Din noul jazz francofon: Flat Earth Society/FES, (John Zorn)/AutorYno, Ozone Acoustyle Quartet, Ping Machine, etc

* Flat Earth Society/FES (Belgium): ”Terms of Em-barr-ass-ment ”(Igloo, 2016)

...."Homage to Zappa or not, he's dead anyway"

Un album numit silabisit ”Termeni (condiții) de jenă”, fără nimic...jenant, muzical vorbind. Unul tipic și totodată atipic -zappaesc!- de Bigband condus de clarinetistul Peter Vermeersch cu nu mai puțin de 12 suflători (10 titulari și 2 invitați) și pe care 4 dintre cele 7 piese sunt preluate, așa cum sugerează subtitlul, de la inegalabilul ”hărțuitor” în sensul bun muzical care-a fost, printre atâtea multe altele, Frank Zappa. Omagiul nu este însă unul simplist de tip ”copy/paste”, aranjamentele și improvizația fiind suficient de caracteristice belgienilor care au cochetat în trecut și cu muzică pentru film, teatru și operă și care pe mine m-au ”câștigat” când au inserat pe un album din jurul anului 2000 2 piese din repertoriul The Residents (caz cvasi-rarissim în toată istoria rockului) și de la colaborarea cu pianistul Uri Caine. Oricum, chiar și celor cei mai exigenți care-ar găsi ceva de reproșat adaptării ori interpretării pieselor lui Zappa, tot le rămâne ceva de ascultat, peste jumătate din material fiind compus de lider în același spirit reverențial.

* John Zorn/AutorYno plays Masada Book Two: ”Flauros: Book of Angels, Volume 29 ”(Tzadik, 2016)

.....David Konopnicki: guitars, Bertrand Delorme: bass, Cyril Grimaud: drums

În ceea ce-l privește pe John Zorn am devenit tot mai selectiv în fața avalanșei de albume și formule din ultimii ani, chiar ”sărind” peste unele de regulă ciclice sau când saxofonistul nu apare ca interpret ci ”doar” compozitor...dar acest album e unul greu de ignorat datorită francezilor parizieni ai trioului chitaristic AutorYno de care nu avusesem habar înainte și pe care i-am abordat acum și separat odată ce-am aflat de ei, la fel de mulțumit de descoperire și datorită următoarelor 2 albume anterioare ”îmbibate” și ele suficient de tradiționalul klezmer, bine insinuat într-un incisiv melanj de rock, jazz și funk :
* AutorYno (with Gary Lucas/gtr & David Krakauer/clar) - Cosmopolitan Traffic (Tzadik, 2013)

* AutorYno (Bertrand Delorme, Cyril Grimaud, David Konopnicki) - Pastrami Bagel Social Club (Tzadik, 2010)

M-au convins mai ales în ”Traficul cosmopolitan” (aluzie la efervescența demografică și culturală a Parisului), album compus din 8 titluri cu nume de orașe din centrul Europei și încheiat de ”Irene And Sandy”, 2 nume feminine care-au fost și ale unor uragane care-au atins New York-ul. Patronul Zorn le laudă francezilor ”pasiunea, intensitatea, onestitatea și sunetul deschis și proaspăt”, în timp ce un jurnalist numește albumul o ”întâlnire între rock, groove și  Yiddishland" făcând asociere cu Dub Trio și cu atmosfera și ”farmecul rustic și mirosul de transpirație al unui bal evreiesc inflamat de la subsolul unui butic polonez din anii '30”.
http://www.swqw.fr/chroniques/weird-rock-metal/autoryno-cosmopolitan-traffic.html

* Ozone Acoustyle Quartet: ”Organic Food ” (BMC, 2016) 

....Christophe Monniot: alto & sopranino saxes, Emil Spányi: piano, Mátyás Szandai: contrabass, Joe Quitzke: drums
Duoul Ozone franco-maghiar Monniot/Spányi premiat prin 1999 la un concurs național de jazz în Franța și ”sudat” apoi mai bine de 10 ani a evoluat în quartet prin adăugarea unei secțiuni ritmice mixtă deasemenea franco-maghiară care a consolidat ”interplay”-ul oricum ”organic” într-un concert având următoarele date de desfășurare: ”Budapest Music Center / BMC's Opus Jazz Club, 29 novembre 2014”. Deschiderea ”Grace” e inspirată după multe digresiuni de imnul gospel-jazz ”Amazing Grace” impus de Mahalia Jackson și citat la final, ”Du Vent Dans Les Voiles” este o suită în 4 părți cu multe contraste care ocupă secțiunea mediană a albumului/concertului...”The First Seal” compusă de pianistul Emil pare inspirată de filmul clasic ”A șaptea pecete” (1957) a suedezului Ingmar Bergman iar finalul e transpunerea jazzistică a temei tradiționale britanice ”Greensleeves”. ”Un formidable mélange de rigueur et de liberté”, iată ce frumos era descris acest album undeva de criticul Xavier Prévost.

* Ping Machine: ”Easy Listening” (Neuklang, 2016)

* Ping Machine: ”Ubik” (Neuklang, 2016)
Frédéric Maurin (Guitar, Baritone Guitar, Synthesizer, Directed By) e liderul compozitor și dirijor al unui alt interesant combo jazzistic francez modern care înregistrează în Germania la casa Klang și pentru care un titlu precum ”Easy Listening/Ascultare facilă” nu poate decât să inducă în eroare...dar nici extrema cealaltă -una încărcată cu mult ermetism, abstracție, disonanțe, aritmie- nu-i valabilă, echilibrul și fluența pieselor destul de lungi fiind frumos asigurate. Nu vă gândiți totuși la ceva gen clasicul balans al swingului.

Tot din spectrul noului jazz francez, încă 2 titluri de recomandat cu 2 sextete:

* Claude Tchamitchian Sextet: ”Traces” (Emouvance, 2016)
.....Géraldine Keller (voc), Daniel Erdmann (t & s saxes), François Corneloup (b & s saxes), Philippe Deschepper (el. gtr), Christophe Marguet (drums), Claude Tchamitchian (c-bass, comp.) 

* Henri Texier Sextet (with Nguyên Lê): ”Sky Dancers” (Label Bleu, 2016)

......Henri Texier (bass), Sébastien Texier (a-sax, clar), François Corneloup (b-sax), Armel Dupas (p-no),
Nguyên Lê (el. gtr), François Moutin (drums)

Alte noutăți de toamnă:

* David Helbock Trio (with Raphael Preuschl & Reinhold Schmolzer): ”Into the Mystic” (ACT Music, 2016)

* Iiro Rantala, Lars Danielsson, Peter Erskine: ”how long is now?” (ACT Music, 2016)

* Marius Neset & London Sinfonietta: ”Snowmelt” (ACT Music, 2016)

* Greg Ward & 10 Tongues: ”Touch My Beloved’s Thought” (Greenleaf, 2016)

* André Fernandes (gtr): ”Dream Keeper” (Edition, 2016)
* Tom Harrell (tr): ”Something Gold, Something Blue” (HighNote, 2016)