”Buletinul meteo”, capricios și în jazz” (2)

* Cyro Baptista – BlueFly (Tzadik, 2016)

Tzadik-ul lui John Zorn e un ”label” și un ”brand” asociat cu avangarda și cu ”jewish culture”, dar ”Musca albastră” , sau mai bine zis (văzând coperta) ”Musca pe fundal albastru” a percuționistului brazilian la care s-a lucrat 3 ani are mult mai mult de-a face cu jazzul cameral, sound-ul cinematic, balade soft și ritmuri gen ”psychedelic pop-rock” de pe Copacabana. Cum România n-a fost și nu-i încă pe harta de promovare a Tzadik-ului, nu prea se știe pe la noi că albumele formulelor lui Baptista numite Banquet of the Spirits, respectiv Beat the Donkey, sunt printre ”best-sellers”-urile casei...sau că același maestrul veteran învecinat stilistic și geografic cu Airto Moreira, Nana Vasconcelos și Hermeto Pascoal a mai cântat, printre alții, cu Herbie Hancock, Yo-Yo Ma, Laurie Anderson, Paul Simon, Trey Anastasio Band (Phish), Sting...

https://vimeo.com/73894111
Grupul condus de brazilian este eclectic și numeros, iată doar o parte:
Cyro Baptista -percussion, vocals...Tim Keiper-Kamel Ngoni, drum set...Ira Coleman -bass...Vincent Segal -cello...Romero Lubambo -guitar...Brian Marsella -Shahi Baaja, Andes #25F, Fender Rhodes...Ikue Mori -laptop...Amir Ziv -drums...Cadu Costa -guitar, clarinet...Leni Stern -(?),  vreo 10 muzicieni creditați la "samples", etc
* Vimala Rowe & John Etheridge - Out of the Sky (DYAD Records, 2016)
Vimala Rowe e o tânără londoneză ”promising vocal newcomer” care stăpânește bine stilul vocal hindus clasic specific nordului Indiei de unde provin părinții ei și care a avut marea șansă de a cânta în cuplu cu veteranul chitarist britanic din Soft Machine, discul conținând originale, standarde și inspirate covers-uri.

* Psychic Temple (Chris Schlarb/el-gtr) - Plays Music for Airports (Joyful Noise Recordings, 2016)...with Mike Watt (Minutemen, The Stooges), Paul Masvidal (Cynic, Death), etc
”Am vrut să salvez clasicul album din 1979 a lui Brian Eno din starea sa plictisitoare și întunecată de piesă de muzeu cu o frumusețe statică și rece, abordând lucrarea dintr-un unghi proaspăt, adică adăugând atingere umană și doza de realitate a haosului vieții reale de azi”...zicea despre album chitaristul californian experimentalist în jazz și rock Chris Schlarb care a mai avut 2 grupuri -Create și I Heart Lung- și cu care am mai găsit câteva albume solo, fără timpul și dispoziția de a le asculta, deocamdată:
* Chris Schlarb - Dropsy -O.S.T.- (2015)

* Chris Schlarb - Making the Saint (2014)

* Chris Schlarb - Psychic Temple II (2013)

* Chris Schlarb (gtr) - Psychic Temple I (2010)

* Nick Millevoi (gtr) - Desertion (Shhpuma/Clean Feed, 2016)
* Rhys Chatham (flute/guitar) – Pythagorean Dream (2016)

Nu-l știam pe Nick Millevoi din trupa de ”doom metal, nigun & avant jazz” Deveykus -influențată de Earth și Sunn O)))- care a avut în 2013 un album la Tzadik bine primit de critică, ”Pillar Without Mercy”- nici din Many Arms Trio sau din câteva duouri...dar l-am cunoscut pe chitaristul din Philadelphia abia acum prin acest efort solo ”Desertion”, album cinematic cu influențe ”americana” (country & folk), nelipsit de disonanțe și asperități bine integrate la care contribuie, printre alții, vechiul camarad al lui Nick, trombonistul Dan Blacksberg...”a tasteful and moving music” cum se zice pe aici:
http://www.freejazzblog.org/2016/05/nick-millevoi-desertion-shhpuma-2016.html
https://nickmillevoi.bandcamp.com/album/desertion

Veteranul Rhys Chatham cu o carieră de circa 45 ani rămâne un muzician-unicat prin adaptarea la chitara tipică rockului -la care a trecut ascultându-i pe punk-iștii The Ramones!- a muzicii din idiomul clasic pentru flaut (primul său instrument), albumul ”Pythagorean Dream” în format LP vinil rezolvând teoretica dihotomie prin etalarea pe rând a celor 2 intrumente -chitara pe fața A, flautul pe B- în tot atâtea suite repetitiv-minimaliste, cu un plus meditativ la cea de-a 2-a, în maniera lui Terry Riley.

* Jessica Sligter (Norway) - A Sense of Growth (Hubro, 2016)

”Vocea, versurile și atmosfera fac din acest album ceva special” -scria Mojo Magazine- despre noul album înregistrat la Seattle, deopotrivă intimist și dramatic și pare-se, conform mai multor păreri, chiar cel mai aventuros de până acum al olandezo-norvegiencei. Eyvind Kang (Mr Bungle, Animal Collective, John Zorn) la violă și bas și Jenny Hval la voce în 2 piese, sunt printre invitați...iar câteva cântece au fost scrise pentru un concert din 2014 susținut de Jessica împreună cu Susanna Wallumrød.

* Bruce Hornsby & The Noisemakers – Rehab Reunion (2016)
A revenit în actualitate după ceva vreme pianistul-vocalist care s-a făcut remarcat în pop-rock cu The Range în anii '80, ”cotind” apoi spre jazz cu ”făcătorii de zgomot”. Nu cu un jazz ”curat”, ci unul cam tot în aceeași proporție ca în cazul banjo-istului Bela Fleck, cu mult ”american roots”. Albumul este unul mult mai ”folky” pentru că Bruce a înlocuit aici complet pianul cu dulcimerul cu corzi tradițional din munții Apalași: noutatea și surpriza absolută a acestui album pe care apare invitată și legendara Mavis Staples din The Staples Singers, în actualitate și separat cu albumul ei ”Livin' On A High Note”.
Reascultând albumul, mă gândesc chiar să-l mut pe celălalt blog fiind vorba aici de jazz foarte puțin tinzând spre zero...

* Free Nelson MandoomJazz – Awakening of a Capital (Rare Noise Records, 2015)

* Free Nelson Mandoomjazz - The Shape Of Doomjazz To Come/Saxophone Giganticus (Rare Noise, 2011)
Trio scoțian interesant de alto-sax, tobe/percuție și bas electric, de la nume pornind (aliterație între lozinca patriotică ”Free Nelson Mandela” și stilul ”doom jazz”), muzica pliindu-se bineînțeles pe exigențele avant-jazz, experimental & post R.I.O. ale casei Rare Noise. La alto-sax, frumoasa Rebecca Sneddon.

  

Specialități:
 * Evan Parker & AMM - Title Goes Here (DS-017, 2016)
* Gutbucket - Dance -live- (Gut Records, 2016)

* Raoul Björkenheim eCsTaSy – Out of the Blue (Cuneiform, 2015)

* Barry Guy – The Blue Shroud (Intakt, 2016)
* Filip Augustsson (d-bass) - Viva Black (Found You Recordings, 2015)
* Keiji Haino, Jim O’Rourke, Oren Ambarchi – I Wonder If You Noticed ”I’m Sorry” Is Such a Lovely Sound It Keeps Things from Getting Worse (2016)