* Rymden (Bugge Wesseltoft, Dan Berglund & Magnus Öström/Norway) – Reflections & Odysseys (Jazzland, 2019)
- Bugge Wesseltoft, Dan Berglund, Henrik Schwarz - Trialogue (Jazzland, 2014)
Rymden în suedeză înseamnă „spațiu”, numele supergrupului scandinav format din pianistul norvegian creator al lui New Conception of („nu”/„future”) Jazz și supraviețuitorii secției ritmice suedeze din E.S.T.-ul regretatului Esbjörn Svensson. Albumul, anticipat ca formulă de cele 2 treimi din Trialogue, a fost meticulos și îndelung pregătit iar anterior lansării, masiv promovat -inclusiv la Gărâna Jazz Festival, XXII/iulie 2018 și la Marseille, ianuarie 2019 (vezi podcast-ul de mai jos cu 2 concerte). Cunoscătorilor celor 2 pianiști cred nu le-a scapat amănuntul biografic și zodiacal al nașterii acestora în același prim trimestru al anului 1964 și ca și în E.S.T., nici la Rymden nu avem un lider componist detașat, toți cei 3 muzicieni contribuind în proporții sensibil egale. „Odisea” mi s-a fixat de la prima audiție printre preferințe, cu „The Celestial Dog And The Funeral Ship”, „Bergen” și „The Lugubrious Youth of Lucky Luke” am mai oscilat...dar senzația generală a rămas una singură și certă: dacă Esbjörn trăia, cam așa ar fi sunat un nou album E.S.T.
- Suport, două concerte „legate” pe un unic podcast francez la Live à Fip: "Rymden & Anne Paceo à Marseille", 21.01.2019, 2h & 23 min.
Concert integral Rymden cu suportul artistului vizual Ivar Mykland:
* John Daversa (tr) feat. Bob Mintzer – Wobbly Dance Flower (BFM Jazz, 2017)
Ce-am găsit deocamdată cu câștigătorul recent de premii Grammy.
* Jérôme Sabbagh (t-sax) & Greg Tuohey (gtr) – No Filter (Sunnyside Records, 2018)
* Anton Eger (dr, Phronesis) – Æ (Edition, 2019)
* Daniel Carter, Tobias Wilner, Djibril Toure, Federico Ughi – New York United (577 Records/Thirsty Ear, 2019) (a.k.a. New York United - S/T....)Excelent album de jazz modern cu 5 compoziții originale improvizate, colaje de acustic cu pulsații electronice și elemente de hip-hop amintind de sonoritățile din perioada finală a lui Miles Davis (1989-1991) sau mai recent de realizările pianistului Matthew Shipp la Blue Series/Thirsty Ear. Principalii artizani sunt primii 2 muzicieni din 4-tet: Daniel Carter care, evitând rolul de solist, comută între saxofoanele alto & tenor, flaut și trompetă, respectiv remixeristul Tobias Wilner la „electronics, synth & beats”. O desfășurare de „stil și grație care merită o mare atenție”, argumentată de Tim Niland întro analiză piesă cu piesă, aici:
https://jazzandblues.blogspot.com/2019/02/daniel-carter-tobias-wilner-djibril_10.html
* Angel Bat Dawid (a.k.a. Angel Elmore, all instrum.) – The Oracle (International Anthem, 2019)
Circulând între 3 continente pe axa Londra-Capetown-Chicago și aflată după recuperarea urmând operației de extirpare a unei tumori craniene (!), pianista-clarinetistă din Chicago (cu 2 prenume greu de pus alături, unul real și altul de împrumut, „înger” și „liliac”!) și-a definitivat și profesionalizat practic înregistrările făcute în călătorie cu un casetofon portabil. Sun Ra, Alice Coltrane sau Yusef Lateef (amintit explicit în deschiderea „Destination (Dr. Yusef Lateef)”) au fost imediat referințele jazzului „spiritual și cosmic” detectate și actualizate, atât în interpretare cât și în producția Oracolului, debutul ei la International Anthem etichetat de www. discogs.com și cu „Soul-Jazz, Avant-garde Jazz”. Acusticul din tradiționalul gospel și contralto-ul operatic vocal converg pe nesimțite cu digitalul spre același afrofuturism-ul afișat profetic în tema “What Shall I Tell My Children Who Are Black” și versul de deschidere “What it means to be captive in this dark skin”, apoi continuat până la tema-titlu de la final...dar lumini de speranță există câtă vreme chiar propria trezire și reconectarea artistei la filonul avangardist din Chicago au fost posibile în ciuda condițiilor grele prin care-a trecut (boala, studiile nefinalizate, joburi prost plătite, etc). Iată ce muzică înălțătoare poate să iasă din suferință, precum bluesul rural de odinioară al sclavilor de pe plantațiile de bumbac, încă o mostră a unui filon ce pare inepuizabil și are un puternic „revival” pe ambele maluri ale Atlanticului și nu numai: „spiritual jazz” (rara avis, din păcate, prin România...)
* Miho Hazama (& m_unit, Japan) – Dancer in Nowhere (Sunnyside Records, 2019)....Miho = composer/arranger & director of chamber jazz orchestra
* Miki Yamanaka (p-no/Japan) – Miki (Cellar Live, 2018)
* Maki Namekawa (p-no/Japan) – Philip Glass: Mishima (2018)
- Maki Namekawa (p-no/Japan) – Philip Glass: The Complete Piano Etudes -2 CD- (2014)
3 tinere și talentate artiste japoneze, grupate de mine astfel M, M & M, în vogă și în actualitate, prima recidivând cu același Bigband după succesul lui Time River (Sunnyside, 2015) iar a 3-a după un dublu-set tot cu lucrări ale lui Philip Glass, noul album readucând în memorie viața și sfârșitul tragic al ultimei personalități din istoria contemporană japoneză care s-a sinucis ritualic prin seppuku....interpretarea lui M.N. avînd desigur acceptul autorului și fiind totodată prima versiune de la debutul lucrării din 1983.
* Philippe Quint – Chaplin's Smile: Song Arrangements for Violin & Piano (2019)
Album care pune accent pe un aspect subestimat și mai puțin cunoscut: Charlie Chaplin/„Charlot”, compozitorul muzicii propriilor filme, repusă acum întro lumină nostalgică de cuplul de ruso-americani Philippe Quint (vioară) și Marta Aznavoorian (pian).
* John Zorn/(perf) Quatuor Molinari – Cat O’Nine Tails, The Dead Man, Memento Mori & Kol Nidre (ATMA Classique, 2019)
Omniprezența prolificului John Zorn nu putea ocoli domeniul muzicii clasic-contemporane în care „arborele” casei Tzadik are oricum o „ramură” special alocată, totuși albumul a fost scos la un label de profil francez.
* SEED Ensemble – Driftglass (Jazz Re:freshed, 2019)
10-tet britanic revigorant din noul val "UK Jazz" condus de la înființarea din 2016 de alto-saxofonista Cassie Kinoshi, cu Chelsea Carmichael (t-sax) și Theon Cross (tuba). Influențele în muzica albumului vin din Africa de sud și zona Caraibelor.
* Miho Hazama (& m_unit, Japan) – Dancer in Nowhere (Sunnyside Records, 2019)....Miho = composer/arranger & director of chamber jazz orchestra
* Miki Yamanaka (p-no/Japan) – Miki (Cellar Live, 2018)
* Maki Namekawa (p-no/Japan) – Philip Glass: Mishima (2018)
- Maki Namekawa (p-no/Japan) – Philip Glass: The Complete Piano Etudes -2 CD- (2014)
3 tinere și talentate artiste japoneze, grupate de mine astfel M, M & M, în vogă și în actualitate, prima recidivând cu același Bigband după succesul lui Time River (Sunnyside, 2015) iar a 3-a după un dublu-set tot cu lucrări ale lui Philip Glass, noul album readucând în memorie viața și sfârșitul tragic al ultimei personalități din istoria contemporană japoneză care s-a sinucis ritualic prin seppuku....interpretarea lui M.N. avînd desigur acceptul autorului și fiind totodată prima versiune de la debutul lucrării din 1983.
* Philippe Quint – Chaplin's Smile: Song Arrangements for Violin & Piano (2019)
Album care pune accent pe un aspect subestimat și mai puțin cunoscut: Charlie Chaplin/„Charlot”, compozitorul muzicii propriilor filme, repusă acum întro lumină nostalgică de cuplul de ruso-americani Philippe Quint (vioară) și Marta Aznavoorian (pian).
* John Zorn/(perf) Quatuor Molinari – Cat O’Nine Tails, The Dead Man, Memento Mori & Kol Nidre (ATMA Classique, 2019)
Omniprezența prolificului John Zorn nu putea ocoli domeniul muzicii clasic-contemporane în care „arborele” casei Tzadik are oricum o „ramură” special alocată, totuși albumul a fost scos la un label de profil francez.
* SEED Ensemble – Driftglass (Jazz Re:freshed, 2019)
* Almut Kühne, Gebhard Ullmann, Achim Kaufmann – Marbrakeys (Leo Records, 2016)
O voce cu-adevărat aparte la această tânără de 36 ani din Dresda pe care, ca și-n alte cazuri, o descopăr întâmplător întro conversație de pe Facebook și care mi se pare -cel puțin în ceea ce privește albumul acesta cu bas clarinetistul/tenor saxofonistul G.U. și pianistul A.K.- că se apropie prin tehnicile folosite de înaltele standarde autoimpuse și atinse de Greetje Bijma, Fay Victor sau Annette Peacock (pe-aceasta din urmă o tot pregătesc spre portretizare de un timp împreună cu amicul MK)...sau să fie o urmașă din „the next generation”, la modul conștient sau nu, a acestora? Nu știu dar mi-ar plăcea și cochetez cu ideea și-mi mai place și că vine, chiar dacă se sare din nou peste România, pe filiera Moscova-Dresda-Londra de la Leo Records. Altfel, vocalista revendică din moștenirea lăsată de clasicele Billie Holiday și Ima Sumac, cum se relevă în acest interviu:
https://www.nrwision.de/mediathek/the-voice-almut-kuehne-jazz-saengerin-im-interview-170727/
Albumul a fost lansat la Leo Records simultan cu Geode al cuplului Ullmann/Kaufmann.
* Kinsmen feat. Kadri Gopalnath & Rudresh Mahanthappa - 41st German Jazz Festival Frankfurt (hr2 kultur, 2010)
* Rudresh Mahanthappa feat. Kadri Gopalnath – Kinsmen (Pi Recordings, 2008)
* Kadri Gopalnath (sax) – Pulse Beat -Carnatic Classical Instrumental- (INRECO, 1994)
* Ronu Muzumdar & Kadri Gopalnath – Jugal Bandi -Karnatik Classical Instrumental- (Kosmik/Sangeetha, 1999)
4 albume diverse pe post de completare de portret la saxofonistul indian Kadri G., una dintre atracțiile ediției de anul trecut a festivalului Le Guess Who?/Utrecht/Olanda.
* Joey Baron, Elliott Sharp & Roberto Zorzi – Beyond (Auditorium Edizioni, 2001)
* Henry Kaiser & Roberto Zorzi – Through (Materiali Sonori, 1999)
* La 1919 (with Chris Cutler, Charles Hayward, Roberto Zorzi) – Jouer.Spielen.To Play (Materiali Sonori, 1994)
3 albume mai vechi care-l pun în evidență pe chitaristul italian liber-improvizator, din păcate lipsindu-mi tocmai un album pe care, deși e scris ultimul în înșiruirea de 7 nume, acesta are rolul principal de director de proiect:
* Tim Berne, Bobby Previte, Mark Feldman, Herb Robertson, Matteo Ederle, Percy Jones, Roberto Zorzi – Bang! (Ictus Records, 2011). Dar „tot răul, spre bine”: s-a deschis indirect prin ricoșeu de la Materiali Sonori portița spre catalogul uneia dintre cele mai interesante și totodată rare „labels”-uri de arhivă Auf Dem Nil/„De pe (fluviul) Nil”(lesne de memorat, ADN fiind inițialele în limba română a moleculei sistemului genetic) și cu sigla piramida universală, colecție digitală acum completată cu 6 titluri care-mi lipsiseră din cele 12 în total ale catalogului...poate mai puțin albumul cu olandezii, restul fiind excelente producții eclectice și fără compromisuri din intervalul 1985-1990, toate lansate pe LPs vinil sau casete audio și niciodată apărute pe CDs.
https://www.discogs.com/label/334393-Auf-Dem-Nil
....14 poziții dar de fapt 12, 2 fiind din greșeală de 2 ori
ADN / Auf Dem Nil (6 + 6 = 12 Albums)
* La 1919 Spontaneo – L'Enorme Tragedia -cassette- (ADN Tapes, 1985)
* La 1919 – Ars srA (Auf Dem Nil/Recommended Records Italia, 1987)....with Henry Kaiser
* Conrad Schnitzler & Michael Otto – Micon In Italia (Auf Dem Nil, 1986)
* Pierre Bastien – Mecanium (Auf Dem Nil/Recommended Records Italia, 1988)
* Kino Glaz – Al Passo Con L'Arcangelo -LP- (Auf Dem Nil/ADN, 1988)
* De Fabriek (Netherlands) – Labish Intermediariës (Auf Dem Nil/De Fabriek, 1989)
- De Fabriek (Netherlands) – Labish Intermediariës II: 20 Golden Kraut Hits (????)
- De Fabriek (Netherlands) – Labish Intermediariës III (2001)
.......
* Riccardo Sinigaglia - Riflessi (Auf Dem Nil/Rec Rec/Italy, 1985)
* Riccardo Sinigaglia - Correnti Magnetiche (Auf Dem Nil/Rec Rec/Italy, 1989)
* Andreolina (Pier Luigi Andreoni & Silvio Linardi) - An Island In The Moon (Auf Dem Nil/Rec Rec/Italy, 1990)
* F.P. (Francesco Paladino) & The Doubling Riders - Doublings & Silences, Volume I (Auf Dem Nil, 1985)
- The Doubling Riders (Pier Luigi Andreoni, Riccardo Sinigaglia, Francesco Paladino) - Garama (Il Museo Immaginario, 1991)
* Reportaz (Poland) - Muzika -cassette- (ADN Tapes/Milano, 1987)
* Christina Kubisch - Night Flights (Auf Dem Nil, 1987)
- Christina Kubisch - Vier Stücke ["Four Pieces"] (Edition RZ, 2000)
- Christina Kubisch - Twelve Signals (Semishigure/Germany, 2004)
- Christina Kubisch - Five Electrical Walks (Important Records, 2007)
- Christina Kubisch - Mondo Fluido (Important Records, 2011)
Completări noi și dintr-un Cuneiform „Top 40” 2018, cu cîteva suporturi suplimentare pentru aprofundare ca și la ADN, la italienii Al Doum & The Faryds și la greci:
* Anguish (Will Brooks, Mike Mare, Mats Gustafsson, Andreas Werliin & Hans Joachim Irmler) – S/T (RareNoise, 2018)
* The Final Age (UK) – S/T (Cardinal Fuzz/Sunrise Ocean Bender Records, 2018)
* Not A Good Sign (Italy) – Icebound (Self-released, 2018)
* The Winstons & EdMsC (Italy) – (Modest Mussorgsky's) Pictures At An Exhibition (AMS Records, 2018)
* Al Doum & The Faryds (Italy) – Spirit Rejoin (Black Sweat Records, 2018)
- Al Doum & The Faryds (Italy) – Cosmic Love (Black Sweat Records, 2014)
- Al Doum & The Faryds (Italy) – Positive Force (Black Sweat Records, 2012)
- Al Doum & The Faryds (Italy) – S/T (2011)
* Sumac (US) – Love In Shadow (Thrill Jockey, 2018)
* Seid (Norway) – Weltschmerz, Baby! (Sulatron Records/Germany, 2018)
* Kanaan (Norway) – Windborne -Impetus Series- (El Paraiso Records/Denmark, 2018)
* Mother Turtle (Greece) – Zea Mice (2018)
- Mother Turtle (Greece) – II (2016)
- Mother Turtle (Greece) – S/T (I) (2013)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu