Pe caniculă în iunie, despre jazzuri din luna mai: Gilad Atzmon (& TOHE), Rez Abbasi (RAAQ), etc...

* Gilad Atzmon & The Orient House Ensemble: "The Whistle Blower" (Fanfare Jazz, 2015)

Orientul e detectabil cel mai mult în prima piesă ”Gaza Mon Amour” (de disputata zonă a fâșiei e vorba în titlu, desigur), restul albumului mergând pe cărările uzuale ale unui bebop/post-bop Coltranesc (”Let Us Pray” sau ”To Be Free”) dominant baladesc până la final: ”chanson”-ul retro burlesc anii '60 fluierat și dansant al temei-titlu. ”For Moana” e inspirată și dedicată frumoasei fostă starletă porno și politician Moana Pozzi lansată de agenția și mai faimoasei Cicciolina, dar dispărută prematur în 1994 la doar 33 ani... ”Dacă muzica mea vrea s-o ia întro direcție, mă duce și pe mine cu ea” zice muzicianul israelian expatriat în Anglia întrun recent interviu din Jazzwise, aflat acum la al 8-lea album marcând cei 15 ani de existență a ansamblului său oriental etichetat stilistic în general ”world jazz” și despre care am găsit măgulitoare descrieri de genul acesteia: ”Atzmon' s Powerful Orient House Ensemble, the hardest working jazz band in the UK and one of the leading ensembles in Europe” (!).

Rez Abbasi Acoustic Quartet (RAAQ): ”Intents and Purposes” (Enja, 2014)

Album format exclusiv din 8 adaptări rearanjate ale unor teme clasice de ”fusion” din anii '70 ale eroilor din tinerețe ai chitaristului Rez Abbasi: ”Black Market” (Joe Zawinul/Weather Report), ”Butterfly” (Herbie Hancock), ”Joyous Lake” (Pat Martino), ”Low-Lee-Tah” (Larry Corryel), ”Medieval Overture” (Chick Corea/Return To Forever), ”Red Baron” (Billy Cobham), ”Resolution” (Mahavishnu John McLaughlin) și ”There Comes A Time” (Tony Williams). Puse pe note de trioul său cu Stephan Crump (ac. bass) și Eric McPherson (drums), plus prin aportul consistent al vibrafonului lui Bill Ware...cele mai aproape de originale fiind cunoscutele ”Black Market” și ”Red Baron”, cea mai îndepărtată -aproape ca o piesă originală- ”Medieval Overture”.  

Criticul Will Layman acordă generos albumului 8 steluțe din 10 posibile întro extinsă cronică ”depănând” piesă cu piesă, aici:

http://www.popmatters.com/review/190144-rez-abassi-acoustic-quartet-intents-and-purposes/

”Intențiile și scopurile” celui născut în Pakistan, crescut în California și stabilit la New-York sunt analizate și în alte cronici care evidențiază mai mult sau mai puțin tocmai curajul de a transpune acustic piese destinate la origine intrumentelor electrice. E până la urmă o chestiune de gust și de stare, de percepția de moment, de deschiderea și de afinitatea diferită a celor care ascultă și deliberează, cu fixații și deranjați de diferențe sau poate tocmai dimpotrivă, surprinși plăcut! 

Poate am reușit și v-am trezit curiozitatea pentru acest al 2-lea album al formulei muzicianului întâlnit recent și în formula Gamak a saxofonistului Rudresh Mahanthhappa și în Kiran Ahluwalia Group. 

Cele 2 albume Gilad Atzmon și Rez Abbasi le-am întâlnit în lista de 20 titluri a poll-ului intermediar pentru prima jumătate din 2015, din titlurile pe care nu le știam:

”http://www.marlbank.net/features/2885-june-update-20-of-the-best-jazz-albums-of-the-year-so-far”
Că aceste liste ordonate sau nu sunt subiective, e clar și lesne dovedibil omenește și psihologic. Dar cu cât sunt mai multe adunate, e cu-atât mai bine pentru acea medie rezultantă ingenios cuantificată făcută celor peste 25 de bloggeri și jurnaliști la finele anului, fiecare cu opțiunile sale. Am comentat aici pe blog acel poll în ianuarie pentru anul 2014.
În cazul de mai sus, am mai reținut vreo 6 albume greu de găsit și probabil interesante de la Basho Records, Ozella, Gearbox, Rockit, Whirlwind și Lyle Records (în compensație dacă nu-i altă soluție se pot asculta ca idee de ”sound” și stil alte albume anterioare de la aceleași case), dar cele 6 albume de la ECM spune multe despre profilul muzical preferențial al autorului, mare fan al label-ului german cel mai bine cunoscut și în Ro. Nu-s printre ele însă producții recente care după părerea mea atrag atenția tocmai prin devierea de la normă, extensii ale idiomului tipic angajaților lui Manfred Eicher...și pe care eu le-aș (fi) insera(t) în listă, cel puțin pe primele 2, dacă al 3-lea e poate cumva prea ”folky” și e și datat din 2014:  

* Cymin Samawatie & Cyminologie: ”Phoenix” (ECM, 2015)
* David Torn: ”Only Sky” (ECM, 2015)...solo guitars & oud
* Robin Williamson (ex-Incredible String Band): ”Trusting In The Rising Light” [ECM, 2014]

MARI absențe în acest poll pe care sper să le suplinesc parțial imediat ce acest val de caniculă se mai potolește, ca să nu mai simt un așa disconfort la o ședere mai lungă pe scaun ca acum (!)...Și ar trebui să fie vorba acolo de nordici de la Hubro Music (Finland, ,sPacemoNkey -aka Morten Qvenild & Gard Nilssen-), de auto-produsul ”Kind of New” al cuplului Jason Miles & Ingrid Jensen, de sextetul Supersonic al francezului Thomas De Pourquery, de saxofonistul bariton Julian Argüelles prezent pe albume recente și la Basho Records (cu Franfurt Radio Bag Band feat. Django Bates & Steve Argüelles ”play the music of South Africa Exiles”) și la Between The Lines (în 4-tetul Gebhard Ullmann Basement Research)...de excelentul basist portughez Hugo Carvalhais și în general de selecta casă Clean Feed...sau prin trompetistul Rob Mazurek să ”atingem” universul prolific sonor original de la Cuneiform, cu sau fără al său Exploding Star Orchestra...

Pentru că se mai cântă și se ascultă încă mult stilul ”free” (eu prefer să-i zic ”modern creative”) în lumea largă, fie că le place sau nu formatorilor de opinie și muzicienilor de pe la noi... 

Recomandări:

Rez Abbasi's Invocation: ”Suno Suno” (Enja, 2011)

Gilad Atzmon & The Orient House Ensemble: ”The Tide Has Changed” (World Village, 2010)
Gilad Atzmon & The Orient House Ensemble: ”Songs of the Metropolis (Giles Quinnell, 2013)