Jazz Bazar (martie 2017)

Între variantele a) ”ascult numai ce-mi place” versus b) ”din restul, ce-ar trebui să mai știu?”, acest blog a ales din start varianta incomodă și sinuoasă b) care mi-a caracterizat și emisiunile din anii de radio. Dacă cineva s-a simțit jignit la finalul fluxului gradual de albume din postarea anterioară, să fie sigur că nu asta am intenționat ci doar observarea statistică făcută pentru o perioadă de 15-20 ani asupra modului cum e perceput jazzul global pe la noi în rândul micii comunități românești de fani și mai ales cam ce lipsește din preferințele acestora. Da, știu, oferta de muzică e imensă iar timpul și dispoziția noastră limitate doar pentru ”picături dintr-un ocean”...dar asta nu împiedică să ne conturăm și fixăm în timp criterii cât mai severe de selectare astfel ca din blocul mult mai masiv neexplorat pentru că nu rezonează cu afinitățile personale, să spicuim uneori, fie și aleatoriu, să ”random-izăm”, cum ar zice azi I.T.-iștii, de pe varii surse gen YouTube, Vimeo, bandcamp, site-uri personale, recomandări din ”reviews”-uri, bloguri tematice, etc. Căci nu se știe niciodată, gusturile se supun și ele cu vârsta unui factor variabil ”t”(timp) al lor: ce ne-a plăcut la 20 ani, poate și la 40, s-ar putea să nu mai agreem la 60...și e valabilă, desigur, și reciproca. În fine, nu vreau să schimb gusturi ci să punctez că indiferența și ignoranța ”in corpore” la ce scriu eu pe-aici nu-i nicidecum un afront personal ci lezează de fapt creația și munca atâtor artiști, timp de luni de zile, poate ani...Cât de mulți? Înmulțiți nr. titlurilor de mai jos, să zicem cu un plauzibil X 4 (și asta-i doar o singură postare din cele peste 150 care n-au repetat decât poate accidental nume și niciodată aceleași titluri)
Dacă diseară acum la mijloc de martie aș avea emisiune de jazz la vre-un radio imaginar, în playlist s-ar regăsi piese și dintre următoarele albume:

* Saagara (Waclaw Zimpel/clarinets) - 2 (Instant Classic, 2017)
Ca să evite clișeele ”World Music” populare, muzicianul polonez la alto clarinet, bas clarinet și exoticul khaen, l-a luat cu el ca la volumul 1 pe producătorul berlinez cunoscut ca ”mooryc”, au compus împreună piesele și au zburat apoi în India la Bangalore pentru a le înregistra acolo cu un grup local, ca să sune totul cât mai autentic, în decembrie 2016.
https://www.facebook.com/zimpelwaclaw/posts/1183607688418594


 



* Switchback (USA / Poland / D)  – Live in Ukraine (Multikulti, 2017)
....Mars Williams (saxes, toys), Hilliard Greene (bass), Waclaw Zimpel (clarinets, flutes, shrutibox), Klaus Kugel (dr, perc)
Aici îl regăsim pe același polonez într-un grup mult orientat spre ”free jazz”/improvizație liberă, marcă impusă de saxofonistul Mars -personajul central- și de basist, ambii americani din Chicago, pe un album pigmentat cu klezmer, clasic contemporan european și folk est-european (aduse de polonez) și cu un ”groove” abstract de tip Zen-budist, opera percuționistului german...Un album mai ”meditativ și elegiac” decât anteriorul al formulei și o dovadă în plus că în țările din jur se întâmplă lucruri cam absente din de-altfel abundentele oferte festivaliero-concertistice autohtone...

http://www.freejazzblog.org/2016/11/switchback-live-in-ukraine-multikulti.html

* Shobaleader One (Squarepusher's Tom Jenkinson) - Elektrac (Warp, 2017)...."Electronic/Art/Space Rock, Jazz, Funk, Soul"
Greu de adăugat ceva în plus la extensia paletei sonice (ca să n-o numesc ”evadare” completă din idiom) oferită aici de același muzician britanic cunoscut sub numele ”Squarepusher” pe unul dintre discurile de care mă puteam ocupa la fel de bine, sau să-l fi amintit ca apariție cel puțin, pe blogul paralel: ”http://victimofspecialrock.blogspot.ro/”

* Tohpati Ethnomission (Indonesia) - Mata Hati (Demajors/MoonJune, , 2016)....”archetypal Jazz-Rock-World Fusion”
La circa 6 ani de la anteriorul material apare acest al 2-lea album minuțios pregătit al proiectului asiatic cu chitara liderului Tohpati în prim-plan și cu participarea unei orchestre simfonice din Cehia în piesa de deschidere ”Janger”. Atenție, deși n-am găsit ce înseamnă, nu e nicio legătură între titlul indonezian al albumului aproape identic și numele spioanei olandeze de legendă Mata Hari (Margaretha Geertruida Zelle). Dar acest ”Fusion/World” oriental asiatic vă asigur că merită puțin ”spionat”, nu-i cu nimic mai prejos decât cel vestic și american.

* Maria Chiara Argirò (p-no) – The Fall Dance (Odradek, 2016)....with Leïla Martial (vocals)
Pianista de origine italiană e la primul efort solo veritabil în fruntea unui sextet rezident la Londra pentru un CD cu un booklet bogat în poze și informații. Și pentru că știu deja că excelenta vocalistă Leïla Martial -revelația unei postări anterioare- nu cântă cu oricine și pe orice album, pianista-compozitoare rămâne de urmărit în continuare.

* EYM Trio (France) - Khamsin (2016)

* EYM Trio (France) - Genesi (2013)
Alte 2 pepite adăugate la panoul francez deja remarcabil de ”new jazz” de care m-am ocupat, deasemenea, recent. Primul meu gând, dincolo de asemănarea de nume, a fost spre turcii de la Taksim Trio, recent văzuți la Timișoara Jazz Festival în noiembrie trecut. Și chiar se pot face unele analogii. De observat evoluția acestui trio în ultimii 3-4 ani, noul ”Khamsin” acoperind stilistic jazz actual și ”World” (muzică din Balcani, Africa de Nord și Orient), pe un album care se derulează ca un jurnal de călătorie cu ecouri din turneele grupului ce a concertat în multe țări între Europa și India. Acum în componență au apărut și 2 invitați, din România (!) și Egipt:
LINE UP : Elie Dufour – piano, Marc Michel – batterie, Yann Phayphet – contrebasse, Marian Badoï – accordéon, Mohamed Abozekry - oud

https://www.youtube.com/watch?v=gCuuEL_N1wU
https://www.youtube.com/watch?v=IMYUivv6pjI

Peste blocul de albume de mai jos am trecut mai superficial, așa încât doar câteva remarci la micile seturi ordonate după ”labels”:
- În nota obișnuită a așteptărilor consider albumele de la casele de discuri exponentele unui jazz ”middle of the road” (ca dificultate de receptare pe palierul de la ”smooth/crossover” la ”free”/avant-jazz”): Reprise (cu o voce feminină nouă în ”peisaj”), Criss Cross Jazz, ECM (X 2), Pirouet, Tzadik, HighNote, Ropeadope (impresii de călătorie ale tobarului titular), World Galaxy:

* David Binney (a-sax) – The Time Verses (Criss Cross Jazz, 2017)

* Keely Smith - The Intimate Keely Smith (Reprise, 2016)  

* Ronald Bruner Jr. - Triumph (World Galaxy / Alpha Pup Records, 2017)

* Frank Kimbrough (p-no) - Solstice (Pirouet, 2016)

* John Zorn - The Garden of Earthly Delights (Tzadik, 2017)

* Jeremy Pelt (tr) – Make Noise! (HighNote, 2017)

* Nate Smith (dr) - Kinfolk: Postcards from Everywhere (Ropeadope, 2017)

* Julia Hülsmann Trio – Sooner and Later (ECM, 2017)

* Trio Mediaeval & Arve Henriksen - Rímur (ECM, 2017)

- Mai mult sau mai puțin dezamăgitoare, albumele Concord cu maestrul banjo-ului Béla Fleck și, surprinzător, cele cam fără idei, dinamică și variație, de data asta, de la Hubro (X 2) și Constellation, altfel etichete ”cu ștaif”...

* Béla Fleck - Juno Concerto (Rounder/Concord Music, 2017)

* Dans les arbres – Phosphorescence (Hubro, 2017)

* 1982 (Nils Økland, Sigbjørn Apeland & Øyvind Skarbø) - Chromola (Hubro, 2017)

* Those Who Walk Away (Matthew Patton's Project) - The Infected Mass (Constellation, 2017)

- Peste așteptări le găsesc pe cele de la Edition Records (cu tânărul tubist Daniel Herskedal în ascensiune avându-l în componență pe pianistul cu numele ”Valea Lupului” de care m-am ocupat separat) și Sunnyside (cu chitaristul Kurt Rosenwinkel acum devenit tematic foarte..”brazilian”, secondat de o altă prezență de la Gărâna Jazz Festival de anii trecuți, violonista germancă de origine română Frederika Krier...dar printre alții, și de Eric Clapton!).
* Daniel Herskedal (tuba & bass trumpet) - The Roc (Edition, 2017)
* Kurt Rosenwinkel (with Eric Clapton, Frederika Krier, etc) - Caipi (Sunnyside, 2017)

- Neașteptate ca orientare stilistică imaginată de mine a priori, albumele de la Jazzland (orientat foarte ”free”), cel cu suflătorii din Chicago de la Pheelco Entertainment (care mă așteptam să fie ”free” dar, dimpotrivă, sună foarte...”swing”!), respectiv cel cinematic și orientat mult spre ”country/blue grass” al violonistei de la Royal Potato Family, de fapt coloană sonoră pentru un film/proiect multi-media la care contribuie și Bill Frisell.

* Megalodon Collective - Animals (Jazzland, 2017)

* Hypnotic Brass Ensemble - Sound Rhythm & Form (Pheelco Entertainment, 2016)
* Jenny Scheinman (vln) - Here on Earth -O.S.T. for ”Kannapolis: A Moving Portrait”- (Royal Potato Family, 2017)...with Bill Frisell.

- ”Cuneiformice”, dar foarte diferite între ele, de la un stil retro de Big Band la ”rock-ul în opoziție” unic al americanilor conduși 35 ani de același Mike Johnson, cu Elaine di Falco (”vocals & accordion”) și, invitată din Denver, o pianistă ”clasică” renumită deja pe-acolo și cu un nume care ne sună parcă familiar, Adriana Teodoro-Dier.
* The Microscopic Septet - Been Up So Long It Looks Like Down to Me: Micros Play The Blues (Cuneiform, 2017)
* Thinking Plague (Mike Johnson) - Hoping Against Hope (Cuneiform, 2017)

http://www.newmusicbox.org/articles/mike-johnson-thinking-plague/?utm_campaign=coschedule&utm_source=twitter&utm_medium=newmusicbox&utm_content=Mike+Johnson-Thinking+Plague