Un singur trombon în 3 formule diferite: Hazmat Modine, Reut Regev's R*time & Adam Lane´s Full Throttle Orchestra

Hazmat Modine, „NYC best kept secret"
Una dintre cele mai „colorate” și atractive muzici întâlnite în ultima lună este cea emanată de trupa germano-americană Hazmat Modine condusă la muzicuță, voce și chitară de frontman-ul Wade Schuman, descoperirea plecând în sens invers acelor de ceasornic de la noul album numit ostentativ „Extra-Deluxe-Supreme” (Jaro, 2015), trecând printrun „live” de anul trecut și ajungând până la primul album de studio din 2006. Și pentru că nici ceilalți componenți nu erau la debut, aveam să descopăr datorită trombonistei Reut Regev încă o trupă cel puțin interesantă, Full Throttle Orchestra, cu o muzică însă mai pretențioasă mult mai ancorată în zona jazzului modern creativ, trupă a basistului Adam Lane aflată sub contract exact în același interval de timp 2006-2014 la selectul label amero-portughez Clean Feed.
Revenind la combo-ul germanului Schuman, am baleiat peste o serie de „reviews”-uri, în Wikipedia și Discogs.com și am sintetizat cam ce-ar include ceea ce a fost generic numit „Blues Baroc”: Folk, Klezmer, Balkan, World Fusion, Gospel, Rock Steady, Memphis Sound, American Roots, Retro Jazz...cu inserturi de Egyptian Afro-Pop și suport din miezul Asiei din Tuva de la trupe vocale în stilul „throat singing”, cu ale lor voci unice (mai ales masculine) guturale sunând „dublate” din esofag: Alash Ensemble pe noul album, Huun-Huur-Tu pe 2 din anterioarele 3. De câteva ori am avut senzația, ținând cont și de timbrul oarecum asemănător al vocii lui Wade, că-i ascult pe Tom Waits, Dr. John sau oricum, ceva între (!)...
Un microclimat aparte, o alchimie specială plină de antren și umor -etalat mai ales în aparițiile „live”, dar și pe „inner sleeves”, vezi mai jos- reușește Wade Schuman & comp., instrumentația diversă și garnitura suplă diferită de la piesă la piesă asigurând și gradul de imprevizibil odată cu eliminarea oricărui risc de monotonie prin repetitivitate....pe un fond liric de alegorii ale triumfului și tragediei umane, pe noul album „Extra-Deluxe-Supreme” cu textele prezente pe coperți. Și ca și cum toate astea nu erau de ajuns, mai apar și invitații diverși și surprinzători, de la diva indie-pop Natalie Merchant, chitaristul Jim Campilongo...până la mici formule de Brass Band sau cunoscutul grup Kronos Quartet prezent pe „Cicada”, turneele viitoare ale trupei anunțate pentru 2016 apelând de ex. la nou cooptatul baterist-percuționist Tim Keiper, muzician cunoscut din arealul lui John Zorn/Tzadik Records.
Inițial am privit cu rezerve această supra-aglomerare de elemente care nu întotdeauna au condus la calitate și originalitate, vizavi și de epatarea titlului noului album...dar după ce am trecut prin toate cele 4 albume am realizat că HM ar merita, cu blues-ul lor „baroc”, „mutant” sau cum vreți să-l numiți, mult mai multă atenție pe meleagurile noastre...

* Hazmat Modine: „Live” (Jaro, 2014)
* Hazmat Modine: „Cicada” (Barbès Records, 2011)
* Hazmat Modine (Germany): „Bahamut” (Barbès Records, 2006)

Trombonista de origine israeliană Reut Revev stabilită din 1998 la New York, împreună sau nu cu soțul ei percuționistul Igal Foni, e membră și în Positive Catastrophe (2 albume la casa Cuneiform) dar, cum aminteam deja, și în grupul basistului Adam Lane Full Throttle Orchestra unde-i colegă cu câțiva importanți și cunoscuți muzicieni precum trompetiștii Nate Wooley și Taylor Ho Bynum. A debutat deasemenea și solo cu propriul R*Time, cele 2 albume cu această formulă personală fiind destul de apropiate ca și „climat” stilistic de Hazmat Modine pe linia unui jazz contemporan cu influențe tradiționale ebraice...pe când cele 3 cu Full Throttle Orchestra sunt mai pretențioase și etalează muzica de la frontiera dintre jazz, clasic contemporan, punk, metal, noise...„music of questionable worth", așa cum o numește însuși liderul basist & compozitor Adam Lane cu umor...(vă las să alegeți oare la ce element chestionabil se referă?...pentru că în limba română „worth” înseamnă în funcție de context „valoare/preț”, „hărnicie”, „destoinicie” sau „merit”).

Dintre cele 3 nume din titlul postării cel mai puțin cunosc din R*time...dar „exoticul „no-man's land” dintre avant jazz, rock, funk, reggae și dub” explorat pe piesele 100% originale la debut, paralela cu experimente funk ale trombonistului Ray Anderson din Chicago gen Slickaphonics (detectate de un critic atent) sau calibrul unor invitați precum veteranul basist Brad Jones sau „hendrixianul” chitarist versatil David Phelps, sunt toate elemente solide „pro”, ca și garanțiile implicite date de nivelul mediu al producțiilor caselor Ropeadope și Enja.

Referințe, recomandări:
Reut Regev: „This Is R*time” (Ropeadope Digital, 2009)

REUT REGEV's R*TIME: „ExploRing the Vibe” (Enja, 2013)

Adam Lane´s Full Throttle Orchestra: „New Magical Kingdom” [Clean Feed, 2006]
Adam Lane´s Full Throttle Orchestra: „Ashcan Rantings” -2 CD- [Clean Feed, 2010]
Adam Lane´s Full Throttle Orchestra: „Live in Ljubljana” [Clean Feed, 2014]