Aprilie II (2019): Jazz intact de la Intakt, cu Keïta, Brönnimann & Niggli, Ingrid Laubrock, Fred Frith....plus Karl Hector and the Malcouns, Karim Baggili, Ikarus, Jarmo Saari Republic, Anna Webber, Joshua Abrams, Elder Ones, Casper Nyvang Rask, etc...

* Barabás Lőrinc Quartet (Hungary) – Beardance (2016)
* Barabás Lőrinc Quartet (Hungary) – Other Than Unusual (2018)
* Aly Keïta (balaphon), Jan Galega Brönnimann & Lucas Niggli – Kalo-Yele (Intakt, 2016)
   - Brink Man Ship (Jan Galega Brönnimann / Swiss) – The Right Place To Be Lost (Unit Records, 2006)
   - Brink Man Ship (Jan Galega Brönnimann / Swiss) – Translusion (Brambus Records, 2002)
Am început cu artiști anunțați cu apariții viitoare „live” în Ro. Trompetistul maghiar, după prezența vara trecută la Smida Festival în munții Apuseni și la Oradea, va reveni să concerteze de data aceasta în Timișoara la o ediție JazzTM din iulie altfel cu un line-up cam „subțirel”, cele 2 albume recente de mai sus recomandându-l suplimentar față de ce-a realizat înainte, inclusiv cu formulele Eklektric și Random Szerda. Este anunțat că va reveni în curând și elvețianul Jan Galega Brönnimann (clarinets & electronics) după apariția în premieră în Ro de la Gărâna XVI (2012) când îi conducea pe dinamicii Brink Man Ship. Mi-am completat și cu aceștia -apropo- fișa discografică prin tot 2 albume mai timpurii, dar de data asta clarinetistul J.G. Brönnimann vine într-un trio cu balafonistul ivorian Aly Keïta și bateristul Lucas Niggli (pe care l-am văzut "live" recent la finalul ediției 5. Saarbrucken Free Jazz Festival, subiect cu care încheiam postarea precedentă). Ce mi se pare mie cel mai remarcabil e faptul că iată, se întâmplă în fine că muzicieni sub contract la casa de discuri Intakt din Zürich intră în circuitul muzicii de jazz circulate în Ro, deci dacă se vrea se poate introduce și un astfel de jazz avansat și elaborat, până acum prea rar expus pe la noi sau de prea mult timp încoace neglijat (remember edițiile „Jazz and More...”, festival sibian de toamnă al lui Mircea Streit).
Iată câteva noi apariții de la aceast "label" care la mine pe blog e o prezență obișnuită, cu felicitările de rigoare pentru alegere domnului Voicu Rădescu, organizatorul lui Green Hours Jazz Fest de luna viitoare:

* Ingrid Laubrock (s & t saxes) – Contemporary Chaos Practices: Two Works for Orchestra with Soloists (Intakt, 2018)....cu Mary Halvorson (gtr), Kris Davis (p-no), Nate Wooley (tr), etc.
 ...O orchestră mare de 47 muzicieni (între care și Amirtha Kidambi pe care-o veți întâlni mai jos ca lideră și separat) și 2 dirijori -Eric Wubbels și Taylor Ho Bynum-, toți implicați în acest grandios proiect cu o suită-titlu în 3 părți și finala „Vogelfrei” nu mai puțin impunătoare și tensionantă în crescendo, „ca o tornadă ori coșmar”...„o epică aventură în sunet de confruntare a anxietății și iraționalității care întunecă vremurile de azi, cu genul de impact al unor “Rite of Spring” de Igor Stravinsky sau “Threnody for the Victims of  Hiroshima” a polonezului Krzysztof Penderecki” (conform criticii de pe www.allaboutjazz.com)

* Fred Frith – All Is Always Now: Live at The Stone -3 CD- (Intakt, 2019)

....23 piese și peste 3 ore de „lungă aventură în improvizație” din intervalul decadei 2006-2016 cu maestrul Frith la „timonă” plus următoarea listă de muzicieni: Laurie Anderson, Amma Ateria, Sylvie Courvoisier, Nava Dunkelman, Jordan Glenn, Shelley Hirsch, Jason Hoopes, Annie Lewandowski, Jessica Lurie, Miya Masaoka, Ikue Mori, Pauline Oliveros, Evan Parker, Gyan Riley, Sudhu Tewari, Clara Weil, Theresa Wong, Nate Wooley.

* Michael Formanek (d-bass) Elusion Quartet – Time Like This (Intakt, 2018)

....cu Tony Malaby (t & s-saxes), Kris Davis (p-no) & Ches Smith (dr, vibr & Haitian tanbou)
https://jazztrail.net/blog/2018/11/19/michael-formanek-time-like-this-album-review

* Alexander Hawkins – Iron Into Wind (piano solo) (Intakt, 2019)

Alte 4 albume noi, grupate astfel pe considerentul unui jazz mai accesibil nivelului de receptare și acceptare de la noi:
* Bill Frisell & Thomas Morgan – Epistrophy (ECM, 2019)...„live at the Village Vanguard, NY/2016”, urmarea lui Small Town (ECM, 2017)

* Kendrick Scott Oracle – A Wall Becomes A Bridge (Blue Note, 2019)
* Matthew Shipp Trio – Signature (ESP-Disk', 2019)
* Karl Hector and the Malcouns (J.J. Whitefield) – Non Ex Orbis (Now-Again, 2019)

Pentru că pe primii 3 dintre semnatari i-am avut în vizor și am mai tot scris pe-aici, o să spun doar că noile lor albume se înscriu în nota obișnuită, deci de insistat și remarcat ar fi cel de-al 4-lea, melanjul „afrobeat funky” pe cât de ritmic-dansant, pe atât de psihedelic al formulei lui  J.J. Whitefield (guitars & synth), muzician-lider care la peste 10 ani de la anteriorul Sahara Swing, se dovedește acum mai sensibil la influențe din krautrock-ul clasic german, genul Amon Düül, Popol Vuh sau Embryo. Nu întâmplător printre acompaniatori o regăsim pe Marja Burchard (organ, vocals, vibraphone), fiica fondatorului de la Embryo, veteranul Christian Burchard. 

Recomandare de la Adi Sinescu:
   * Karim Baggili featuring Le Trio Joubran (& his Arabic Band) – Kali City (Homerecords/Belgium, 2013)...."Oriental Jazz Guitar & 3 X Oud" ar fi scurta încadrare, fără ca acestea să fie singurele instrumente folosite, liderul chitarist schimbând el însuși corzile chitarei cu cele ale oud-ului sau basului, de la piesă la piesă cum sporadic apar de ex. și vocile. Încerc să-i recomand și eu lui dar și altora interesați, cumva ceva echivalent și mă gândesc la albumul ăsta a priori recomandat de casa de discuri:

* Ikarus (Ramón Oliveras: dr, Swiss) – Mosaismic (Ronin Rhythm Records, 2019)
   - Personnel: Ramón Oliveras; drums; Anna Hirsch: vocals; Andreas Lareida: vocals; Lucca Fries: piano; Mo Meyer: bass.
...Cum „zice” și titlul său aliterat, e un album "mozaic seismic" apărut la label-ului „Zen funk”-istului pianist Nik Bärtsch, suficient de divers și sofisticat la oferta sonoră pentru a nu fi repetitiv-transcendental (ca să nu zic monoton), risc ce-l au astfel de muzici dacă nu reușesc să-l aducă pe ascultător în acel tip de transă, pe aceeași frecvență comună cu muzicienii...Nici prea melodică nici atonală, cu voci mixte pe alocuri, se simte în muzica asta precis executată ca un ceas elvețian (că doar de-acolo provin și muzicienii, nu?) și un fler tipic de "chamber/opera" sau de "soundtrack" pentru coregrafie/dans modern sau film imaginar, în concluzie aș zice despre Mosaismic că-i o „pată de culoare” reușită la catalogul Ronin Rhythm Records.

* Ståle Storløkken (keybs / Supersilent) – The Haze of Sleeplessness (Hubro, 2019)
* Trond Kallevåg Hansen (gtr, electronics) – Bedehus & Hawaii (Hubro, 2019)
* Jarmo Saari Republic (Finland) – Soldiers of Light (JSR MUSIC/Membran/Germany, 2019)....„tribal prog-jazz”
.....Jarmo Saari: guitars, vocals, taurus pedal, theremin, keyboards, trombone, percussion, viola da gamba, bass, samples, kantele, glass harp, chromaharp, omnichord / Abdissa "Mamba" Assefa: drums & perc / Mikko Kaakkuriniemi & Olavi Louhivuori: drums.

„Sare în ochi” aici în minisetul scandinav, dincolo de cele 2 noi apariții tipic peisagist-meditative de la Hubro, (primul ambient-electronic, cel de-al doilea acustic-pastoral), „Republica” finlandeză a „Soldaților luminii”, acest al 2-lea album autoprodus al formulei multi-instrumentistului J. Saari, care cfără a pierde din vigoarea ritmurilor de jazz, rock și etno și a vocilor fără cuvinte, este subliminal dedicat memoriei unui ilustru și respectat percuționist finlandez dispărut neașteptat, Zarkus Poussa („Compassion”, „Saffron Tears”, „Aura”). Altfel, avem de-a face cu o temerară încercare aurală de a ne transpune întro lume mai bună a forțelor iubirii și (soldaților) luminii, un album pe care-l văd la fel de bine contând și în afara jazzului, de ex. întro înșiruire de bune apariții din blocul Prog Rock, cum s-ar putea întâmpla și cu mai sus amintitul Non Ex Orbis.

* Mark de Clive-Lowe – Heritage II (Ropeadope, 2019)....live at LA’s Blue Whale jazz club
....melanj de „jazz, hip hop, drum ‘n bass, house, broken beat” al liderului Mark (piano, Rhodes, synths, live electronica, programming.), muzicianul cu origini nipono-neo-zeelandeze continuând Moștenirea I cu mulți invitați, toți implicați în diverse alte perechi de proiecte: Tylana Enomoto: violin (Kamasi Washington/Bonobo), Josh Johnson: alto sax, flute (Leon Bridges, Esperanza Spalding), Teodross Avery: tenor sax (Talib Kweli/Mos Def), Brandon Eugene Owens: bass (Terrace Martin/Robert Glasper), Brandon Combs: drums (Moses Sumney/Iman Omari), Carlos Nino: additional percussion (Build an Ark/Lifeforce Trio).

Set „avant-jazz / free improv / modern creativ”:

* (Ivo) Perelman, (Mat) Maneri, (Nat) Wooley – Strings 3 (Leo Records, 2019)
...Trompeta se adaugă cu succes unui cuplu t-sax & viola consacrat (și-l avem pentru a 3-a oară prezent în această postare pe Nat Wooley!)

* Anna Webber (t-sax, flutes) – Clockwise (Pi Recordings, 2019)
...Secvențe din compoziții percusive semnate de Iannis Xenakis („Persephassa”), Morton Feldman, Edgard Varése, Karlheinz Stockhausen, Milton Babbitt și John Cage, sunt explorate și dezvoltate de septet în lucrări noi pe idealul teren de fuziune între compoziție și improvizație unde textura depășește importanța melodiei. Cu-atât mai provocatoare și mai grea misiune de a oferi impulsuri celorlalți pentru Ches Smith, spre deosebire de 7-tetul cu 2 bateriști al Annei de pe albumul ei „Refractions” (2015).
Anna Webber: tenor saxophone, flute, bass flute, alto flute; Jeremy Viner: tenor saxophone, clarinet; Jacob Garchik: trombone; Christopher Hoffman: cello; Matt Mitchell: piano; Chris Tordini: bass; Ches Smith: drums, vibraphone, timpani.

    Mandatory Reality

* Joshua Abrams & Natural Information Society – Mandatory Reality -2 CD- (Eremite Records, 2019)
...4 teme lungi însumând 81 minute cu liderul școlit pe scena din Chicago interpretând la guimbri (bas tradițional nord-african cu 3 corzi) și conducând octetul sub deviza „menține-te alert dar rămâi răbdător ca să putem împreună focaliza locul pe care-l simțim c-am putea continua pentru totdeauna fără a știi cât e de departe”, în cadrul mai larg al artei concentrării de a face lucrurile din motive juste, în locurile și în momentele cele mai potrivite....„obligatorie realitate” și pentru Nick Mazzarella, Jason Stein (winds) și Ben Lamar Gay (cornet/flaut), Ben Boye (p-no), Lisa Alvarado (harmonium), Hamid Drake (tabla, frame drum, perc). Admirabilă tema ciclică centrală „Finite” de aproape 40 minute cu fler oriental și de Dixieland și cu un lung solo de saxofon Coltraine-ian!

* (Amirtha Kidambi’s) Elder Ones – From Untruth (Northern Spy, 2019)
Vocea de pe Code Girl -albumul chitaristei Mary Halvorson plasat în mai multe poll-uri printre „Best of Jazz Albums 2018”-, aici ca lideră și exponenta uni mix de „contemporary classical music, rock, jazz, Carnatic music, rock, and free improvisation” pe un al 2-lea album cu Elder Ones, unul și mai angajant ca primul, plin de mesaje despre putere, opresiune, capitalism, colonialism, supremația rasei albe, violența și natura schimbătoare a „adevărului”...dar cu sens și de consolare de moment de la anxietatea și durerea vieții din realitatea noastră curentă. Un interviu cu explicații mai pe larg oferite de lidera cu origini indiene, am găsit aici:
http://www.jazzspeaks.org/an-issue-of-humanity-amirtha-kidambi-speaks/

* Michael Bisio (c-bass)/ Kirk Knuffke (cornet)/ Fred Lonberg-Holm (cello) – Requiem for a New York Slice (Iluso Records, 2019)
....Album cu 5 piese compuse spontan și dedicat memoriei recent dispărutului Mike Panico, producător, co-proprietar al casei de discuri Relative Pitch și bun camarad cu muzicienii, în special cu contrabasistul M. Bisio.
* James Brandon Lewis (t-sax) – An UnRuly Manifesto (Relative Pitch Records, 2019)
....with Luke Stewart: bass; Warren Trae Crudup III: drums; Jaimie Branch: trumpet; Anthony Pirog: guitar.
* Casper Nyvang Rask (d-bass, keybs/Denmark) – Casper Nyvang Rask's 'Slow Evolution Ensemble' (Gotta Let It Out, 2019)

....Debut destul de atipic pentru tânărul danez („d-bass & all keybs”) în fruntea unui nonet, cu 6 piese dintre care 3 sunt inspirate și marcate de spitalizarea tatălui său care-a suferit o gravă leziune cerebrală, până la urmă fatală...iar una este adusă tribut basistului de free jazz american Alan Silva care a împlinit în ianuarie 80 ani.
....with Francesco Bigoni: tenor saxophone, clarinets; Henrik Pultz Melbye: tenor saxophone, clarinets; Mads Egetoft: tenor saxophone; Laura Toxværd: alto saxophone (2, 3 & 4); Lars Greve: tenor saxophone, clarinet (6); Ole Mofjell: drums (6); Bjørn Heebøll: drums; Roberto Bordiga: double bass.

                                                   Casper Nyvang Rask's 'Slow Evolution Ensemble