„Pasărea e viermele"...sau despre jazzul de calitate descoperit „din fașă" (2)

** Dave Nelson (tb) - Thirty Thousand Feet (Self-produced, 2015)

Una dintre ultimele recomandări ale lui Dave Sumner este albumul de solo trombon și pedale analogice ale muzicianului din New York care a cântat și în afara jazzului cu artiști pop-rock ca David Byrne și Sufjan Stevens...dar care aici oferă o mostră influențată de minimalismul clasic și muzica sud-africană, ultimul dintro serie de 3 albume, cu 9 teme care, după cum ne spune chiar autorul, ”se dezvoltă mai lent ca înainte dar ating și induc treptat o stare transcedentală”. Interesantă e asociația făcută de un meloman pe
https://dave-nelson.bandcamp.com/
între compozițiile trombonistului și lucrări de-ale lui Arkady Shilkloper din Moscow Art Trio sau Pago Libre, cornetistul rus de aproape 60 ani stabilit în Germania și recomandat mie cu căldură de jazzofilul clujean Virgil Mihaiu în urmă cu câțiva ani ca ”cel mai important cornetist mondial din jazz”, (”one of the best jazz performers on horn and alphorn in the world”, cum zice și Wikipedia)...ceea ce mă invită pentru a-i da sau nu dreptate respectivului la ”revizitarea” celor 2 albume-colaborări pe care le am în care apare acesta, dar despre care-mi amintesc prea puțin:

* Misha Alperin, Arkady Shilkloper, Anja Lechner - Her First Dance (ECM, 2008), respectiv:
* Arkady Shilkloper & Vadim Neselovskyi - Last Snow (Art Beat Music, 2013)
(Atenție și la acest titlu provocator, ultimul său album solo:
Arkady Shilkloper: "Owner of a Lonely Horn" -Symphonic Tribute to YES- (ArtBeat Music/Russia, 2015)!

                                                     Dave Nelson: Thirty Thousand Feet

...Am s-o fac altădată pentru că îmi mai propusesem să vă mai descriu câteva albume însă realizez acum cât de importantă e ordinea mai inspirată a ascultărilor mai multora în aceeași zi cu pauze mici între ele în ideea emiterii unor judecăți cât de cât obiective...și se pare că n-am ales-o pe cea mai potrivită din moment ce aveam apriori o părere mai bună iar acum am senzația oarecum contrară, că pe cele mai reușite le-am derulat deja, în fine...

  

* Jeremiah Cymerman (clar) - Badlands (2016)

* Moon Hooch - Red Sky (Hornblow Recordings, 2016)....with Mike Wilbur & Wenzl McGowen: saxes, James Muschler: drums 

* Scott Worthington (d-bass) - Prism (Populist Records, 2015)

Trei albume rapid parcurse: clarinetistul Jeremiah mi-a plăcut mai mult pe anterioarele ”Sky Burial” (2013) și ”Pale Horse” (5049 Records, 2014), ”Badlands” e și prea scurt și prea contemplativ...
Albumul trioului Moon Hooch e un perpetuu duel saxofonistic cu fler punk-jazz și primul material prin care am luat contact cu casa germană Hornblow...iar ”Prisma” basistului Scott este, deasemenea, primul album prin care-am aflat de label-ul californian Populist Rec cu 11 titluri în catalog, muzical un melanj apăsător ”de Brian Eno și Morton Feldman” -cum zice autorul-, la dublu-bas cu inserții electronice.