....ecouri la Gărâna XXIV, de fapt paleative pentru că anul acesta n-am ajuns acolo „flesh & blood”, urmărind doar transmisiile virtuale facebook-iste:
* Markus Stockhausen – Wild Life -3 CD- (OKeh/Sony Music, 2020)
....concertul solo de „trumpet, flg-horn, electronics, voice” -care teoretic n-ar putea rivaliza cu septetul din set (vezi pe „back cover”)-, totuși a fost unul memorabil în seara de sâmbătă la final, o dată desigur ca experiență 3 D iar pe de altă parte pentru că rezonanța locului cu ecoul dintre dealuri este unică acolo în „Valea Lupului” („remember” saxofonul lui Jan Garbarek, vioara lui J-L Ponty, etc, etc...)!
* Kasia Pietrzko Trio – Forthright Stories (KPTCD01/Self-Produced, 2017)
....este „cartea de vizită” principală a pianistei poloneze de 26 ani, album devenit cu-atât mai prețios cu cât concertul „live” nu s-a (prea) difuzat, au fost imperfecțiuni la transmisia „online” din prima zi de joi a festivalului...
....o descoperire prin „ricoșeu” de la echipa mixtă româno-olandeză:
^ Suzana Lașcu (Ro) - Brains On Fluffy Pillows (2016)
https://suzanalascu.bandcamp.com/album/brains-on-fluffy-pillows
„Zdrobiți toate ușile / Învățăturile vă păstrează urcarea / domnia peste stele”
...aici apropo de vocile feminine din jazz, mai noi sau mai vechi, aș aminti și de albumul Secret Lover (Fiver House Records, 2014) al Anei-Cristina Leonte, anunțat de saxofonistul Mihai Iordache disponibil aici la magazinul „online”:
https://www.nicherecords.ro/case-discuri/fiver-house-records.html/disponibil/toate/sort/news
NEWS:
* Immanuel Wilkins (a-sax) – Omega (Blue Note, 2020)
* Ryan Cohan (p-no) – Originations (Origin, 2020)
* Duval Timothy (p-no) – Help (Carrying Colour, 2020)
* Jesse Fischer (p-no) (feat. Christian Scott aTunde Adjuah) – Resilience (Soul Cycle Music, 2020)
* Antti Lotjonen (bass, Finland) – Quintet East (We Jazz, 2020)
* Martin Rude & Jakob Skøtt Duo (Denmark) – The Discipline of Assent (El Paraiso, 2020)
* Oscar Jerome (gtr & voc) – Breathe Deep (Caroline International, 2020)
* The Heliocentrics – Telemetric Sounds -LP- (Madlib Invazion, 2020)
* Waclaw Zimpel (a-clar, Poland) – Ebbing In The Tide (2020)
* Jaga Jazzist (Norway) - Pyramid (Self-Produced, 2020)
....cu speranța prezenței la viitoare festivaluri, mai ales că grupul intrat deja în a 4-a decadă de existență și revenit după o pauză mai lungă, ar fi fost foarte probabil prezent la Gărâna XXIV dacă nu venea pandemia coronavirus..."Am simțit că acest album este o mică simfonie, fiecare din cele 4 părți conținând propriile sale camere pentru a le explora" (zice liderul saxofonist Lars Horntveth), 2 dintre ele cu destinație precisă: „Tomita” -tribut adus electronistului japonez dispărut în 2016-, în vreme ce „The Shrine/Altarul” face aluzie la locația din Lagos a legendarului Fela Kuti...
