Foarte pe scurt (dar mai...”pe lung” decât în postarea telegrafică anterioară ”la trap și la galop”) despre albume noi și interesante, luate câte unul sau cuplate câte 2, categoria trupe/proiecte. Sunt printre ele și câteva dintre revelațiile acestei toamne, pentru mine:
* United Vibrations: ”The Myth Of The Golden Ratio” (Ubiquity/USA, 2016)...."Broken Beat / Nu Jazz / Afrobeat / Soul-Jazz"
”Vibrațiile unite” includ multe voci feminine, cor spiritual, vioară, puțină chitară, exotica tubă a lui Oren Marshall și ”pseudo” electronici în cele 8 piese cu rădăcini în inovațiile de pionierat ale dinastiei lui Sun Ra (Arkestra).
* Worldservice Project (Dave Morecroft: keybs): ”For King & Country” (RareNoise, 2016)...."London-based avant-funk-punk-jazz quintet".
* São Paulo Underground (Brazil/USA): ”Cantos Invisíveis” (Cuneiform, 2016)
Pe blogul acesta m-am ocupat mult de apariții anterioare din ultimii 5-6 ani de la casele de discuri Rare Noise și Cuneiform (sau înrudite precum MoonJune), așa că nu mai insist de data asta, mi-e tot mai clar din lipsa de reacții că arealul acesta sonor n-are încă o audiență cât-de-cât semnificativă în Ro, măcar la nivel de curiozitate și căutare a diversității...și e păcat, pentru că mai ales trompetistul Rob Mazurek ar merita să fie mai cunoscut și promovat și pe la noi.
* Goat: ”Requiem” (2016)...."alternative & experimental fusion: Psychedelic / Acid Rock / African Music"
Este una dintre importantele descoperiri pentru mine acest grup aparent din nordul Suediei -cu ceva dubii, pentru că numele satului de reședință rămas ”blestemat” întro veche legendă apare scris greșit pe o copertă, conform Wikipedia- dar care trupă sună și arată atât de...”voodoo, psychedelic, tribal & tropical”! Muzica asta gândită ”pentru minte, trup și suflet” merită tratată separat pentru a acoperi și (din) albumele anterioare, mai ales semnificativ intitulatul ”World Music”, album anterior care ca și actualul vine cu ecouri din Can, Popol Vuh, Fela Kuti, Black Sabbath, Grails sau Moby Grape!
http://www.bbc.co.uk/music/reviews/jbhf
* Taksim Trio (Turkey): ”aHI” (2016)
Sper să-i vedem / auzim la Timișoara în curând pe aceeași scenă cu Oregon, voi reveni.
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1326010197433811&set=a.510012999033539.120226.100000745303624&type=3&theater
* Oddarrang (Finland): ”Agartha” (Edition, 2016)
Grupul condus de bateristul Olavi Louhivuori nu face pe acest al 4-lea material un ”remake” al albumului ”clasic” ”Agharta”, 2 LP-ul ”live” din 1975 al lui Miles Davis, deși se inspiră din una și aceeași entitate mitologică a orașului ocult subteran din centrul Terrei (cu numele scris totuși un pic diferit). Toți membrii 5-tetului contribuie la acest album-concept și vocal.
* LAM (Wacław Zimpel, Krzysztof Dys, Hubert Zemler): ”LAM” (Instant Classic, 2016)
Album frumos al trioului clarinetistului polonez acompaniat de pian și tobe care-ar fi fost și mai de apreciat dacă nu s-ar fi inspirat stilistic atât de evident din modulele numerotate ale elvețianului ”zen-funk” Nik Bärtsch/Ronin și mergând până acolo că nici la polonezi piesele n-au denumiri ci aceleași dezvoltări repetitiv minimaliste graduale și eventual hipnotice (dacă găsesc ”terenul” propice între auditori) la suita-titlu în 3 părți și sub-părți. Deci un minus la originalitate stilistică, restul O.K. din partea unui clarinetist promițător de doar 33 ani aflat nu pentru prima oară sub mirajul unor La Monte Young, Terry Riley sau Steve Reich.
