”Buletinul meteo”, capricios și în jazz” (1)

* Weather Report – The Agora, Columbus, Ohio, October 17th 1972 -2 CD live- (Hi Hat, 2015)
* Weather Report - Live In Offenbach 1978 -2 CD/DVD- (2011)
* Weather Report - Live In Cologne 1983 -2 CD/DVD- (2011)
Încă se mai găsesc lucruri de dezvăluit cu pionierii americani majori ai ”fusion”-ului, chiar când aceștia se prezentau întro formulă minimală de cuartet fără invitați, în toamna lui 1972 cu Wayne Shorter (sax), Joe Zawinul (keys), Miroslav Vitous (bass) și Eric Gravatt (drums).
”The Agora”...este o înregistrare via FM din seria ”Historic Radio Broadcasts” datată între primul și al 2-lea album de studio -”Weather Report”, respectiv ”I Sing the Body Electric”- cu 3 consistente teme improvizate în care simțim apropierea stilistică și temporală de genialele ”In A Silent Way” și ”Bitches Brew” ale lui Miles Davis (cu Zawinul și Shorter) și variante diferite de ale pieselor de studio, care în plus mai sună și bine după remasterizări, fără imperfecțiuni ca la multe ”bootlegs”. Cronicarii de limbă engleză foloseau adesea în sens peiorativ expresia ”only for completionists” la albume mai puțin reușite, aici așa ceva însă nu-i valabil, albumul -ca și celelalte două ”live”-uri cu concerte germane pe care le-am recuperat audio în digital din alte etape distincte ale trupei- putând concura oricare și oricând oficialul dublu-set ”8:30” -2 LP- (Columbia/CBS, 1979) cum reușea și ”The Legendary Live Tapes: 1978-1981”, 4 CD-Set-ul plin de rarități apărut anul trecut despre care-am scris pe-aici.

* Gilad Hekselman (ac & el-gtr) – Homes (Jazz Village, 2015)....with Joe Martin (bass) & Marcus Gilmore (drums)
* Lage Lund (gtr) - Idlewild (Criss Cross, 2015)....with Ben Street (bass) & Bill Stewart (drums)
* Julian Lage (gtr) - Arclight (Mack Avenue, 2016)...with Scott Colley  (d-bass) & Kenny Wollesen (drums)
Lăudat de Pat Metheny și Kurt Rosenwinkel, ”Israeli-born New York-based” Gilad are un sentiment dominant de mare tandrețe și se simte într-adevăr ”acasă” -sau, mai curând, ”acase”, ca să mă folosesc de unul dintre giumbușlucurile inventate de Marcel Tolcea- pe noul său album cu covers și piese proprii. Similitudini sunt multe cu albumele triourilor celorlalți chitariști, suedezul Lage Lund renunțănd acum la pianistul formulei anterioare iar Julian Lage confirmând albumele anterioare și colaborările cu vibrafonistul Gary Burton și chitaristul Nels Cline.
Apropo de vibrafon și de casa Mac Avenue, iată ce echipă ilustră are Warren Wolf pe noul său album:
* Warren Wolf (vib) - Convergence (Mack Avenue, 2016)
....Christian McBride (bass), Jeff “Tain” Watts (dr), Brad Mehldau (p-no) &  John Scofield (gtr, on 2 tracks).
Pianistul Brad Mehldau care între timp a concertat și pe la noi, și-a lansat și el propriul Brad Mehldau Trio – Blues and Ballads (Nonesuch, 2016).

* Jeff Parker (gtr, p-no, etc) - The New Breed (International Anthem, 2016)
* Makaya McCraven (dr) - In The Moment (International Anthem, 2015)
2 albume-pereche antrenante de jazz modern care evită clișeele, cu elemente electronice și acustice bine integrate la care participă mulți invitați tineri din zona Chicago, Jeff Parker fiind un căutător asiduu de noi teritorii sonore -de unde și titlul- acum conducând un quintet după experiența căpătată în diverse trupe precum Isotope 217, Tricolor, Chicago Underground, Brian Blade Fellowship sau Tortoise. ”La moment(ul potrivit)”, în sensul de ”pe fază” e și bateristul Makaya cu mixul său de jazz și hip-hop.

* Alfredo Rodriguez (p-no) - Tocororo (Mack Avenue, 2016)

* Branford Marsalis Quartet - Upward Spiral (O’Keh, 2016)

* Theo Croker (tr, voc, etc) - Escape Velocity (O’Keh, 2016)
Un ”ecou” pianistic latino de data asta de la Mack Avenue și 2 noi apariții de la eleganta casă O’Keh din care al 2-lea al unui tânăr trompetist, nepotul lui Adolphus Doc Cheatham, unul dintre marii clasici ai trompetei care a explorat moștenirea afro-americană în jazz...și care Theo Croker a fost școlit printre alții de maestrul Donald Byrd, cu un suport special la realizarea acestui album din partea cunoscutei vocaliste Dee Dee Bridgewater.
Aș adăuga aici, de ultimă oră și apropo de trompetiștii din noul val și pe:
* Marquis Hill (tr) – The Way We Play (Concord Jazz, 2016)

Va urma....