Jamie Saft (clape), Cristiano Calcagnile, Simone Cavina și Pat Mastelotto -din marea familie King Crimson-iană, coleg cu Feliciati în Naked Truth- (tobe).
Deși nu apare ca invitat, eu îl suspectez la voce pe David Sylvian în piesa ”Wait Until Dark”...iar dacă totuși nu e el, atunci cu-atât mai interesant devine Fornasari cu un asemenea timbru vocal (!): 

 

”Twinscapes” lansat pe 7 martie curent e un album cu și mai multe analogii stilistice cu familia muzicienilor ex-Japan, mai ales datorită chitarei bas care sună à la Mick Karn, chiar din debutul cu ”Shaken”. Albumul e creat de fapt de 2 basiști: Colin Edwin (Porcupine Tree & Metallic Taste Of Blood) & Lorenzo Feliciati (Naked Truth & Berserk!), cu invitați de un calibru atât de ridicat încât îmi amintesc de realizările din anii '80 și '90 ale regretatului muzician-dirijor francez Hector Zazou.
Andi Pupato (Nik Bärtsch's Ronin): various percussions
Nils Petter Molvaer: trumpet
David Jackson (Van Der Graaf Generator): saxophones
Roberto Gualdi (PFM/ Premiata Forneria Marconi): drums
Nu mai puțin celebru e și cel care a mixat albumul ”Peisajele gemene” în studioul său din New York, deasemeni basist esențial în dub & ambient (ca să numesc doar aceste 2 mari genuri): Bill Laswell.
Fără voci de data aceasta, în rest instrumental îi avem pe cei 2 basiști în față ca o constantă ritmică și melodică, iar restul susține fundalul peisagistic, cu solouri distincte (David Jackson în ”i-Dea”, Nils Petter Molvaer în ”Transparent” și ”Sparse”, etc) și cu electronici și efecte care evită monotonia, chiar prin surprize sonice inventive: Colin la ”SuperEgo”, Lorenzo la ”space station”, Andy Pupatto la percuții metalice, etc.






















În auto-intitulatul ”Mumpbeak” revine la setul de tobe Pat Mastelotto, dar eminența cenușie a formulei este claviaturistul britanic -stabilit la Oslo/Norvegia- Roy Powell. Cunoscătorii trupei Naked Truth vor găsi ecouri aici, iar cei care n-o cunosc vor putea detecta influențe din clasicul Tony Williams’ Lifetime și din veteranul chitarist suedez Terje Rypdal...și nici trioul avangardist InterStatic condus tot de Roy nu poate fi departe. Ceea ce particularizează albumul e flerul ”heavy” chitaristic (din titluri ca “Forelock,” “Oak Room” sau “Piehole”)...dar fără a folosi vreo chitară, pentru că liderul a modificat clavinetul său Hohner ca să sune fuzat/disonant ca o chitară electrică, accentuând cu efecte și amplificări. Același veteran Bill Laswell adaugă bas și mixează, dar la acest instrument ritmic cel mai mult contribuie Shanir Ezra Blumenkranz (Abraxas, John Zorn). Sigur că participă și Lorenzo Feliciati -că altfel nu-l felicitam de 3 ori- dar și ”crimsonianul” Tony Levin, iată o fișă tehnică completă a celor 7 titluri, toate mono semantice și un extras pe video a primei piese care face trimitere la King Crimson, Rush și Stickmen:

Track List:

1. Biscuit;
2. Forelock;
3. Monocle;
4. Nork;
5. Oak;
6. Chain;
7. Piehole.

Personnel:

Roy Powell: Hohner clavinet and FX pedals;
Bill Laswell: electric bass (1 – 5, 7);
Shanir Ezra Blumenkranz: electric bass (1 – 3, 5, 7);
Lorenzo Feliciati: electric bass (4);
Tony Levin: electric bass (5);
Pat Mastelotto: acoustic and electric drums.

Label: RareNoiseRecords | Release date: December 2013

Pentru că Feliciati a fost subiectul, e obligatoriu să amintim albumul său solo lansat în urmă cu 2 ani, "Frequent Flyer", în detaliu recenzat aici:
”http://www.allaboutjazz.com/php/article.php?id=42239”

Alte referințe și recomandări:

* Obake (Massimo Pupillo, Eraldo Bernocchi, Lorenzo Esposito Fornasari, Balazs Pandi): ”Obake” (RareNoise, 2011)
* Slobber Pup: ”Black Aces” (RareNoise, 2013) 
   Jamie Saft (keybs),  Trevor Dunn (bass),  Joe Morris (gtr),  Balazs Pandi (drums) 

http://somethingelsereviews.com/2013/11/23/mumpbeak-mumpbeak-2013/
http://jazzdagama.com/reviews/cds/roy-powells-electric-band-mumpbeak/
http://www.allaboutjazz.com/php/article.php?id=46695