În ianuarie 2013 postam despre albumul lui Scott Walker lansat în decembrie 2012 și aflat atunci în actualitate. Am revizuit și completat postarea:
Scott Walker/Engel și albumul ”anti-Christmas” "Bish Bosch", cu "The Day The "Conducător" Died (An Xmas Song)"
...reactualizarea fiind utilă ca introducere a noului material, unul care are certe șanse la ”albumul anului”. Haideți să vedem și de ce.
Același și totuși diferitul Scott Walker, acum la nici 2 ani distanță de precedentul material discografic, cu un nou album. Deja avem ceva neașteptat: între precedentele trecuseră 11, respectiv 6!...Apoi, intenția de a realiza un album cel puțin la fel de filozofic și spiritual...de data aceasta însă mult mai melodic, nedominat de disonanțele trilogiei anterioare...și deasemenea, avem surpriza colaborării cu un grup de ”avantgarde drone metal”: nimic din cariera de până acum nu trăda vreo empatie cu un astfel de stil/grup (deși lui Scott îi plăcuse albumul trupei din 2009 ”Monoliths + Dimensions”)...Cine știa sau a aflat citind atent postarea despre autor și despre albumul ”Bish Bosch” cred că nu mai e chiar așa surprins: doar e vorba după cum v-ați dat seama de un autor dispus spre riscuri și noi provocări și care gândea despre inedita colaborare așa: ”baza în muzică este drona, un exercițiu reductiv”...”nu i-am întâlnit anterior pe cei din Sun O))) și m-am gândit că dacă nu va ieși și va fi o surpriză urâtă ne vom despărți și vom încerca să o uităm. Dar mi-a plăcut sunetul lor și cum evoluează progresiv și ne-am înțeles perfect în studio de la primele repetiții. A mers foarte bine, băieții ăștia sunt serioși când lucrează și sunt și distractivi”.
Trupa fusese de fapt cea care făcuse primul pas, trimițându-i lui Scott o piesă instrumentală cu rugămintea de a face vocalul pentru ea...Acesta n-a putut pe moment, dar a pătruns parțial în estetica muzicală Sun O))) atent inclusiv la sloganul frecvent de pe albumele lor, “Maximum Volume Yields Maximum Results”...și a realizat că s-ar potrivi o colaborare între vocea sa și sunetul puternic, ”noisy” și primar al lui Stephen O’Malley, Greg Anderson, Attila Csihar plus membru auxiliar Tos Nieuwenhuizen.
Titlul ales ”Soused” -termen arhaic pentru ”asalt”- are bineînțeles și alte sensuri, printre care și ”scufundat în lichid”, fie el chiar și alcool (iar de aici aluziile și trimiterile aferente la beție, dependență, etc). Coperta a fost aleasă în consecință:
Soundul e mai accesibil, piesele ”art rock, baroque pop” marca Walker sunt mult mai puțin complexe compozițional, dar sunt toate melodice mai ales datorită chitarelor și apăsător-atmosferice cu ”moog”-ul omniprezent ”tânguit” pe tonuri joase, bineînțeles conform mesajului din versuri:
01. ”Brando” este un tribut adus regretatului actor Marlon, cu trimiteri sado-masochiste și sexuale la filmele în care personajele interpretate de acesta erau bătute, mai ales ”One-Eyed Jacks” în care obiectul cu care e lovit actorul e un bici din piele de taur. Ca urmare pentru conformitate Scott a apelat la Peter Gamble, un maestru campion în U.K. al lovirii cu biciul -chiar și cu 2 simultan- și care a venit invitat în studio cu 9 asemenea bucăți de colecție din Australia și U.S., unele și de 3 metrii lungime (!).
02. ”Herod 2014” are 12 minute și e de inspirație biblică, sursa fiind ”Salomé” -cu implicitelele sale referințe la necrofilie și incest- a romancierului irlandez Oscar Wilde, pusă pe note întro operă controversată ”ultra-disonantă” de Richard Strauss. Premiera acesteia a avut loc în 1906 la Viena și a plăcut și dezgustat în același timp, (iar ulterior, după scandalul iscat, a fost interzisă de cenzorii imperiali). Regele Iudeii bunicul lui Salomé duce o crudă campanie de pruncucidere iar o mamă încearcă să-și asculdă bebelușul primul născut, tragicul subiect având un corespondent contemporan foarte actual în evenimentele din Orientul Mijlociu (jurnaliștii occidentali decapitați de ISIS, familiile decimate din Fâșia Gaza, etc). Scott Walker a scris însă versurile piesei cu ceva timp înainte...incluzându-l și pe acesta care include numele temutei foste Securități est-germane:
”The goon from the Stasi/ is left far behind them.”
În 03. ”Bull” ideea de bază e o cruciadă împotriva existenței însăși, iar la pronunția în latină a câtorva cuvinte (de ex. “Custodient migremus”) Scott a fost ajutat de fiul de 9 ani al producătorului Pete Walsh, cunoscător la perfecție a limbii și care i-a dictat la telefon...dar pentru a evita orice greșeală, autorul a înregistrat vocea copilului și aceasta apare chiar la începutul piesei.
04. "Fetish"...ne spune chiar despre obiectele fetișizate la propriu, pe care însă autorul ar vrea ca cei ce o ascultă să și le identifice și să și le personalizeze singuri...
...Iar finalul, 05. ‘Lullaby’: este vorba despre o piesă mai veche a lui Scott compusă pentru germanca Ute Lemper și care apare ca bonus-track pe varianta japoneză a albumul ei ”Punishing Kiss” (1999)...un cântec reorchestrat acum având ”întrun sens foarte superficial” subiectul peren al sinuciderii asistate, un cântec de leagăn brutal și înfricoșător despre felul tehnologic al întâmpinării morții și unul ”absurd” în primul rând pentru că e strigat în loc să fie șoptit...
”Nimic nu este autobiografic aici” ține să precizeze Scott Walker întrun interviu, ultima oară când artistul a inserat elemente din propria existență fiind demult, ”probabil prin anii '60”. ”No regrets”...
Compact Disc, Vinyl-LP and digital editions.
Track listing:
"Brando" 8:42
"Herod 2014" 11:59
"Bull" 9:21
"Fetish" 9:08
"Lullaby" 9:22
Personnel:
Greg Anderson (Sunn O)))) – guitar, Moog synthesizer
Stephen O'Malley (Sunn O)))) – guitar, Moog, synthesizer
Scott Walker – Singing, production
Additional personnel:
Peter Walsh – production
Mark Warman - orchestration
http://thequietus.com/articles/16411-scott-walker-interview-sunn-o-soused
SDSS1416+13B (Zercon, A Flagpole Sitter), which not only finds Walker variously referencing subatomic science, Attila the Hun, Buñuel's 1964 film Simon of the Desert, Louis B Meyer and Roman numerals, but singing in his pained baritone about playing "fugues on Jove's spam castanets", a line that seems to come not from history or science or European arthouse cinema, but Roger's Profanisaurus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu