Renaud Garcia-Fons, cu contrabasul său gigant, ”pe un drum singular între clasic, jazz și ”world music”

Renaud Garcia-Fons & Derya Türkan: "Silk Moon" (E-motive, 2014)

Expresia din titlu am găsit-o pe situl personal al artistului definind succint statutul de muzician aflat pe un făgaș unic și personal la confluența a 3 mari domenii muzicale. Contrabasistul francez este anunțat printre numele majore la festivalul de jazz de la Gărâna XIX din luna iulie, iar prin acest album de anul trecut el dovedește nu pentru prima dată întro formulă de duo că ”extremele se atrag” și în muzică, atât în spirit (compozițional) cât și în interpretare (instrumental): este vorba de ideea originală de a folosi 2 instrumente aflate la extreme: al său, cel mai mare instrument cunoscut folosind arcușul -contrabasul special cu 5 corzi- și, la polul opus, cel mai mic, așa cum apare în descrieri kemençe-ul de Istambul: o mică vioară tradițională cu 3 corzi (vezi foto) cu origini vechi orientale și care pe acest album este mânuită de muzicianul turc Derya Türkan.

Albumul este materializarea unei dorințe născute prin 2006 când cei 2 s-au întâlnit în grupul faimosului interpret la străvechiul ney persan, Kudsi Erguner, oferind pe cele 14 piese compoziții individuale sau comune ale ”Lunii de catifea”, un melanj divers de influențe orientale, mediteraneene și latine, de la genul ”Magam” la stilul ”Canto Jondo”-ul specific andaluz. ”Cele 2 instrumente găsesc o complimentaritate naturală de timbre și moduri în interpretarea cu efectul unei veritabile orchestre” -se scria pe situl http://www.citizenjazz.com/Renaud-Garcia-Fons-Derya-Turkan- inducând succesiv o multitudine de stări și sentimente, de la poetic la exploziv, melancolic-rafinat, introspectiv-visător, misterios-emoționant, dezolant-trist, încrezător-antrenant, etc, așa cum se poate citi pe același site francez în dreptul fiecărui titlu...”un major moment emoțional” -se mai zice acolo- ”cu o instrumentație niciodată folosită înainte”.

Dacă nu mă înșel Garcia-Fons a mai concertat în România cu acordeonistul Jean-Luis Matinier, dar pentru că la Gărâna vine prima dată (în varianta ”Solo”), iată ce-l recomandă pe basistul supranumit de unii ”Paganini al basului dublu”, cu părinții ambii catalani, născut lângă Paris în 1962 și cu o carieră discografică de peste 20 de ani începută ca membru în excelentul grup format exclusiv din contabasiști, L'Orchestre des Contrebasses, în acest an muzicianul fiind implicat ”Live on Stage” în mai multe proiecte cu care concertează separat:

Abume ca lider, toate la casa Enja / Marmonia Mundi, cu excepția lui "Silk Moon" :
”Légendes”, 1992
”Alboreá”, 1995 
”Oriental Bass”, 1997 
”Fuera”, 1999 (with Jean-Louis Matinier) 
”Navigatore”, 2001 
”Entremundo”, 2004 
”Arcoluz”, 2006, CD & DVD ”Live” 
”La Línea del Sur”, 2009....prezentat regulat de canalul Mezzo, integral și pe YouTube. 
”Méditerranées”, 2010 
”Solo - The Marcevol Concert”, 2012, CD & DVD Live 
”Beyond the double bass”, 2013, CD compilation & DVD , documentary film by Nicolas Dattilesi.

Albume ca și co-lider: 
”Suite Andalouse”, 1995 (with Pedro Soler) 
”Free songs”, 1999 (with Gérard Marais) 
”3 trios”, 1999 (with Nguyên Lê & Mino Cinelu) 
”Acoustic songs”, 2000 (with Gérard Marais) 
”Bakida”, 2000 (with Nguyên Lê & Tino di Geraldo)

http://www.renaudgarciafons.com/