Noutăți, confirmări: Dhafer..., Tigran, Arve, Eivind & Jan, Sinikka...: ”Diwan of Beauty...”, ”Atmosphères”, ”Magical Forest”

* Dhafer Youssef (oud, voc): ”Diwan of Beauty and Odd” (OKeh, 2016)
....Aaron Parks: piano; Ben Williams: bass; Mark Guiliana: drums; Ambrose Akinmusire: trumpet

La aproape 49 ani, tunisianul are un album minunat care parcă însumează tot ce-a etalat mai bun pe discurile anterioare și în colaborări, 7 eforturi solo la 5 case de discuri diferite (!), ”infidelitate” contractuală care în cazul său nu mi se pare că înseamnă nimic având vreo minimală conotație negativă, ci dimpotrivă, el activând mereu ca un liant de legătură între muzicieni din nord (Eivind Aarset, Bugge Wesseltoft), centru (Wolfgang Puschnig) și sudul Europei (Paolo Fresu)...sau transcontinental între estul asiatic (Tigran Hamasyan, Nguyên Lê, Zakir Hussain, muzicieni din Turcia), sudul african (maestrul la kora Ballake Sissoko) sau ”far west” (americanii Uri Caine, Jon Hassell, etc).
Dar pentru prima dată și-a împlinit visul de a avea un acompaniament exclusiv de peste ocean care aduce cu el ”groove”-ul urban din New York, simbioza fiind ireproșabilă între oud-ul său afro-asiatic și trompeta lui Akinmusire ori pianul lui Parks, la un unison perfect de ex. în ”Fly Shadow Fly”. Dar ce m-a impresionat cel mai mult au fost frecvențele înalte ale vocalizelor în stilul tradițional sufi ale lui Dhafer -cu un climax la suita în 3 părți ”Al-Akhtal Rhapsody”- care-i conferă autorului o aură respectabilă de șarm și originalitate în idiomul ”World”. Pat Metheny a avut pe albumele sale mai vechi un vietnamez care parcă mai reușea așa ceva tot cu fler oriental, pe trompetistul vocalist Cuong Vu.
Iată cum explică tunisianul titlul albumului considerat ”o întâlnire vibrantă între tradiție și modernitate”: ”Diwan” (sau ”divan”) e un compendiu de poeme scrise de un singur poet, în mod obișnuit scurte pentru a fi puse mai ușor pe muzică. Ideea pe care-am avut-o a fost că ”Odd” semnifică ”metrici ciudate”. Melodiile, liniile de bas, interpretarea la pian, oud-ul, vocile și tot restul au transformat ceea ce era ciudat și neconvențional în frumusețe (”Beauty”). Cred că fără entități opozite nu există nimic. În natură, frumusețea e pusă în evidență de faptul că există și urâțenie, la fel și în muzică. Ideea e să avem măsuri ciudate cu care apoi să ”zburăm”.
http://www.dhaferyoussef.com/#/home

* Tigran Hamasyan, Arve Henriksen, Eivind Aarset, Jan Bang: ”Atmosphères” -2 CD- (ECM, 2016)

Cei 4 s-au întâlnit în vara lui 2014 și în numai 3 zile au înrgistrat acest dublu-set, ”outsider” între scandinavi fiind pianistul armean Tigran care mai colaborase doar cu Jan Bang la Punkt Festival în 2013...dar asta doar teoretic, pentru că practic el s-a integrat perfect cu ceilalți, chiar impunând câteva teme tradiționale armenești elaborat etalate pianistic cât și compoziții ale preotului și muzicologului clasic armean Komitas. Merită de urmărit cu-atenție în cele peste 2 ore de muzică și prestația discretă a chitaristului Aarset, subtilitățile orchestrațiilor și ”live sampling”-urile minimaliste ale lui Bang.

* Sinikka Langeland (& Starflowers Quintet): ”The Magical Forest” (ECM, 2016)

Pentru că de finlandeza Sinikka (vocals, kantele) m-am mai ocupat cel puțin cu ocazia anteriorului ”The Half-Finished Heaven” (ECM, 2015) , vă las pe voi să-i descoperiți singuri pe coperți pe părtașii de acum din voiajul în ”pădurea magică”, respectiv ilustra componență acompaniatoare cu care vocalista mie mi se pare că se ridică la înălțimea exigențelor unui asemenea titlu, dincolo de implicitele standarde oricum impuse de orice produs care vrea să poarte marca Manfred Eicher/ECM. Cu o mențiune specială pentru vocile feminine din Trio Mediaeval!

Conform așteptărilor, fără mari surprize, se prezintă și următoarele:

* The Bad Plus: ”It's Hard” (OKeh, 2016)
* Robert Glasper Experiment: ”ArtScience” (Blue Note, 2016)
* Keiko Matsui (p-no): ”Journey To The Heart” (Shanachie Records, 2016)
* Joshua Redman & Brad Mehldau: ”Nearness” (Nonesuch, 2016)