Conform algoritmului ultimelor postări, seria de noutăți din jazz o s-o ordonez in crescendo în mini seturi de la „smooth/crossover”, trecând prin „straight-ahead/mainstream, funk & fusion, post bop” până la „free”, deci în funcție de complexitatea orientării estetico-muzicale a muzicienilor și caselor de discuri. Pe câteva le-am tratat însă prea superficial, m-am mulțumit cu deducții bazându-mă pe intuiție și cunoașteri anterioare:
* Jeff Lorber Fusion - Prototype (Shanachie Entertainment, 2017)
* Billy Childs (p-no) - Rebirth (Mack Avenue, 2017)
* Philippe Baden Powell (p-no) - Notes Over Poetry (Far Out, 2017)
* Ron Carter Quartet & Vitoria Maldonado – Brasil L.I.K.E. ("Love.Inspiration.Knowledge.Energy") (SuMMit, 2016)
* Peter Erskine and the Dr. Um Band – Second Opinion (Fuzzy Music, 2017)
* Eliane Elias - Dance of Time (Concord Jazz, 2017)
* Arturo O'Farrill Sextet - Boss Level (Zoho, 2016)
* Carsten Dahl Experience (Denmark) - Caleidoscopia (Storyville, 2016)* Dmitry Baevsky (sax) - The Day After (Jazz Family, 2017)
Fără surprize mari în acest calup de confirmări, poate doar orientarea braziliană a veteranului basist Ron Carter ce o pune în evidență pe vocalista Vitoria din São Paulo și cu trompetistul Randy Brecker printre participanți....mai mult post bop în climatul general de „fusion” decât la debut pe al 2-lea album al „Doctorului Um” al bateristului Peter Erskine....și al 6-lea album ca lider -dar doar primul cunoscut de mine- al saxofonistului Dmitry din New York, cu origini rusești.
* Jazz Is Phsh - He Never Spoke a Word (Self Produced, 2017)....”The all-star Phish tribute band”, un „jam band” 100% instrumental cum trădează și titlul, similar cu mai vechiul Jazz Is Dead bazat pe moștenirea muzicală de la Grateful Dead.
* Dans Dans (Bert Dockx, Fred Jacques, Steven Cassiers) (Belgium) - Sand (Unday Records, 2016)
O restanță din toamna trecută, un 2 LP/CD al unui elegant trio belgian cu un sound cinematic și pastoral dominat de chitara lui B. Dockx.
* Matthew Stevens (gtr) – Preverbal (Ropeadope, 2017)
* Darden Purcell - Where the Blue Begins (Armored Records, 2016)
* Roger Raspail (perc, voc) - Dalva (Heavenly Sweetness/Broken Silence, 2017)
Vocalista Darden și bateristul Roger sunt noutățile pentru mine ca nume, albumele lor nefiind remarcabile, la o primă „vedere”, prin ceva special.
http://www.mezzo.tv/en/top-mezzo-0
* Hadouk - Le Cinquième Fruit (Naïve, 2017)
* Richard Galliano - New Jazz Musette -2 CD- (Ponderosa Music & Art, 2017)
* Renaud Garcia-Fons - La Vie Devant Soi (e-motive records/Nemo Music, 2017)
(*) Laurent Coulondre Trio - Schizophrenia (Sound Surveyor Music, 2016)
Avem mai sus 3 din cele 5 „albume ale lunii” conform Mezzo TV, cu un ușor recul la oricum interesanții Hadouk, status quo la acordeonistul Galliano și un progres la cel mai bine titrat dintre cele 3, componistic vorbind în primul rând, albumul basistului Garcia-Fons.
Deși n-am găsit și noul Laurent Coulondre Duo aflat și el în acest „Top 5”, am pus în compensație (*) anteriorul material al claviaturistului pianist/organist de 27 ani, incitantul și inspiratul „Schizophrenia” de anul trecut cu un „trio reversibil” sau dublu duo pe care nu-l știam. Și care semnalizează un artist inspirat și de urmărit, la orgă amintind de Booker T. Jones, Big John Patton sau Jimmy Smith...și care s-ar fi potrivit perfect întro postare anterioară „parmi les jeunes talents du jazz hexagonal”! Iar alăturat celor 3 titluri (de fapt 4) poate sta oricând și un altul cu trioul francez de veterani și „chamber jazz”-ul lor elegant de pe noul album:
* Louis Sclavis, Dominique Pifarély, Vincent Courtois - Asian Fields Variations (ECM, 2017)
Cu fiecare dintre ceilalți doi L. Sclavis colaborase de 20, respectiv 35 ani...dar toți 3 împreună nu cântaseră până acum, de aceea fiecare a contribuit și componistic.
* Chippendale/ Gustafsson/ Pupillo - Melt (Trost, 2016)
* Fred Frith Trio (with Jason Hoopes & Jordan Glenn) - Another Day in Fucking Paradise (Intakt, 2016)
* Mary Halvorson & Noël Akchoté – S/T (Noël Akchoté Downloads, 2016)
* V.A. – Spiritual Jazz 7: Islam (Jazzman, 2017)
* Miles Okazaki (gtr) - Trickster (Pi Recordings, 2017)
Confirmări și în acest ultim set al maeștrilor muzicii liber improvizate ce include și o compilație de artiști musulmani variați cu o „muzică vizionară inspirată de credința în Islam și alimentată de jazz”.
Miles Ozaki, chitaristul lui Steve Coleman din Five Elements, a fost pentru mine surpriza plăcută: el se remarcă prin albumul solo „Jonglerul”, vechi arhetip în folclorul popular și personaj mitic bine descris în booklet și însușit ca model și inspirator muzical pentru autor. Pe discul încurajat de boss-ul Steve Coleman mai apare și pianistul Craig Taborn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu