* Fredrik Lundin (Denmark) – 5 Go Adventuring Again (Stunt, 2017)
....F.L. (tenor & baritone-saxes, bass-flute), Thomaz Dabrowski (trumpet), Petter Hängsel (trombone), Joel Illerhag (bazantar), Andres Provis (drums).
„Aventurarea” stilistică e totuși limitată la acești danezi, poate ar fi fost mai interesanți pentru includerea printre instrumente a instrumentului bantazar destul de rar folosit...dacă nu-l descopeream nu demult la alții.
* Mark Kavuma (tr) – Kavuma (Ubuntu Music, 2018)...."(neo) hard bop"
....Un tânăr trompetist (de circa 30 ani) cu debut așa-zis „promițător”...dar care, deși e britanic, e ancorat în tradițiile americane convenționale cam „prăfuite” pentru gustul meu de tip Lincoln Centre (Orchestra) / Blue Note Records....
* Patrick Cornelius (a-sax) – This Should Be Fun (Posi-Tone, 2019)
.....cu Ben Allison (bass), John Escreet (p-no), Mark Ferber (dr) & Nick Vayenas (tb)
"Convingător, memorabil" -cum scria într-un „review”-...asta dacă eventual te mulțumești cu estetica la modul general a lui Posi-Tone pe care eu o încadrez în acel lot mare de case de discuri...„middle of the road” pe imaginara scală a jazzului original și creativ (circa 60-70 % ca pondere, cred, din ce întâlniți în fiecare postare din ultimii ani din seria celor având multe titluri, cu încercarea unui crescendo gradual al originalității de sus în jos).
(*) Omar Sosa & Yilian Cañizares – Aguas (Otá Records, 2018)
....Omar Sosa: acoustic piano, Fender Rhodes, keyboards, programming and samples, and backing vocals; Yilian Cañizares (Cuba/Swiss): violin, vocals, programming and samples; Inor Sotolongo: percussion
Album despre care cred c-am mai amintit, dar chiar și-așa meritând o reluare: în pofida titlului, este un material modern și futurist cu sunete electronice și care, deși reia tema apei, este total opus mult mai tradiționalistului Transparent Water (2017) al cuplului Omar Sosa & Seckou Keita (kora / Senegal). Tehnici variate sunt folosite de violonista vocalistă de 30...și ceva de ani, de la staccato pizzicato (ciupire sacadată) la pasaje fluente cu arcușul.
* Anat Fort Trio – Colour (Sunnyside, 2019)
....cu Roland Schneider (dr) & Gary Wang (bass)
...Într-un foarte diplomatic „review” un cronicar scria că pianista n-a mai reverberat cu minunatele canioane reci ale sunetului tipic ECM („the gorgeously chilly canyons of that ECM signature sound”, pentru conformitate), trioul sunând astfel „mai exuberant și pământesc și ajungând mai direct la urechile și în sufletul tău”. Cum casa de discuri germană are cea mai consistentă bază de fani în Ro, e de-a dreptul delicat să fii de altă părere prin cercurile lor, dar Anat Fort nu e nici pe departe unicul artist care a cochetat vremelnic cu estetica respectivă impusă de Manfred Eicher, părăsind „corabia” (alții au avut experiențe și mai scurte iar unii deloc)....și nu pentru că oferta stilistică de la de-alde Sunnyside ar fi cumva superioară, e pur și simplu altceva. Asta-i și ideea, miza și plăcerea binomului muzician-ascultător în jazz și nu numai, o diversitate de estetici și abordări în care să se regăsească orice muzician dorindu-se întro evoluție pe o paletă practic nelimitată de mini-platforme de găzduire/producție, acest blog insistând din start asupra acelora cu infimă sau inexistentă proiecție mediatică în spațiul Carpato-Dunărean. Încă extrem de multe, din păcate....
* Jah Wobble & MoMo Project – Maghrebi Jazz (Jah Wobble Records/RSD, 2018)...."Jazz & World with East African blues guitar, Afrobeat & reggae"
....Basistul ex-PiL, împreună cu 3/4 din The Invaders of the Heart: Mark Layton Bennett (perc & drums), George King (keybs) & Sean Corby (tr & flg-horn)....plus the MoMo Project (a.k.a. „Music Of Moroccan Origin”), un duo marocan stabilit la Londra format din Tahar Elidrissi (vocals, perc & gimbri) și Hussan Nainia (gtrs). Album lansat de „Record Store Day” care mi s-a părut mai puțin atractiv față de...:
* Jah Wobble & Bill Laswell – Realm of Spells (Jah Wobble Records, 2019)
....with The Invaders of the Heart, feat. Peter Apfelbaum (sax, flt) & Hideo Yamaki (dr)
Reîntoarcere la modelul de chitară bas Fender P. folosit pe primele albume cu Public Image Ltd și pe Full Circle, albumul în trio cu Holger Czukay & Jaki Liebezeit. Prin urmare, „RoS este pe o spirală atemporală, una ezoterică” zice J.W. care-și dorea de mult timp să lucreze cu cei 2 invitați și alături de Bill Laswell, vechiul său camarad perfecționist și guru în genurile Funk, World Music, Jazz, Dub sau Ambient, hiper-prolific muzician și producător „capabil să seteze de unul singur o întreagă scenă”.
Cu și despre nou descoperitul Rudy...
Iată o remarcabilă găselniță a împătimitului colecționar și vechi amic Sorin Urechiatu din Reșița, chitaristul ceh de 58 ani stabilit în Statele Unite după absolvirea lui Berklee Colege of Music și devenit treptat respectat în cercul muzicienilor importanți cu care a colaborat. Tonul clar și aparte al chitarei sale se poate auzi pe următoarele 3 albume-martor, câte unul ales -destul de aleator- pentru fiecare decadă a carierei, deși ca tip de jazz oferit de producțiile sale, nu e vorba un inventator stilistic sau ca tehnică de interpretare (la modul cum îl consider eu de ex. pe Marco Cappelli, vezi mai jos), dar în orice caz un muzician greu de neglijat și o valoare importantă în jazzul contemporan de proveniență cehă:
* Rudy Linka with Rudy Roystone & Larry Grenadier – American Trailer (MIC Inc., 2017)
* Rudy Linka (gtr) – Every Moment (Acoustic Music Records, 2001)
....with John Abercrombie (gtr), Gil Goldstein (p-no), Mike Formanek (bass) & George Mraz (bass)
* Rudy Linka with George Mraz & Marvin 'Smitty' Smith – Czech It Out! (Enja, 1994)
Indirect același Sorin m-a ajutat să dau de 2 albume din 2018 (pe lângă alte diverse 15-20 titluri), pepite din noul jazz francez de pe-o listă de titluri în așteptare pe care-o credeam fără șanse...internautice:
* Le Bois Bleu (France) – ContrasteS (Khanti Records, 2018)
.....Trio Le Bois Bleu "Multitude":
https://www.youtube.com/watch?time_continue=1&v=GvK2ly4yzyQ
- Oud, Laptop, voix : Jean-Christophe Décéa
- Clarinette, clarinette basse : Florent Méry
- Trompette, bugle, flûte chinoise : Nathanaël Renoux
* Six-Ring Circus (France) – S/T (Self Released, 2018)
....ambele albume meritând cel puțin o ascultare, primul Contraste pentru inflexiunile orientale și klezmer bine insuflate de oud-istul Jean-Christophe Décéa și de instrumentele...de suflat (vezi mai sus)...al 2-lea pentru cele de Prog pe fundal de Fusion gravitând în jurul vocalistei Célia Forestier. Pe blogul paralel ALBUME ILUSTRE.../VicTim of Special Rock veți găsi încă cel puțin un nou album francez din aceeași sursă și cam același colț stilistic.
...în fine, cu și despre și mai noul descoperitul Marco Cappelli:
Este de data aceasta o găselniță proprie, un muzician cu nume mai ușor de memorat pentru microbiști, fiind apropiat de al unuia dintre cunoscuții antrenorii de fotbal din peninsulă, Fabio Capello....respectiv încă unul din cei 65 chitariști de pe 3 continente prezenți pe acel unic proiect Various Artists: Chitara de 100 $ despre care-am mai amintit, prin ale căror 65 X 2 = 130 mâini a trecut una și aceeași chitară veche fabricată prin 1965 și vândută la un magazin „second hand”, în ideea de a interpreta fiecare câte o piesă la alegere de o durată așișderea dar nu mai lungă de 3 minute:
http://www.100dollarguitar.com/
Din păcate napoletanul Marco Cappelli de 54 ani stabilit și el în SUA nu apare între filmulețele alese pt. site-ul proiectului (un alt Marco a fost preferat pentru exemplificări, Marco Oppedisano), motiv în plus să mă ocup puțin de el prin ce ne poate oferi generosul Internet. Biografia, din care aflăm că a cântat cu Anthony Coleman, Michel Godard, Butch Morris, Franco Piersanti, Jim Pugliese, Enrico Rava, Marc Ribot, Adam Rudolph, Elliott Sharp, Giovanni Sollima, Markus Stockhausen, Cristina Zavalloni, Raiz și mulți alții, aici:
https://fullyaltered.com/fa/clients-past/marco-cappelli-2/
* Marco Cappelli Acoustic Trio & The NesbØ Project, feat. Oscar Noriega (clar) & DJ Olive – Norwegian Landscapes (Da Vinci Jazz, 2018)
Album inspirat de scriitorul norvegian Jo NesbØ, autorul seriei polițiste cu detectivul Harry Hole și din care, fără a folosi muzica albumului, unul dintre cele mai cunoscute episoade "The Snowman" (2017) a fost ecranizat recent. Iată că indirect de la muzică am ajuns și la un film, „stufos” ca încrengătură a scenariului dar altfel plasat pe calapodul producțiilor lui Martin Scorsese, intenționat inițial ca regizor dar la final pe post de prod. executiv. Filmul e vizionabil în condiții decente accesând acest link:
https://filmehd.net/the-snowman-omul-de-zapada-2017-filme-online.html
Revenind la muzică, un album excelent, ca și acesta:
* Marco Cappelli Acoustic Trio – Le Stagioni Del Commissario Ricciardi (Tzadik, 2013)
Fără îndoială că versatilului și talentatului Marco (creditat la „chitară clasică”) și camarazilor lui, Ken Filiano (d-bass) & Satoshi Takeishi (perc), membrii originali din scena newyorkeză Downtown și acum împreună cu Marco în „Trioul Acustic”, le plac romanele și filmele polițiste, dovadă și albumul de mai sus cu titlul personajului imaginat de Maurizio de Giovanni, din punct de vedere muzical nu mult diferit de Peisaje norvegiene: o sinteză briliantă de minimalism, jazz, folk italian, clasic contemporan, muzică de film și alte ingrediente ale unei muzici noi debordînd de imaginație, dramatică și evocatoare, cu melodii atractive, solouri solide, texturi neuzuale, virtuozitate și umor. Marco Cappelli e membru în „familia” Downtown/NYC din 2004.
Nu (mult) mai puțin interesante, cel puțin la prima audiție, sunt și albumele:
* Marco Cappelli Acoustic Trio – Les Nuages en France (Mode Avant, 2011)
* Marco Cappelli's Italian Surf Academy – The American Dream (Mode Records, 2012)
* Marco Cappelli – EGP: Extreme Guitar Project (Mode Records, 2006)....album fără compoziții proprii dar care „spune” mult datorită calibrului autorilor care și-au dat acordul (vezi ambele coperți):
* Marco Cappelli / Leo Brouwer – FANTASIA PER ENSEMBLE / ESTUDIOS SENCILLOS (TDS, 2000)
- Marco Cappelli: conductor
* Marco Cappelli – Yun Mu -Compilation- (TDS/Teatro Del Sole, 2002)
* Marco Cappelli – IDR: Italian Doc Remix (Itinera, 2008)
- Marco Cappelli "IDR - Italian Doc Remix" - live @ Roulette, Brooklyn #1:
Colaborări notabile:
- Adam Rudolph Go: Organic Orchestra – Turning Towards The Light (Cuneiform, 2015)
- Marco Cappelli: „Acoustic Guitar, Effects”
(Electric Guitar (& Effects): Ken Wessel (& Banjo), David Gilmore, Liberty Ellman, Marvin Sewell, Miles Okazaki, Nels Cline, Rez Abbasi, Joel Harrison (& Steel Guitar)
...Un album sigur amintit de mine prin postările din 2015 când focalizarea era făcută pe liderul compozitor și percuționist, acum util de revizuit prin prisma numeroșilor și marcanților chitariști.
- Anthony Coleman – Pushy Blueness (Tzadik, 2006)
(Electric Guitar (& Effects): Ken Wessel (& Banjo), David Gilmore, Liberty Ellman, Marvin Sewell, Miles Okazaki, Nels Cline, Rez Abbasi, Joel Harrison (& Steel Guitar)
...Un album sigur amintit de mine prin postările din 2015 când focalizarea era făcută pe liderul compozitor și percuționist, acum util de revizuit prin prisma numeroșilor și marcanților chitariști.
- Anthony Coleman – Pushy Blueness (Tzadik, 2006)
01:"Township Jive": Marco Cappelli (gtr) & Jim Pugliese (drums)
- Ensemble Dissonanzen – Dissonanzen -5 CD- (Die Schachtel, 2014)
CD 4: 04."Marco C.": Marco Cappelli (guitar, electronics)
** (Andrea Centazzo featuring Hideki Kato / Marco Cappelli - Los Angeles Tapes: Suite in 6 Movements for improvising acoustic guitar, double bass, percussion and keyboards (ICTUS Records, 2010))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu