La acest album am ajuns datorită postării lui Adrian Găvruș via YouTube/Facebook a unei piese interesante cu trupa canadiano-indiană Tasa, ”Rudra”. Apoi -coincidență, tot din Satu-Mare de la un concitadin de-al lui Adrian, vechiul meu amic și colecționar înrăit Horațiu Cădariu- am obținut în digital și albumul integral al instrumentalei ”Rudra” -care piesă făcea trimitere spre sound-urile Oregon și Mahavishnu Orchestra- e vorba de ”Soma” (2007), alături de un alt material anterior, ”Urban Turban” (2005). Mici, dar mai degrabă MARI dezamăgiri am avut cu aceste 2 albume, prea ades cu senzația de ”deja vu”, prea tradiționale pentru exigențele mele actuale (”World” și...cam atât), cu parcă prea mult vocal, urmând cumva muzical linia clasicului grup interetnic Shakti (John McLaughlin & indienii)...doar că, încercând o paralelă vizuală, tușeele aparând la Tasa mai palide, ca o copie cu o hârtie indigo uzată.
Apelez prea rar la site-urile muzicienilor/trupelor (ușor suspectabile de subiectivism) dar de data asta alte surse părându-mi superficiale am făcut-o, aflând astfel despre chitaristul John Gzowski...iar pentru că de multe ori atunci când am avut dezamăgiri cu muzica unor trupe s-a mai întâmplat să găsesc compensații în proiecte paralele sau albume solo ale membrilor, am căutat în aceste direcții și de data asta, ajungând doamnelor și domnilor la un album magistral, mult peste valoarea celor două cu Tasa și a priori recomandat prin însăși label-ul canadian la care-a apărut, Ambiances Magnétiques a lui René Lussier (de unde provin multe delicii sonore descoperite de mine prin anii '80-'90, unele împărtășite cu amicii melomani/audiofili/colecționari din grupul JADD):
Ganesh Anandan & John Gzowski: "Shruti Project" (Ambiances Magnétiques, 2007)...este proiectul care m-a lăsat cu ”răsuflarea tăiată” întro concentrare și atenție permanentă pe toată durata de circa 75 minute:
”Muzică microtonală” ar fi descrierea scurtissimă, pornind de la titlul ”shruti” care în sanskrită înseamnă înălțime și interval, respectiv cele mai mici intervaluri dintre vârfuri sau spații dintre note care pot fi auzite...Un mixaj de muzică indiană Gamaka, tradițională indoneziană și clasic contemporană vestică, ar fi descrierea ceva mai nuanțată: cei doi artizani empatizează în acest areal încă din 1996 când s-au întâlnit prima dată la The Music Gallery în Toronto întrun grup numit Critical Band de muzică ”carnatică” indiană...a cărei gamă are 22 ”shrutis”-uri -intervale împărțite inegal întro octavă- dar ei folosesc în plus și alte tipuri de acorduri.
Ganesh e cel cu instrumentele melodice percusive făcute de el însuși, Shruti Stick-ul electric cu 12 coarde și diverse métallophones, alături de tradiționalele indiene kanjira, tincan și moorching, plus autorul-interpret al vocalizelor în mai multe dialecte indiene...în timp ce ”sound designer”-ul, compozitorul, muzicianul și fabricantul de instrumente John Gzowski -care a cântat la oud și chitare la festivaluri de jazz și folk, singur sau cu grupul, un repertoriu bazat în principal pe compozițiile clasicului Harry Partch- e înconjurat și el de un arsenal întreg de instrumente și ustensile inventate, chitara model ”Harry Partch”, cea microtonală cu 19 tonuri, electric Dowel, ukelin și bells (”clopote”). Muzicienii înțeleg și adaptează improvizația în contextul muzicii indiene și a celei moderne occidentale, iar instrumentele-unicat le permit fluență, treceri lejere, schimbări-surpriză și o mare varietate și bogăție de texturi, ritmuri, melodii și acorduri.
”Noi sunete, noi culori...un foarte interesant miting est-vest sub parametrii microtonalității” se scria întro cronică de limbă engleză, pe lângă alte câteva recenzii favorabile de care am dat căutând diverse surse, în franceză (”ce disque est un chef-d’oeuvre (?)...inouï et déroutant...À découvrir” /SOCAN, Paroles & Musique/Canada), italiană (revista Blow Up), germană sau din țările de jos.
Recomandări, referințe:
http://en.wikipedia.org/wiki/Harry_Partch
* Ganesh Anandan, Malcolm Goldstein, Rainer Wiens: ”Speaking in Tongues (2003)
* Ganesh Anandan & Hans Reichel: ”Self Made” (2009)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu