Trupa e denumită uneori prescurtat ”Jaga” și asta nu-i deloc impropriu pentru că a eticheta muzica (doar) ”jazz(ist)” e mult prea puțin, un ”deserviciu” -cum zice cronica din Clash Music- pentru un sound în care regăsim din plin elemente de post-rock, krautrock sau ”electronica”, în timp ce chiar jazzul norvegienilor în sine e cu totul altceva, ”foarte departe de be-bop-ul lui Miles Davis”. ”Acid jazz” și ”experimental” au deasemenea ”acoperire” ca termeni în definirea acestei muzici instrumentale conectată începând de la maeștrii swingului, trecând prin ”fusion”-ul ”Heavy Weather”-ului Report-esc sau universul unic ”Zappaesque”...până la electronicele ambientale ale unor Aphex Twin, Squarepusher, Tortoise, The Mars Volta sau Cinematic Orchestra.
Am găsit asocieri stilistice chiar și cu muzica de generic a unor concursuri TV de cultură generală din Europa de Est a anilor 80 (!). Pe acest palier TV, România stătea lamentabil (cei cu vârsta de 50 + ani știu de ce...), dar dacă acceptăm totuși apropierea măcar în ceea ce privește partea de audio, n-am cum să nu-mi reamintesc de cel mai solid etalon de la noi al perioadei: Orchestra de Estradă a Radioteleviziunii Române condusă de Sile Dinicu. Și chiar am găsit momente pe acest album care la asta m-au dus cu gândul, eventual și la genericele unor seriale occidentale care se mai strecurau la televiziunea națională din acea perioadă.
Revenind la Jaga Jazzist, titlul albumului nr. 6 ”Foc stelar” e considerat potrivit și el în ton cu mesajul și cu anterioarele albume, mereu cu intenția de a acapara audiență și dinafara jazzului contemporan.
Cei 3 frați Horntveth -Lars, Martin & Line- conduc actuala garnitură pe cele 5 piese cu lungimea medie uzuală la trupă de peste 7 minute, pline de ruperi de ritm, ”ancorate în impulsul haotic oricând pregătit să explodeze, dar ținut bine temperat de reguli în propriul design care operează precis ca ceasul elvețian” -cum se scrie în recenzia de la Consequence of Sound- ”...poate totuși cu o ambiție prea tehnică membrii trupei ar fi trebuit să slăbească strânsoarea și să lase haosul să respire mai adânc”...
Tracklist:
“Starfire”,
“Big City Music”
”ShinKansen”
“Oban”
”Prungen”
- Lars Horntveth- Tenor Sax, Baritone Sax, Soprano Sax, Clarinet, Bass Clarinet, Flute, Guitar, Piano, Keyboards, Programming, Lap Steel Guitar
- Line Horntveth - Tuba, Flute, Percussion, Vocals
- Martin Horntveth - Percussion, Drums, Programming
- Andreas Mjøs - Guitar, Percussion, Glockenspiel, Marimba, Vibraphone
- Even Ormestad - Bass, Percussion, Glockenspiel, Keyboards
- Erik Johannessen - Trombone, Marxophone, Percussion
- Øystein Moen - Keyboards, Percussion
- Marcus Forsgren - Guitar, Effects
Estetica trupei este considerată în general în progres, așa cum ”văd” albumul și cronicarii de la Q Magazine și Uncut: ”panoramic, sintetic simfonic și plin de antren”...”un voiaj vesel a unui grup cu sunetul complet revitalizat”.
Mai adaug de la mine un nume de trupă pe care o asociez norvegienilor pentru acest material, una în actualitate tot cu un album apărut după o pauză mai lungă și ascultat cu puțin timp în urmă:
Ozric Tentacles: ”Technicians Of The Sacred” -2 CD- (2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu