„Rapsodie” marca Bobby Previte cu fler de Wayne Horvitz

* Bobby Previte - Rhapsody (RareNoise, 2018)
Avem aici, o spun clar și răspicat din start, unul dintre cele mai inspirate materiale din câte cunosc ale bateristului Previte de la era de glorie a „noise jazz”-ului (anii '80-'90) încoace...a unui muzician de 66 ani inovativ mai ales compozițional despre care n-am auzit să fie în vizorul vre-unui organizator de concerte sau a tot mai multor festivaluri din Ro, deși e în activitate de circa 4 decade cu o amplitudine și diversitate demne de o soartă mai bună,...„a fearless musician who never ceases to innovate”, cum scria undeva și al cărui teren propriu de expresie artistică își găsește o proiecție fizică în punțile dintre 2 lumi, terminalele de aeroport (de unde și ciclul „Terminals”).
https://en.wikipedia.org/wiki/Bobby_Previte

Despre Jen Shyu am amintit pe blogul paralel „Albume inedite din colecții anonime”, cum se remarcă la voce din primele minute ale cameralei „Casting Off” și până la final, cu treceri de la baladesc medieval („When I Land”) până la clasic-modern („The Timekeeper”). Aș mai remarca neapărat și folk-rock progresiva piesă „All Hands” cu ale ei distincte 3-4 părți dominate pe rând de câte un instrument până la finalul cu iz flamenco al chitarei lui Cline, dar pentru cine vrea o caracterizare scurtă a albumului de altfel foarte fluent, cu treceri subtile între teme, cea mai potrivită e sintagma „avant” (jazz), de altfel o obișnuință la RareNoise Records care acoperă și marele domeniu Prog. Albumul se încheie ciclic cu „I Arrive”, o ajungere cu bine "la liman” și un fel de „Casting Off, part 2”...dar să nu uităm că-i doar un final de etapă, fiind vorba de al 2-lea volum al trilogiei „Terminals” demarată prin 2011 în colaborarea cu Sō Percussion Quartet. Ceilalți artiști de pe „Rapsodie” sunt „Fabian Rucker: alto sax, Nels Cline: acoustic guitars, Zeena Parkins: harp, John Medeski: piano”...în timp ce exotica Jen Shyu mai cântă, între altele și la melodiosul erhu, un instrument tradițional cu 2 coarde din China.

2 apariții „live” inedite:
- Bobby Previte - Diorama (2010)
https://www.youtube.com/watch?v=dK0_-8y6-hY

„Diorama is an ongoing performance work in the form of a series of solo drum concerts for one listener at a time in rotating spaces. The series began in March 2010 at LMCC Swing Space, 14 Wall Street, Manhattan. In Diorama, the single audience member enters a small room and sits directly behind a drum set. Unaware of their identity, the drummer (in this case Bobby Previte) then plays an improvised piece for them. At the end there are no words, reactions, or other exchanges of any kind. Diorama seeks to create an intimacy without interaction instead of the more comfortable interaction without intimacy. As one person put it, "It was great to just sit there and receive this intense communication from him and to not be watched or conscious of my own reaction."

- Bobby Previte and the Visitors @ Redhook Jazz Festival 2016:
https://www.youtube.com/watch?v=VP9X55HtMto


Recomandări, completări:

* Jamie Saft, Bobby Previte, Steve Swallow with Iggy Pop – Loneliness Road (RareNoise, 2017)
* Bobby Previte (feat. The Rose Ensemble, Stephen O'Malley, Dan McGreevy, Marco Benevento, Reed Mathis, Jamie Saft) - Mass (RareNoise, 2016)
* Bobby Previte & The Visitors - Gone (For-Tune, 2016)
** Bobby Previte – Terminals (Cantaloupe Music, 2014)
....with Sō Percussion 4-tet,  Zeena Parkins: harp, Greg Osby: sax, Nels Cline: guitar, John Medeski: keyboard.
* Charlie Hunter Trio (feat. Bobby Previte & Curtis Fowlkes) - Let The Bells Ring On (Charlie Hunter Music, 2015)
* Charlie Hunter (gtr) - Everybody Has a Plan Until They Get Punched in the Mouth (Ground Up, 2016)....with Bobby Previte (dr), Curtis Fowlkes (tb) &  Kirk Knuffke (clar)
* Jamie Saft, Steve Swallow, Bobby Previte - The New Standard (RareNoise, 2014)

* Sō Percussion & Bobby Previte - Terminals: Live in New York -2 CD- (Cantaloupe Music, 2011) 

* Bobby Previte and the New Bump - Live at the Amphitheatre (2011)

* Bobby Previte, Beppe Scardino & Francesco Diodati - Plutino (Spacebone, 2012)
* Previte / Petrella / Salis - Big Guns (AUAND/Italy, 2008)
* Bobby Previte - Dull Bang, Gushing Sound, Human Shriek -O.S.T.- (Dossier/Kokh Jazz, 1987)
* Bobby Previte - Claude's Late Morning (Gramavision, 1988)
* Bobby Previte - Pan Atlantic (Palmetto/AUAND, 2009)
** Bobby Previte - The Coalition of the Willing (Rykodisc, 2006)
* Charlie Hunter, Bobby Previte - Come in Red Dog, this is Tango Leader (Ropeadope, 2003)
* Elliott Sharp, Bobby Previte - The Prisoner's Dilemma (GROB/Germany, 2002)
* Groundtruther (Bobby Previte & Charlie Hunter) + Greg Osby - Latitude (Thirsty Ear, 2004)
* Wayne Horvitz & Zony Mash - Upper Egypt (Knitting Factory, 1999)
* Ponga (Wayne Horvitz, Dave Palmer, Bobby Previte, Skerik) - Self-titled (Loosegroove, 1998)
* Ponga - Psychological (P-vine, 2000)

** Wayne Horvitz - The President (Dossier, 1987)....cu Elliott Sharp, Bill Frisell, etc
** Wayne Horvitz/The President - Bring Yr Camera (Elektra Musician, 1988)
** Wayne Horvitz/The President - Miracle Mile (Elektra/Nonesuch, 1992)

N-am reușit nici pe departe să „acopăr” setul de mai sus atât cu albume necunoscute înainte cât și cu unele demult uitate (mi-ar fi fost utile niște ajutoare interesate cu care să mai împart din sarcini...cine știe, poate apare cineva după citirea postării?)...dar am insistat și remarcat totuși câteva albume care mi-au plăcut (**), între care toate cele 3 cu „președintele” claviaturist Wayne Horvitz, alt pilon de bază din „noise jazzul” new-yorkez, mereu melodios și inspirat, muzician pe care-l descoperise odinioară și mi-l făcuse parțial cunoscut același Marius Kraxner din Germania. Minunatelor „Bring...” (singurul fără Bill Frisell invitat) și ”Miracle...” l-am adăugat acum după aproape 3 decade și pe inițiatorul autointitulat al proiectului cu 3 volume, cu o tușă mai apăsată spre rock față de următoarele dar cu nimic mai prejos.

Wayne Horvitz: The Pianist And The Poet:
https://www.youtube.com/watch?v=_uJN3tFJs1c