* Idris Ackamoor & The Pyramids – Shaman! (Strut, 2020)
* Brandon Seabrook Trio – Exultations (Astral Spirits, 2020)
....dacă există măcar un avantaj în vehicularea unui asemenea volum de muzică, acela este că, odată abordat un artist/album mai pe larg -eventual într-un miniportret ori o recenzie mai extinsă-, la următoarele apariții nu mai ești chiar obligat să reiei tot „story”-ul: este cazul celor de mai sus, chitaristul Brandon fiind nu demult expus...iar veteranul tenor saxofonist Idris Ackamoor, comparat nu o dată cu Pharoah Sanders, cu We Be All Africans (Strut, 2016) și An Angel Fell (Strut, 2018), ambele încadrate ca "Afro-(spiritual) jazz-funk fusion". Despre Șaman!: „Am vrut să folosesc acest album pentru a aborda unele dintre problemele cu care ne confruntăm cu toții ca indivizi în spațiul interior al sufletelor și al conștiințelor noastre, de aceea albumul „funk, jazz, world” se desfășoară inserat cu declarații personale despre dragoste și pierdere, mortalitate, viața de apoi, familie și mântuire” (Idris Ackamoor)
„Vârfuri” de la WAYSIDE MUSIC, „adventurous music”:
* Cory Smythe - Accelerate Every Voice (Pyroclastic Records, 2020)
....album „jazz-meets-vocal music” al pianistului electronist cu trimiteri la “Lift Every Voice” al clasicului Andrew Hill din 1970, stilul „American a cappella music”, fiind întâlnit mai nou și în estetica trupelor moderne Yale Whiffenpoofs, Rockapella și Take 6, ale căror „performances”-uri includ și „vocal percussion”...
Următoarelor două n-aș avea ce să le adaug în afara recenziilor elogioase, sunt albume „must have”, de ex. al lui Charles Hayward, inventiv și divers, înregistrat în 10 ore și finalizat într-un an și jumătate (!):
* Stirrup + 6 - The Avondale Addition -live- (Cuneiform, 2020)
https://cuneiformrecords.bandcamp.com/album/the-avondale-addition
(cu doar 3 piese exemplificate, cele mai scurte deși niciuna sub 7 minute!)
* Charles Hayward - Crossfade Estate (rec. 2005, rel. Klanggalerie/Vienna, 2020)
https://klanggalerie.bandcamp.com/album/crossfade-estate
„Simulacru”....uneori mascat:
* John Medeski, Matt Hollenberg, Kenny Grohowski (Simulacrum) / John Zorn – Baphomet (Tzadik, 2020)
.....nou album care-mi dă ocazia nu doar a actualizării ci să mă și edific asupra trioului, uneori muzicienii apărând cu numele „desfășurate” astfel, fără însă și cu numele „Simulacrum” explicit afișat. așa cum debutau pe omonimul album din 2015, de atunci acumulând cel puțin alte 5 titluri. Merită investigat, în această subdiviziune a colosului brand cu numele John Zorn, separat și chitaristul Matt Hollenberg pe care, pe lângă Shardik (Matt Hollenberg Trio, ex-Cleric & Simulacrum) – S/T (Tzadik, 2017)....l-am mai întâlnit nu tocmai indulgent în contexte mult mai...metalifere (dar și cu jazzul diminuat, spre extincție la Cetus) și pe albumele:
- Cleric – Chokhma ("Wisdom"): Masada Book 3 / The Book Beri'ah- 2 (Tzadik, 2019)
- Cetus – The Remnant Mass (2015)
- Cetus – These Things Take Time (2008)
Talent și frumusețe....sau invers?
* Brandi Disterheft (bass, Canada) – Debut (Superfran Records, 2007)
* Brandi Disterheft (bass, Canada) – Second Side (Justin Time, 2009)
* Brandi Disterheft (bass, Canada) – Gratitude (Justin Time, 2012)
....și da, n-am exagerat cu nimic în titlu, am întâlnit prin recenzii la fiecare dintre cele 3 albume termenul „debut”, atribuit probabil nu protagonistei ci formulelor și/sau caselor de discuri...în orice caz, o putem considera pe canadiancă o replică la Esperanza Spalding. Întro era informațională bombardată (și) de imagine, cine crede că frumusețea nu contează în jazz, comite o mare eroare...
Scoase de la naftalină:
* Carla Bley, Paul Haines – Escalator Over the Hill -3 LP/2 CD- (JCOA Records, 1971/1989)
* The Peter Brötzmann Octet – The Complete Machine Gun Sessions (FMP LP 1968, Atavistic CD 2007)
Recuperare:
* Espen Berg Trio (Norway) – Mønster (Atterklang, 2015)
La câteva click-uri distanță pentru cine vrea, YouTube-ul oferă exemplificări doldora, inclusiv la calupul mare de noutăți necomentat. Comutați și pe „Albume Inedite din Colecții Anonime”, a.k.a. „VicTim of Jazz 2”....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu