E și ”epic” și ”electric”, precum spune numele trupei.
Este totodată și deschis (”open”), cum zice și titlul albumului...
S-o luăm metodic:
După ”Guillaume Perret & the Electric Epic” (feat. Médéric Collignon) (Tzadik, 2012), album anterior pe care trupa franceză a saxofonistului s-a pliat pe estetica klezmer și ”radical jewish culture” a lui John Zorn via Tzadik Records, iată formula recidivând recent cu un material și mai interesant: un album de data aceasta apărut sub eticheta casei de discuri proprii cu numele -”Kakoum”- al piesei tensionate cu inflexiuni arabe care deschidea anteriorul album și pe care invitatul Médéric Collignon folosea nu doar cornetul său specific ci urla și cu vocea, aidoma ca întro piesă în cel mai pur stil death/doom metal (!). Despre privilegiul de a face muzică la un label propriu vă mai spuneam și cu alte ocazii: faci exact ceea ce vrei, fără nici o constrângere dinafară. Iar acum asta se întâmplă: libertatea totală de a crea în 8 compoziții originale o muzică reflectând momente clasice de pionierat ale unor majori ca Miles Davis electric, Weather Report sau Magma, printrun mixaj ingenios de ”jazz fusion” cu un ”groove” infecțios electro la limita punk-ului, de rock progresiv și chiar psihedelic. Și totul este inspirat ”împănat” cu efecte, toți membrii 4-tetului participând.
O explorare sonică numită întro cronică ”expediție sonoră fericită și insațiabilă” a saxofonistului parizian originar din orașul Annecy care nu-i ocolește -odată cu target-ul principal al faniîlori amatori de ”fusion”- nici pe cei de rock și de metal, cu riffuri puternice ce interferează cu balade onirice...totul întrun haos emoțional și jubilant, dar unul bine organizat. O piesă are, așa cum trădează și titlul, inspirații etiopiene (”Ethiopic Vertigo”)...în alta o auzim pe vocalista Sir Alice, balada ”Chamo” (nu-i așa că titlul ăsta -chiar cu diferențe- vă duce și pe voi cu gândul la porecla transformată în renume a regretatului Bela Kamocsa...?). Finalul e incandescent precum sugerează și numele ”Massacra”, foarte probabil cu aluzii la tragice evenimente contemporane și închinzând astfel ciclic un album cu o piesă care s-ar fi putut numi foarte potrivit și ”Kakoum, part 2”.
Noul album arată ca o continuare a precedentului, fără Médéric acum dar cu o voce feminină în loc, tot cu o deschidere cu inflexiuni orientale...și tot cu titluri scurte și sugestive, mai ales când e vorba de tensiunile înalte (vezi piesele 03, 05 sau 08). Preferata mea este 02. ”Shoebox”, piesă de o măreție pe care o întâlneam odinioară la grupul Passport a lui Klaus Doldinger, în particular în superba suită ”Ataraxia”: ca un arc înapoi în timp din 2014 în 1978 (vezi videoclipurile).
Songs / Tracks Listing:
01. Opening (5:17)
02. Shoebox (9:52)
03. Brutalum Voluptuous (5:58) Sir Alice / voice
04. Irma's Room (7:15)
05. Mamuth (6:24)
06. Doors (4:42)
07. Ponk (6:32)
08. Coma (1:54) Monica Vannier / voice
Line-up / Musicians:
- Jim Grandcamp / guitar
- Philippe Bussonnet / bass
- Yoann Serra / drums, sampler
- Guillaume Perret / electric sax
Muzica albumului ”Open Me” s-a auzit prima dată la festivalul de la Villette iar lansarea pe disc a avut loc pe 23 septembrie curent. Pe pagina de Facebook a lui Guillaume găsim la ”Genre” și termenul ”Visual” ceea ce înseamnă că se pune accent și pe suportul imagistic în concerte la muzica saxofonistului parizian de 34 de ani. O desfășurare copleșitoare audio/video de forțe cu trupa sa o puteți urmări aici, întro secvență dintrun concert de anul trecut:
...iar mai jos, clipul oficial de pe noul album, întâmplător (sau nu?) chiar la preferata mea ”Shoebox”: e o versiune mai scurtă decât pe album, dar foarte sugestivă în ceea ce privește ”interplay”-ul dintre componenți și relevantă și pentru capitolul efecte ”acoperit” de toți cei patru.
Pentru mine acesta este unul dintre albumele-revelație nu doar ”ale toamnei” ci chiar ”ale anului”...și nu doar la secțiunea ”fusion” ci în jazz la general!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu