În colimator, chitarista Ava Mendoza

- La festivalul austriac de la Wels, ediția „Music Unlimited” nr. 24 din 2010, apărea în 3 formule diferite și era imediat remarcată și de câtre noi, micul grup de melomani din Ro din jurul asociației culturale numită generic „JADD”, o tânără chitaristă americancă pe-atunci de 27 ani cu nume hispanic (tatăl ei fiind emigrant din Bolivia):
* Quok (Ava Mendoza & Tim Dahl & Weasel Walter)
* Ava Mendoza & Nels Cline 
* Moekestra! feat. Moe Staiano!
Aproape c-o uitasem după aproape 8 ani, pe la Wels sau festivaluri echivalente pe unde-o mai fi apărut am ajuns tot mai rar...dar primesc recent de la amicul Marius Kraxner din Moenchengladbach -de data asta la modul cel mai direct și personal, pentru că am ajuns eu acolo-, noi impulsuri în a-i căuta muzicile neștiute și a o analiza pe această Ava Mendoza aflată pe o listă de „căutare” cu mai mulți artiști și trupe de care acest blog se va bucura să se preocupe. Și iată ce-am reușit să „descifrez” din variate surse în ultimele zile „la cald” după întoarcerea acasă din circuitul Benelux, un „fast forward” cu momente de ralanti fără pretenții exhaustive și încă departe de ceea ce înseamnă o sedimentată asimilare:
- Ajunsă la 35 ani și creditată la „guitar, vocals, and electronics”, A.M. provine din Brooklyn/New York și a fost eleva lui Fred Frith, Nels Cline și Henry Kaiser fiind alți 2 chitariști importanți și influenți cu care a mai cântat.
În piese cu titluri-avertisment precum: „Căi neuzuale”, „E doar o glumă”, „Mestinul Danifest” (sesizați inversarea ingenioasă a primelor litere ale cuvintelor, cu schepsis și în limba engleză și în română!), „Fața ta maniacală”, „Paranoia paranormală”, „Dacă ai fi fost mai „necromantic”, etc.
Ava Mendoza „remodelează în stil propriu piese tradiționale de blues, folk, bluegrass și chiar de punk -cum spunea o cronică- în fragmente brutale și disonante” („remodelează” stă aici ales de mine ca sens al englezescului „(to) deconstruct”, pentru că „a deconstrui” cum am găsit traducerea în dicționare, nu mi se pare cea mai adecvată la sens).
„Extrem de curioasă și deschisă spre multe genuri numeroase și foarte diferite, prin ceea ce face de la monologurile folk blues până la genul clasic contemporan sau prog-jazzul „heavy” din triourile Unnatural Ways, în orice context, ea tinde să traseze o instabilă linie între melodicitate, atonalitate și abstracție sonică” -scrie și pe www.discogs.com-, artista evocând cronologic într-un amplu interviu luat de Cisco Bradley în 2014, influențele primite în formarea sa ca muzician, printre care și de la chitaristul sârb Miroslav Tadić. Spre final apare acolo și o autodefinire a stilului ei pe care-l vede ca un „amestec de Rock & Roll (în sensul larg, de la Rhythm & Blues-ul anilor '50 până la Psych-Rock, Noisy No Wave și Metal) combinat cu etosul Free Jazz-ului unde se improvizează cu (senzația de) abandon”:
https://jazzrightnow.com/2014/04/22/interview-ava-mendoza/

Cunoscute dinainte...dar utile de revizuit în acest context mai larg, îmi erau albumele la care Ava contribuise:

* Estamos Ensemble (USA/Mexico) – Jimpani Kustakwa Ka Jankwariteecherï /„Compositions and Improvisations”-2 CD- (Edgetone, 2011)...cu grupul numeros din jurul pianistului Thollem McDonas.
* Unnatural Ways (trio) – We Aliens (Tzadik, 2016)
....Ava Mendoza: guitar/voice, Tim Dahl: bass & Sam Ospovat: drums
Le-am amintit pe acest blog, pe primul sigur l-am și comentat/recomandat. Reținem formula trioului ei recent de pe „We Aliens/Noi, extratereștrii”, pentru că o vom mai întâlni.

Găsite acum:
* William Hooker Trio feat. Ava Mendoza & Damon Smith – Remembering -cassette- (Astral Spirits, 2018)
„...O mențiune specială...” -găsesc extras dintr-un recent review- „...merge spre Mendoza care, când e chemată să preia conducerea ostilităților pe acest album compact de numai 36 minute, nu ratează oportunitatea: verificați acordurile (de tip) „guitar-hero” din “Never in Doubt” sau soloul atractiv de la începutul lui “Barriers to Good”.
Oricum și liderul baterist veteran reprezintă un real câștig în sine pentru cine nu-l cunoaște, cu sau fără chitaristă, de aceea vezi la finalul postării alte titluri la rubrica Recomandări...

* Ava Mendoza – Shadow Stories (Resipiscent, 2010)
* Sir Richard Bishop / Ava Mendoza – Ivory Tower (Unrock, 2016)....5 piese cu S.R.B., 4 cu A.M.
* Ava Mendoza / Maxime Petit / Will Guthrie – None (S/T) -EP- (Be Coq, 2016)

Chiar dacă în această serie de 3 titluri avem un efort solo de debut și 2 scurte colaborări, ele pot fi privite împreună din punct de vedere acustic și stilistic, cum ziceam înainte legat de bagajul country & blues „ciopârțit în secvențe” -așa zice însăși artista undeva- ...dar de fapt fragmente relucrate, (dacă-l preferați lui „remodelate”) folosind din plin distorsiunea și vibrato-ul la chitara sa electrică Gibson ES125. De remarcat „Goodnight Irene” (Leadbelly) sau cele 2 versiuni contrastante ale aceleiași „I’m So Glad” a lui Skip James, ambele de pe Shadow Stories, care l-au contrariat în mod surprinzător de plăcut pe Nels Cline, semnatarul notificărilor din booklet.

„Drumuri/căi/moduri nenaturale” (cam așa s-ar traduce Unnatural Ways) înseamnă triouri cu secții ritmice diferite interșanjabile, chiar dacă pe site-ul personal al Avei apare numai unul singur, cel cu Dahl și Ospovat de pe amintitul We Aliens. În concerte „live” e folosit uneori bateristul Max Jaffe iar pe albumul de studio cuplul de mai jos, Dominique Leone & Nick Tamburro. Proiectul a fost anticipat de cel puțin 2 materiale pregătitoare mai vechi:
* Ava Mendoza with Nick Tamburro – Quit Your Unnatural Ways (Weird Forest Records, 2012), respectiv:
* Unnatural Ways – Unnatural Ways -Tour CD- (2013)
...acesta din urmă cu puține date (poate un bootleg?), dar din titlurile comune sau asemănătoare putem deduce că unele piese s-au mai cizelat și schimbat între timp, de ex. „The Furious Harpy Who Followed Me Everywhere” devenind „That Furious Harpy's Still Following Us”, „First Time Shapeshifter” se translatează în „Shapeshifters”, etc. Cu ambele materiale se intră bine în arealul „noise rock, free jazz & metal”-à la Elliott Sharp, dacă tot ar trebui să găsesc un chitarist corespondent mai notabil-, acest „Tour CD” pregătind practic debutul oficial de studio al trioului:
* Ava Mendoza (/ Dominique Leone / Nick Tamburro) – Unnatural Ways (New Atlantis Records, 2015)
Pe site-ul personal și numai acolo din câte se pare, deși lipsesc o parte din albumele în colaborare, apar și se pot asculta 3 titluri de piese inedite, negăsite altundeva:
- „Paranormal Paranoia”
- „The Day Our Town Got Got Sick for Good”
- „Control of the Outmost Colonies”.

Apropo de albume-colaborare, iată dintre ele 3 parcurse succint:
* Jacob Lindsay / Ava Mendoza / Damon Smith / Weasel Walter – Jus (Balance Point Acoustics, 2008)....cu liderul J.L. multi-clarinetist la „timonă” și specificația de pe copertă "This CD is intented to be played at a loud volume".
* Mute Socialite (Moe! Staiano) – More Popular Than Presidents And Generals (DKM/Dephine Knormal Musik, 2008)...apropiat de Big Band-ul cu 14 muzicieni dirijat în Austria la Wels de liderul baterist 2 ani mai târziu.

* Bolivar Zoar – Bolivar Zoar (S/T) (Not On Label, 2007)

....Ava Mendoza: voice, gtr, electrs, MaryClare Brzytwa: fl, voice, gtr, Theresa Wong: cello, voice, gtr

Formulă de trio feminin mai greu de descifrat muzical la modul ce-face-individual-fiecare?...din moment ce artistele sunt creditate fiecare, printre altele, la chitară și voce, muzica amintind pe alocuri de declamațiile tensionate ale Carlei Bozulich sau de umorul ludic al Carlei Kihlstedt. Cu siguranță însă Ava e „vioara I-a” în suita în 3 părți „Improvisation #1-3”, ea având și o poreclă pe acest album, „Hound Dog/Câine de vânătoare”. Cele doar 31 minute cât durează albumul trec foarte repede, semn că parcursul e plăcut și mai cere ascultare...

* VIDEO: The Gravity Band with Fred Frith – 2014-06-08, Jazzfestival Moers, Germany, Live Webstream
Ava Mendoza spune și în interviul amintit despre acest proiect menit a readuce în lumină pentru prima dată „live” un album de studio „clasic” din 1979 a lui Fred Frith, tocmai acela care include „Norrgården Nyvla” de sub 3 minute, poate cea mai ușor memorabilă compoziție a sa din toată îndelungata carieră, de-am putea s-o numim cu ghilimelele mari cât casa „hit” (apare și pe compilații la Recommended Records/RecRec și în filmul „One Step Across the Border”):
https://www.youtube.com/watch?v=YCsAJDizfbY

O variantă olandeză în 2 părți a întregului concert, inserată cu un interviu luat liderului, e vizionabilă aici:
https://www.youtube.com/watch?v=DmnjuIKdihM
https://www.youtube.com/watch?v=autWO3_Naiw

Rămase necunoscute...:
((*)) Dino J.A. Deane, Ava Mendoza, Blu Cube ‎– Without Desires (Self-Released, 2011)...(vezi mai jos alt album al lui Dino J.A. Deane)

* Bay/Oslo Mirror Trio (USA/Norway) - S/T (Conrad Sound, 2010)...Două triouri „în oglindă” 2 X 3, de fapt un Sekstett.

* CavityFang (Michael Coleman: keybs) - Urban Problems (Table & Chairs, 2013)

* D'M'N (Ava Mendoza, Tim Dahl, Nándor Névai) ‎– D'M'N (The PSYKOMANTEUM, 2017)

(*) Chaser (4-tet with Dominika Em: voice & electronics) – Chaser (S/T)  (Not Unlike, 2018)...acesta din urmă destul de interesant și ascultabil integral, din fericire, aici:

https://chaserbrooklyn.bandcamp.com/releases

Recomandări, apropo de...:

((*)) Dino J.A. Deane ‎– For Leena -2 LP- (Lullabies For Insomniacs, 2018)
....DJAD: ac & el keybs, ac & el tbs, bass-fl & shakuhachi, ac perc, dr machine, synths, samplers, voice + guests”...album electronic-ambiental nou, frumos și cursiv, fără „asperități”.

Bateristul american de 72 ani din arealul "jazz, noise rock, free improvisation" îmi era puțin cunoscut, Remembering, cum spuneam, are doar 36 minute, box-setul din 2016 cu reeditări timpurii fusese lăudat de cronici, deci destule motive să mai vrei câte ceva...Am găsit aceste albume cu el deocamdată, unul chiar foarte nou:

* William Hooker – Pillars... at the Poral (Mulatta Records, 2018)

* William Hooker – Light: The Early Years 1975-1989 -4 CD- (NoBusiness, 2016)

* William Hooker Duo feat. Damon Smith – Triangles of Force (Balance Point Acoustics, 2014)
* Willam Hooker duets with Thurston Moore & Elliot Sharp – Shamballa (Knitting Factory Works, 1993)
* William Hooker (Quartet) – Tibet (Ummo, 1994)
* William Hooker – Armageddon (Homestead Records, 1995)

Folosesc date de pe site-urile artiștilor și caselor de discuri foarte rar din motive de (auto)subiectivism și interese comerciale, dar pentru confirmări, completări și confruntări am folosit de data asta infos-uri și de pe www.avamendozamusic.com.