Muzici de băgat întro „sacoșă sau poșetă nouă”: Scott DuBois, Christy Doran's „New Bag” și Erika Stucky

* O zi de iarnă în tundra, un voiaj în progresie de la răsăritul soarelui la lăsarea întunericului: aceasta este tema albumului de debut la ACT Music a chitaristului de 37 ani din New York și în care album cuvântul-cheie este, bineînțeles, lumina. Autorul e un peisagist de sunete care, balansate de această lumină diferită, ne conduc prin fazele zilei și prin schimbările imprevizibile ale vremii de la munte. Atmosfera aduce aminte de realizări mai vechi ale lui John Surman și Oregon, mie cel puțin așa mi s-a părut, tenor saxofonistul german & clarinetist bas Gebhard Ullmann contribuind prin solourile sale în mod special la astfel de analogii. Din cele 7 piese 4 ating sau depășesc 10 minute, dar nu avem senzația de monotonie și repetitivitate, asta și pentru că secția ritmică -basistul american Thomas Morgan + bateristul danez Kresten Osgood- își fac bine treaba, bine rodați întro formulă stabilă de circa 10 ani cu care chitaristul a convins și pe anterioarele „Black Hawk Dance” (Sunnyside, 2009), cotat maximal cu 5 stele de revista DownBeat, respectiv pe „Landscape Scripture” (Sunnyside, 2012), unul dintre albumele de jazz de Top 10 pentru acel an, conform ierarhiei mai multor publicații. „Sensibilități melodice exploratorii, ambiții compoziționale solide, ...o abandonare coezivă versus subtilități complexe”, iată câteva impresii din reviews-urile albumelor sale, la care trebuie adăugate și cele 2 colaborări de la Soul Note Records cu saxofonistul David Liebman, cu care Scott începuse să „facă valuri” prin 2006-2007...pentru a ajunge în prezent la statutul de „printre cei mai aventuroși chitariști și una dintre cele mai importante figuri ale tinerei scene de jazz din New York”. Titluri ca „Prairie Suite”, „Lake Shore Suite” sau „Winter Haystacks” de pe „Landscape...”, anteriorul opus care urmărea acolo ciclul anotimpurilor, anticipau parcă noul album înregistrat la Copenhaga, pe care ar trebui să-l regăsim printre cele mai bine clasate și pentru acest an, 2015.
După Lucien Dubuis, elvețianul „meșter” la saxofon alto, clarinet bas și clarinet contrabas (de care m-am ocupat cândva pe acest blog), a venit rândul unui muzician cu nume asemănător și de care cu siguranță vom mai auzi, chitaristul „fascinant” -conform Jazz Times- Scott DuBois.

* De multe ori un nou album e doar pretextul abordării unuia sau altuia dintre muzicieni/trupe pentru a-i aduce în față pentru tot sau aproape tot ce-au realizat până acum. Prezent la Gărâna 2015 cu proiectul-tribut  de 4-tet Hendrix vechi de vreo 10 ani „reîncărcat” de noul (Christy) Doran, (Erika) Stucky, (Fredy) Studer & (Jamaaladeen) Tacuma Play The Music Of Jimi Hendrix: „Call Me Helium” (Double Moon Records, 2015), chitaristul elvețian are de peste 15 grupul său deloc „nou” New Bag de care știam datorită debutului din 1999, un CD pe care mi l-am cumpărat de la Wels/Austria la una dintre primele descinderi la festivalul Music Unlimited. Peste altele ulterioare am trecut fugitiv, ca de exemplu peste „Elsewhere”, prea „rockish” pentru pretențiile și așteptările mele actuale și prea croit pe calapodul unui material parcă destinat acompanierii noii vocaliste Sarah Buechi...așa cum ar trebui să se întâmple la un album solo al acesteia (deși ulterior când realmente am dat de așa ceva aveam să fiu plăcut surprins!).
De data asta însă le-am luat metodic și cu răbdare pe cele 6 din totalul de 7 (pe „Mesmerized” din 2013 nu-l aveam), plusând la final cum spuneam cu 2 noi apariții ale respectivei Sarah cu suportul unui coleg din New Bag, dar nu C. Doran. Am parcurs fiecare album de cel puțin 2 ori pentru a mă convinge la finalul regalului elvețian că cele mai inovativ-interesante sunt cele cu vocalistul Bruno Amstadal: al 2-lea album din seria cronologică, cel cu indianul M. Balasubramoniam la tradiționalul instrument mridangam și 2 dintre cele de la mijlocul perioadei, intervalul 2004-2009, respectiv „Perspectives” și „The Competence Of The Irregular”, cel din urmă incluzând  o piesă-fanion aș numi-o eu, „1000 Moskitos”. Acest Bruno atrage prin felul cum cântă, recită, vorbește sau vocalizează întrun stil ce împrumută mult din tehnicile lui Mike Patton (Faith No More, Mr. Bungle, Fantômas, Tomahawk, etc), dar și piesele lui Doran în general pe partea instrumentală sunt mai variate și mai incitante, cu multe momente dense și apăsător-amenințătoare, rapid executate și cu multe ruperi de tempo, dar cu bine duse în general până la capăt. Liderul chitarist irlandez stabilit la Lucerna în Elveția pune în această muzică acumulările pe care le adunase încă din 1984 în variate proiecte cu diverși muzicieni din zona avangardistă a free-jazz-ului, mulți amintiți de Wikipedia (care din păcate nu alocă o pagină separată și pentru New Bag...)
Inspirate mi se par și cele 2 recente albume solo Sarah Buechi de la Intakt Records care invită la reascultări, oricum mult peste cele 2 cu New Bag cu ea la voce în locul lui Bruno Amstadal. Participă pe ambele bateristul Lionel Friedli și membrii din grupul tânărului pianist Stefan Aeby. Cine-l asociază pe Doran doar cu Erika Stucky ca vocalistă ar trebui să fie curios și să le compare pe cele 2 sesizând mai ales diferențele: „one of today's most innovative jazz vocalists” -cum o consideră mulți din presa muzicală pe yodler-ița americano-elvețiană Erika- aceasta e ocupată mai nou, separat de promovarea lui „Call Me Helium” în turneu cu cuartetul „gărânean”, de personajul „Spider Girl”, varianta feminină a Omului păianjen în show-ul bazat pe albumul ei din 2013 „Black Widow/ Văduva neagră”, cu ecouri și din anteriorul „Suicidal Yodels”, show pe care-l susține cu bateristul avangardist Lucas Niggli (Big Zoom, Susanne Abbuehl, Barry Guy, Elliott Sharp, etc) și cu multi-instrumentistul Terry Edwards, fost colaborator a lui Tom Waits...același Tom Waits pe care însăși Erika îl venera nu demult, reluându-i integral împreună cu alți artiști, într-un spectacol pentru scenele pariziene, albumul epic și clasic al acestuia „Rain Dogs” din 1985. Dar cu ce pleiadă de somități e asociată stilistic în general Erika Stucky, altfel un „entertainer” desăvârșit, admirabil și surprinzător la voce și la micul ei acordeon cu butoane: Laurie Anderson, Frank Zappa, Macy Gray, Sissel (Kyrkjebø), Diamanda Galas, Judy Garland, Bob Dylan, etc, etc!
Un adevărat jongleur (termenul „jongleuză” există oare?) inefabil cu muzici din varii stiluri și perioade și al citatelor și cuvintelor din cele 5 limbi pe care le cunoaște perfect, plus costume, proiecții video și alte artificii tehnice de scenă, inclusiv propriul smartphone cum a făcut la Gărâna. Și e doar o parte din arsenalul artistei într-o minusculă schiță de portret pe care am încercat-o aici la finalul unei postări pentru care inițial nici nu mă gândisem la ea, doar că veni vorba de acompaniatoarele vocaliste ale chitaristului Doran...pentru că Erika Stucky merită fără îndoială o abordare separată și exclusivă...și mai ales trebuie ascultată, înțeleasă și urmărită „live”!
http://www.erikastucky.ch/


Christy Doran's New Bag (Switzerland) – Elsewhere (Double Moon, 2015)

Christy Doran's New Bag – Take the Floor and Lift the Roof (Double Moon, 2011)

Christy Doran's New Bag – The Competence Of The Irregular (Between The Lines, 2009) 

Christy Doran's New Bag – Now's The Time (Between The Lines, 2006)

Christy Doran's New Bag – Perspectives (Between The Lines, 2004)

Christy Doran's New Bag – Heaven Is Back In The Streets (Between The Lines, 2002)

Christy Doran's New Bag with Muthuswamy Balasubramoniam – Black Box (Double Moon, 2001)

Sarah Buechi – Flying Letters (Intakt, 2014)

Sarah Buechi with Stefan Aeby, André Pousaz and Lionel Friedli – Shadow Garden (Intakt, 2015)

Recomandări, referințe:
Scott DuBois (gtr) - Winter Light -2 LP/CD- (ACT Music, 2015)
Scott DuBois - Black Hawk Dance (Sunnyside, 2009)..."maximum 5-star rating from DownBeat Magazine"
Scott DuBois - Landscape Scripture (Sunnyside, 2012)..."one of the "Top Ten Jazz Albums of 2012"
Scott DuBois feat. David Liebman - Tempest (Soul Note, 2007)
Scott DuBois feat. David Liebman - Monsoon (Soul Note, 2005)

Piesa din videoclip este tema-titlu a unui album neintrodus mai seria de mai sus, pastorala "Banshees" din 2008.