* Jakob Bro, Thomas Morgan, Joey Baron: ”Streams” (ECM, 2016)
* Andrew Cyrille Quartet (with Bill Frisell, Richard Teitelbaum & Ben Street): ”The Declaration of Musical Independence” (ECM, 2016)
Două apariții solide la casa germană în această toamnă, prima oarecum previzibilă și fără mari surprize din partea chitaristului danez, a 2-a în schimb etalându-l surprinzător pentru spectrul obișnuit ECM pe maestrul baterist veteran de aproape 77 ani al avant-jazzului american cunoscut din îndelunga asociere cu pianistul Cecil Taylor și ajuns acum în fruntea unei formule arătând astfel pentru prima dată. Cyrill și Frisell totuși conlucraseră împreună anterior, cu cine credeți?...tocmai cu chitaristul Jakob Bro, ca să vedeți ce mică și mult mai puțin complicată e uneori lumea...MARELUI jazz contemporan. De remarcat și titlul de manifest angajant al albumului, tipic pentru un membru asociat stilistic organizației militante (post) AACM, dar poate că legat și de apropiatele alegeri politice din SUA.
* Izabella Effenberg (vibraphon) Trio (Poland/Germany): ”Iza” (UNI R, 2016)
* Arne Jansen Trio (feat. Robert Lucaciu & Eric Schaefer): ”Nine Firmaments” (Traumton Records, 2016)
Vibrafonul și chitara domină cele 2 albume cu un jazz....”middle of the road” ca grad de accesibilitate, prima fiind printre puținele vibrafoniste din Europa și fără rivali în Polonia (acum e stabilită la Nürnberg/D), implicată totodată și în proiectul "Sisters in Jazz"...în timp ce chitaristul Arne conduce plăcut la chitară un trio din care n-am aflat dacă nu cumva basistul/cello-ist Robert Lucaciu din Leipzig, născut în Germania în 1988, provine eventual dintro familie emigrată din Ro așa cum ar sugera numele.
* United Vibrations: ”The Myth Of The Golden Ratio” (Ubiquity/USA, 2016)...."Broken Beat / Nu Jazz / Afrobeat / Soul-Jazz"
”Vibrațiile unite” includ multe voci feminine, cor spiritual, vioară, puțină chitară, exotica tubă a lui Oren Marshall și ”pseudo” electronici în cele 8 piese cu rădăcini în inovațiile de pionierat ale dinastiei lui Sun Ra (Arkestra).
* Worldservice Project (Dave Morecroft: keybs): ”For King & Country” (RareNoise, 2016)...."London-based avant-funk-punk-jazz quintet".
* São Paulo Underground (Brazil/USA): ”Cantos Invisíveis” (Cuneiform, 2016)
Pe blogul acesta m-am ocupat mult de apariții anterioare din ultimii 5-6 ani de la casele de discuri Rare Noise și Cuneiform (sau înrudite precum MoonJune), așa că nu mai insist de data asta, mi-e tot mai clar din lipsa de reacții că arealul acesta sonor n-are încă o audiență cât-de-cât semnificativă în Ro, măcar la nivel de curiozitate și căutare a diversității...și e păcat, pentru că mai ales trompetistul Rob Mazurek ar merita să fie mai cunoscut și promovat și pe la noi.
* Goat: ”Requiem” (2016)...."alternative & experimental fusion: Psychedelic / Acid Rock / African Music"
Este una dintre importantele descoperiri pentru mine acest grup aparent din nordul Suediei -cu ceva dubii, pentru că numele satului de reședință rămas ”blestemat” întro veche legendă apare scris greșit pe o copertă, conform Wikipedia- dar care trupă sună și arată atât de...”voodoo, psychedelic, tribal & tropical”! Muzica asta gândită ”pentru minte, trup și suflet” merită tratată separat pentru a acoperi și (din) albumele anterioare, mai ales semnificativ intitulatul ”World Music”, album anterior care ca și actualul vine cu ecouri din Can, Popol Vuh, Fela Kuti, Black Sabbath, Grails sau Moby Grape!
http://www.bbc.co.uk/music/reviews/jbhf
* Taksim Trio (Turkey): ”aHI” (2016)
Sper să-i vedem / auzim la Timișoara în curând pe aceeași scenă cu Oregon, voi reveni.
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1326010197433811&set=a.510012999033539.120226.100000745303624&type=3&theater
* Oddarrang (Finland): ”Agartha” (Edition, 2016)
Grupul condus de bateristul Olavi Louhivuori nu face pe acest al 4-lea material un ”remake” al albumului ”clasic” ”Agharta”, 2 LP-ul ”live” din 1975 al lui Miles Davis, deși se inspiră din una și aceeași entitate mitologică a orașului ocult subteran din centrul Terrei (cu numele scris totuși un pic diferit). Toți membrii 5-tetului contribuie la acest album-concept și vocal.
* LAM (Wacław Zimpel, Krzysztof Dys, Hubert Zemler): ”LAM” (Instant Classic, 2016)
Album frumos al trioului clarinetistului polonez acompaniat de pian și tobe care-ar fi fost și mai de apreciat dacă nu s-ar fi inspirat stilistic atât de evident din modulele numerotate ale elvețianului ”zen-funk” Nik Bärtsch/Ronin și mergând până acolo că nici la polonezi piesele n-au denumiri ci aceleași dezvoltări repetitiv minimaliste graduale și eventual hipnotice (dacă găsesc ”terenul” propice între auditori) la suita-titlu în 3 părți și sub-părți. Deci un minus la originalitate stilistică, restul O.K. din partea unui clarinetist promițător de doar 33 ani aflat nu pentru prima oară sub mirajul unor La Monte Young, Terry Riley sau Steve Reich.
* Jakob Bro, Thomas Morgan, Joey Baron: ”Streams” (ECM, 2016)
* Andrew Cyrille Quartet (with Bill Frisell, Richard Teitelbaum & Ben Street): ”The Declaration of Musical Independence” (ECM, 2016)
Două apariții solide la casa germană în această toamnă, prima oarecum previzibilă și fără mari surprize din partea chitaristului danez, a 2-a în schimb etalându-l surprinzător pentru spectrul obișnuit ECM pe maestrul baterist veteran de aproape 77 ani al avant-jazzului american cunoscut din îndelunga asociere cu pianistul Cecil Taylor și ajuns acum în fruntea unei formule arătând astfel pentru prima dată. Cyrill și Frisell totuși conlucraseră împreună anterior, cu cine credeți?...tocmai cu chitaristul Jakob Bro, ca să vedeți ce mică și mult mai puțin complicată e uneori lumea...MARELUI jazz contemporan. De remarcat și titlul de manifest angajant al albumului, tipic pentru un membru asociat stilistic organizației militante (post) AACM, dar poate că legat și de apropiatele alegeri politice din SUA.
* Izabella Effenberg (vibraphon) Trio (Poland/Germany): ”Iza” (UNI R, 2016)
* Arne Jansen Trio (feat. Robert Lucaciu & Eric Schaefer): ”Nine Firmaments” (Traumton Records, 2016)
Vibrafonul și chitara domină cele 2 albume cu un jazz....”middle of the road” ca grad de accesibilitate, prima fiind printre puținele vibrafoniste din Europa și fără rivali în Polonia (acum e stabilită la Nürnberg/D), implicată totodată și în proiectul "Sisters in Jazz"...în timp ce chitaristul Arne conduce plăcut la chitară un trio din care n-am aflat dacă nu cumva basistul/cello-ist Robert Lucaciu din Leipzig, născut în Germania în 1988, provine eventual dintro familie emigrată din Ro așa cum ar sugera numele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu