miercuri, 24 decembrie 2014

"Procesul" câștigat de Bill Laswell (trio)


Am descoperit în luna aceasta decembrie 2014 câteva foarte noi și interesante albume care certifică o dată în plus faptul că încheiem un an muzical internațional foarte bun în jazz...”and beyond”.
În primul de care n-am amintit pe Facebook ne reîntâlnim cu unul dintre acei muzicieni...alchimiști, genul acelora puțini care orice ar atinge se transformă în aur. Cu-atât mai major și remarcabil e cazul atunci când instrumentul de bază al respectivului nu e unul melodic/armonic, ci doar unul ritmic, teoretic secundar. La basistul producător Bill Laswell (Painkiller, The Golden Palominos, Last Exit, Material, Massacre, Praxis, etc) însă totul capătă amplitudine, vorbim doar de cel prezent și creditat pe câteva sute de albume și despre care se zice că a fuzionat, sau dacă vreți care a desființat granițele dintre stilurile pan-africane (tribal, etc), dub, funk, jazz, variate elemente rock, electronică și avangardă.
Iată-l aici în ultima sa formulă de trio, un supergrup cu bateristul Chad Smith -de la Red Hot Chili Peppers, Chickenfoot, Bombastic Meatbats, etc- și cu tânărul pianist/organist și actor Jon(athan) Batiste (născut în 1988), foarte lăudat după realizările recente -3 EPuri și 1 CD- cu formula Stay Human. Jon e cel mai tânăr dar e primul nume în înșiruire ceea ce spune ”a priori” despre rolul său important componistic și după cum voi încerca să descriu mai jos, unul deasemenea major și peste așteptări ca interpret.


Jon Batiste, Chad Smith & Bill Laswell - The Process (M.O.D. Technologies, 2014)
A rezultat un album închegat, accesibil, ”multi-colorat” ingenios -spre deosebire de alb-negrul copertei- și de intervențiile celorlalți invitați. Inițial s-a dorit doar un singular ”session” între cei 3 muzicieni care-și propuseseră o muzică pentru un film, indiferent dacă acesta ar fi apărut vreodată sau nu....dar ulterior planurile s-au schimbat și așa a rezultat un ”proces” mai lung care a condus la cizelarea ideilor și improvizațiilor inițiale în 11 piese bine definite.
Avem piano-solo în seria disparată ”B1”, ”B2” și ”B3”, afro-tribal infecțios dansant în ”Drop Away”, rap în ”Turn On the Light”, trompetă astrală în ”Timeline”, ”Ascent” și ”The Drift”, orchestrații ample în ”Spiral”, chitară în ”Black Arc” -preferata mea-...și mult funk mai peste tot, dominant ca stil. Veteranii experimentați și experimentali Toshinori Kondo (trompetă) și Peter Apfelbaum (flaut, saxofoane) intervin frumos și nu ”complică” prin pasajele lor piesele, cele 3 voci invitate -vezi la ”Personnel”- ajută și ele inspirat.

Track listing:
01. "B1"
02. "Drop Away"
03. "Timeline"
04. "Haunted"
05. "B2"
06. "Turn on the Light Ascent"
07. "Black Arc"
08. "Spiral"
09. "B3"
10. "Time Falls"
11. "The Drift"

Personnel:
Jon Batiste: piano, electric piano, electronic keyboards; harmonaboard; percussion;
Chad Smith: drums, percussion;
Bill Laswell: bass(es), guitar; electronics;
Tunde Adebimpe (TV on the Radio): vocals (2);
Killah Priest (Wu-Tang Clan): vocals (6); Garrison Hawk: vocals (6);
Toshinori Kondo: processed trumpet (4);
Peter Apfelbaum: flute (6), tenor saxophone (6), soprano saxophone (11);
Dominic James: guitar (7, 10).

Mai adaug ca remarcabil și sunetul aparte scos de clapele harmonaboard-ului pe care l-am identificat prin eliminarea celorlalte keyboards mai cunoscute, un alt element care-l face pe Jon Batiste cu-atât mai interesant. Am avut senzația după câteva reascultări că albumul e continuarea lui ”Hallucination Engine”, albumul din 1994 cu Material care rămâne pentru mine până acum No.1 din tot ceea ce cunosc cu Bill Laswell. Sau dacă nu neapărat un urmaș, un album oricum de pus imediat lângă întro imaginară ierarhizare. Întro scurtă cronică a albumului un jurnalist care remarca ce multe stiluri poate să rezide datorită forței unui lider întro zonă singulară numită de el ”Laswell-iană”, mai ridica o chestiune foarte interesantă și principială: dacă muzical un material, acesta sau unul oarecare, se poate susține singur și dincolo de povestea sa. Care poate fi în sine uneori fascinantă, capabilă să ”fure” pe cititor/ascultător, cu-atât mai mult dacă e pusă de un regizor pe coloana sonoră a unui film. Și răspunsul său dat tot acolo era pentru acest caz că ”da”. Eu unul, subscriu.

Recomandări, referințe:
Jon Batiste and Stay Human: ”Social Music” (2013)
Chad Smith's Bombastic Meatbats:
* ”Meet The Meatbats” (2009)
* ”More Meat” (2010)
* ”Live Meat And Potatoes” (2012)






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu