Ce s-a mai întâmplat sub „mulțimile pasagere de nori presați”...

Deschidere cu damele:
* Maria Pia De Vito (voc) feat. Chico Buarque – Core („Coração”) (Jando Music, 2017)
* Susie Ibarra (perc) – Perception (Decibel Music, 2017)
* Maria Faust (sax, Estonia/Denmark) – Machina (Stunt Records, 2018)
* Lynne Arriale (p-no) Trio – Give Us These Days (Challenge, 2018)
...2 recuperări care-mi scăpaseră de anul trecut și 2 noutăți cu 4 doamne aflate toate la „înălțime” fiecare la instrumentul ei, italianca Maria Pia putând să fie pusă cu „inima” ei braziliană în acest caz la fel de bine alături de cele 3 albume de „latino jazz” grupate mai jos, în mini setul cu Chucho Valdés și Alan Pasqua. 

* Ant Law (guitar) - Life I Know (Edition, 2018)

* Kim Myhr (feat. Quatuor Bozzini, Caroline Bergvall & Ingar Zach) – pressing clouds passing crowds (Hubro, 2018)

După succesul anteriorului „You | Me”, „12-string guitar”-istul norvegian se menține acolo sus în liga majorilor noului jazz, acum ca autor al unui album de „poetry & jazz” inspirat de conversațiile londoneze cu Caroline Bergvall, poeta și „visual & performance artist” franco-norvegiancă și poliglotă născută la Hamburg dar stabilită la Londra care-și recită cu o voce hipnotică și incantatorie cu un timbru grav, când cu patos și emfază, când cu fragilă sensibilitate, propriile creații bine ancorate în realitățile europene complexe și complicate ale momentului, în dublul rol de participant și observator. Melodic și armonic la chitarist se distinge empatia față de muzica unor avangardiști bine asimilați ca Robert Ashley, Morton Feldman și Steve Reich, interpretarea bucurându-se și de aportul percusiv și personal al lui Ingar Zach (din trupele Huntsville și Dans les Arbres) și al unui cunoscut „string quartet” canadian din Montreal.

* Ibrahim Maalouf (trumpet) – 14.12.16: Live In Paris -2 CD- (Universal Music, 2018)

Trompetistul franco-libanez și-a marcat prin acest regal fastuos desfășurat pe marea arenă indoor pariziană AccorHotels, plină „ochi” cu peste 20.000 de spectatori și cu zeci de invitați pe scenă, cei 20 de ani de carieră profesionistă.

* Tom Arthurs (trumpet) Trio – One Year (Ozella Music, 2018)

* Oddgeir Berg Trio (Norway) – Before Dawn (Ozella, 2018)
* Jan Gunnar Hoff Group....Featuring Mike Stern (Losen Records, 2018)
2 noi apariții nordice în trio, elegante ca de obicei marca Ozella, cu un eclectic trompetist Arthurs englez de 38 ani și un claviaturist Berg și mai tânăr aflat la debut, plus un surprinzător album de „fusion” parcă croit pe calapodul chitaristului Mike Stern, de altfel chiar autor a circa unei jumătăți din material sunând ca și restul atât de „à l'américaine” încât la fel de bine ar fi putut să apară și cu titulatura inversată „Mike Stern...featuring Jan Gunnar Hoff Group”.

* Chucho Valdés (piano) – Jazz Batá 2 (Mack Avenue, 2018)
* Alan Pasqua (piano) – Soliloquy (Alan Pasqua, 2018)
* V.A. – The Complete Cuban Jam Sessions -5 CD- (Panart, 2018)
La 46 de ani distanță veteranul brazilian Chucho Valdés realizează vol. 2 al inițialului Jazz Batá iar americanul de 66 ani Alan Pasqua (ex-New Tony Williams Lifetime, Giant, Bob Dylan, Allan Holdsworth, Prism, Santana, etc) un album piano solo...în timp ce compilația cubaneză oferă aproximativ 5 ore de fundal ideal pentru Rumba, Cha Cha Cha, Tango și alte dansuri și ritmuri latino.

* Vasil Hadzimanov Band (Serbia) – Lines In Sand (MoonJune, 2018)
Un nou și foarte bun album al pianistului sârb (cu un sunet reminiscent ce amintește pe alocuri cu cel al regretatului austriac Joe Zawinul), împănat cu mulțimea de ingrediente suprapuse filonului său etnic balcanic -„rock, R&B, funk, avant garde, psychedelia, trance, electronica,” etc...- pentru a-l califica încă o dată după „Alive (featuring innovative NYC saxman, David Binney)” din 2016, la standardele reclamate de casa MoonJune și boss-ul Leonardo Pavković...căruia îi și este dedicată "Mr. MoonJune", după cum destul de evidentă mi se pare și adresabilitatea temei de final cu numele și porecla fotbalistului român, „Rege Hadzi” (!)...dar dincolo de acest plăcut aspect apropo de România și români, în afară de pianistul Gia Ionesco acum stabilit în Toronto/Canada și afiliat tangențial marii familii MoonJune Records, e trist că n-am mai găsit niciun alt nume autohton în vastul catalog al casei înființată în 2001, cercul vicios închizându-se cu reprezentarea tinzând spre zero a label-ului în colecțiile discografice ale melomanilor de la noi și de fapt în cultura muzicală în general a promotorilor de orice fel, parcă intenționat „amputate” și de producțiile înruditelor case Cuneiform și RareNoise...lacună care-mi oferă mie însă un motiv în plus pentru insistența focalizării lor pe ambele bloguri.

* Marquis Hill (trumpet) – Modern Flows Vol. 2 (Black Unlimited Music Group, 2018)
* Joseph Shabason (sax, electronics) – Anne (Western Vinyl, 2018)....„ambiental jazz”
* Atlantis Quartet – Hello Human (Shifting Paradigm Records, 2018)
* The Odd Dogs – Beneath the Surface (Manasus Music, 2018)
Deși se află la al 4-lea album, Atlantis 4-tet a fost acum pentru prima dată ascultat de mine, cei care cunosc mai bine trupa afirmând că americanii în frunte cu Zacc Harris (guitars) și Brandon Wozniak (t-sax) ar fi atins un vârf de potențial artistic. Totuși nimic inovator muzical, stilistic vorbind...În schimb la 5-tetul Odd Dogs vorbim de un debut la care însă principalii componenți Jeff Miley (gtr), Steve Billman (bass) și Andy Suzuki (keyb & woodwinds) implică „dincolo de suprafață” experiențe anterioare solide și lecții bine învățate de la Pink Floyd la Tool, de la Thelonius Monk la Frank Zappa (percuționistul Billy Hulting a și cântat cu Dweezil în proiectul „Zappa Plays Zappa”) sau de la Rush la Jeff Beck, anii '70 fiind foarte prezenți în peisajul acustic general.

* Zack Clarke (p-no) (feat. Chris Irvine, Charlotte Greve, Nick Dunston & Leonid Galaganov) – Mesophase (Clean Feed, 2018)
* Hamar Trio (Klaus Ellerhusen Holm, Hernâni Faustino & Nuno Morão) (Norway/Portugal) – Yesterday is Here (Clean Feed, 2018)
* Peter McEachern (trombone) Trio – Bone Code (Clean Feed, 2018)....„dedicated to the late trombonist Roswell Rudd”
„Mezofaza” pianistului Zack mi se pare cea mai interesantă între cele 3 noi apariții de la Clean Feed Records: starea de agregare sinonimă cu magma -nici solidă, nici lichidă, dar cu calitățile ambelor- se aplică aici metaforic și prin extensie ca reconciliere a polarităților emoționale sau ideilor conflictuale, inclusiv celor muzicale ale forțelor disparate de pe un album-sinteză de jazz academic și cameral. Un pas înainte oricum al pianistului față de debutul de la Clean Feed cu anteriorul bine poziționat în recenzii, „Random Acts of Order” (2017).

* BASta!² (Joris Vanvinckenroye & Jana Arns, ex-Aranis/Belgium) – Vertigo (Home Records, 2018)....„Instrumental Acoustic, Classical, Chamber, Progressive Rock” (conform site-ului „www.discogs.com”)
„Și cu asta...Basta!”: iată una dintre revelațiile întregului set din postarea aceasta, albumul a cărui rezultantă este, cum se mai spune, peste suma părților formate din perechea dublu-bass și flaut (+ voce) din fostul grup Aranis. Și asta pentru ambianța orchestrală creată inspirat de cei 2 într-un stil „fusion” cinematic pe cele 12 piese care vin la aproape 10 ani de la debutul basistului de pe:
* BASta! (Joris Vanvinckenroye) - Cycles (Aranis Solo Project) (2009)....pe care flautista Jana a avut atunci doar rolul mult diminuat de...fotograf. Așa încât, acel 2 matematic plasat „la pătrat/puterea a 2-a” zic eu că mai capătă în afara statisticii și valențe valorice...iar semnul exclamării (!) nu mi se pare nici el pus doar de formă sau exagerat, albumul suplinind și desființarea trupei belgiene Aranis de anul trecut odată cu anunțul viitoarelor proiecte solo ale unora dintre componenți. 

Cu-atâta material „nedefrișat” la dispoziție, mi-am permis luxul rar să-l ascult pe acest „Vertigo” de 3 ori până să scriu toate astea și totuși o să zic „basta” după încă vreo 5 titluri din jazzurile mai avansate, „Pulverizează sunetul” fiind trioul de „avant-jazz/free improv” cu albumul cel nou promovat recent la Wels „Music Unlimited” 32:

* Elliott Sharp Carbon – Transmigration at the Solar Max (rec. 2009, rel. Intakt, 2018)
* Andrew Bernstein (sax) – An Exploded View of Time (Hausu Mountain, 2018)
* Pulverize The Sound (Peter Evans, Tim Dahl, Mike Pride) – Sequel (More Is More, 2018)
* Jazabu (Poland) – Lódz Kosmiczna (Audio Cave, 2017)
* Chris Corsano (drums) & Bill Orcutt (guitar) – Brace Up! (Palilalia, 2018)