Aron Biro pe blogul său și în Dilema veche:
....face o oportună prezentare a albumului Hidden Details (2018) și a trupei Soft Machine în general, premergător apariției „verigii genetice esențial între jazz și rock” la Gărâna Festival XXVI „55 Years Tour”....dar de ce, deși plecat deodată și din același loc cu Jimi Hendrix Experience și Pink Floyd cu care împărțea pe-atunci aceealeși scene și afișe la Marquee Club și UFO...de ce acest grup n-a penetrat asemănător spre zonele noastre carpato-dunărene (?)...asta-i o poveste mai lungă și delicată ce ține, cu toate restricțiile și muzica mai „de nișă”, și de limitele promotorilor autohtoni care-aveau mai multe posibilități, mai ales după 1989, comparativ cu cei ca noi, melomanii mulțumiți și cu casete copiate și răscopiate cu hârtiuțe scrise de mână „I-VII, Softs, Bundles”, etc...cu efecte ce se întind pînă acum peste decade, cu colecționari și colecții fără titluri din miriada de proiecte adiacente -de ex. albume/proiecte cu Hugh Hopper- și chiar fără capodopere ca Rock Bottom a lui Robert Wyatt, pe mai toate meridianele considerat între primele 10 albume „all time greatest/favourites”...
„Metronom”-ul de debut al regizorului Alexandru Belc premiat la Cannes zilele trecute mă face să reiau întrebarea retorică pe care-am mai pus-o pe-aici „ce s-ar fi întâmplat dacă Cornel Chiriac nu dispărea la nici 34 ani în 1975?”...cu un scenariu previzibil mai bun pentru baza de fani/melomani români decât ce s-a întîmplat fără el....incluzând desigur „regatul” sau „arborele” stufos Soft Machine pe care oricum ni l-a „defrișat” până la Seven (plus ce-a mai inclus ulterior în program și Radu Teodor)...
Blogurile mele, cu insistența lor mai nouă pe oferta Wayside Music/Cuneiform și adiacentele, sunt gândite în aceeași idee de a completa cultura muzicală a melomanului exigent cu ceea ce lipsește din oferta mediatică de limbă română: cum toată viața învățăm, descoperim, completăm și acumulăm, nu-i târziu -revenind punctual la subiectul Soft Machine- ca în această lună și ceva rămasă până la șansa să-i vedem „live”, să vă inițiați cei care nu cunoașteți, cu ceva muzici cu SM dar și cu derivatele Soft Heap/Head/Works/Mountain, Soft Machine Legacy, cele 2 discuri Matching Mole (joc de cuvinte = „Mașina moale”, în franceză)...ori cu dintre cele 8 eforturi solo, toate de mare rafinament, ale unui Robert Wyatt plecat din grup după IV dar care și-a transferat infirmitatea fizică întro inspirație melodică unică de neegalat...
La mine cea mai recentă intrare din marea „familie” e cu titlu aluziv, multiplele sensuri pe care le putem da titlului acesta din 2007 (rec. în 2003):
„NEWS / NEW ENTRIES”:
* Dexter Gordon (t-sax) – Soul Sister (rec. 1963, rel. SteepleChase 2022)
* Gregory Porter – Still Rising: The Collection -2 CD- (Blue Note, 2021)
* Gregory Porter – Nat "King" Cole & Me (Deluxe) (2017)
....completări la ce aveam cu el deja, inerțiale și fără...entuziasm...
* Wadada Leo Smith (tr) – Lake Biwa (Tzadik, 2004)
....tot o completare dar cu interes, invers ca la Gregory Porter...
* Joey Alexander (p-no) – Origin (Mack Avenue, 2022)
....la 19 ani, JA este încă un copil-minune discipolul unor Herbie Hancock și Mulgrew Miller, acum în fruntea aceluiași trio de pe anteriorul Warna (Verve Records, 2020), cu Larry Grenadier (bass) și Kendrick Scott (dr)....
* Nduduzo Makhathini (p-no, South Africa) – In the Spirit of Ntu (Blue Note Africa, 2022)
.....pentru că sunt prea multe elemente noi față de anterioarele albume (de unele m-am ocupat la vremea lor), invit curioșii să acceseze acest link al interviului cu pianistul din Shabaka & The Ancestors aflat la al 10-lea efort sub nume propriu:
* Jazzrausch Bigband – Emergenz (ACT Music, 2022)
....deși e o Urgență -temă filozofică și totodată metafora unui grup în perpetuă schimbare- n-o să prea insist aici pe motiv că 3 dintre albumele anterioare cu trupa condusă de Roman Sladek și Leonhard Kuhn au fost inserate în seriile de noutăți și probabil și scurt comentate...meritând acum poate menționată totuși ca distinctivă trompetista/vocalistă de origine armeană Angela Avetisyan...
* Camille Bertault & David Helbock – Playground (ACT Music, 2022)
* Camille Bertault – Le tigre (OKeh / Masterworks / Sony, 2020)
* Camille Bertault – Pas de Géant (OKeh, 2018)
....noul album în duet voce/pian mi-a dat prilejul să-mi completez ce-mi lipsea cu această vocalistă șansonetistă de jazz în mare vogă, pariziancă de 35 ani...
....și dacă tot am înfrumusețat „peisajul”, iată încă câteva albume cu jazzuri mai „ușurele”, de la funk/soul-ul lui BJ, fostul partener al regretatului Gil Scott-Heron -pretabil poate și mai bine pe blogul de rock-...până la compilația dublă de la Enja:
* Brian Jackson – This is Brian Jackson (BBE Music, 2022)
* Adrian Younge & Ali Shaheed Muhammad – Jean Carne JID012 (2022)
* Jimi Tenor – Multiversum (bureau b, 2022)
.....JT: t-sax, fl, synth loops & dr machines...
* Brandon Coleman (keybs) – Interstellar Black Space (Brainfeeder, 2022)
* Steve Davis (tb) – Bluesthetic (Smoke Sessions Records, 2022)
* V.A. – If Music Presents: You Need This! An Introduction to Enja Records -2 CD- (2022)
....cu John Stubblefield, Bobby Hutcherson, Harold Land, Don Cherry, Cecil McBee, Marvin Hannibal Peterson, „Dollar Brand” Abdullah Ibrahim, Mal Waldron, Clifford Jordan, Rabih Abou-Khalil, Jon Hendricks, George Adams, etc...selectați din amplul catalog al casei germane de către Jean-Claude, proprietarul-impresar și DJ al magazinului If Music din Londra...
* David Murray, Brad Jones, Hamid Drake – Seriana Promethea (Intakt, 2022)
* Ingrid Laubrock & Andy Milne – Fragile (Intakt, 2022)
* Flock (UK) – Flock (Strut, 2022)
....„nou grup/proiect provenit din scenele de jazz și experimentale „cu minte deschisă” din Londra (fără nicio legătură cu vechiul grup omonim de jazz-rock american din Chicago, The Flock):
Bex Burch (Vula Viel), Sarathy Korwar, Dan “Danalogue” Leavers (Soccer96, The Comet Is Coming), Al MacSween (Maisha) și Tamar Osborn (Collocutor)...”
„Improvizația este ea însăși o compoziție în sine...”, zice Burch, „...pentru că, deși muzica a fost improvizată liber, am ales uneori să rămânem pe formă și ritm, repetând melodiile și păstrând „groove”-ul. După cum zicea și Dan Leavers, noi în acea zi de vară din 2020 la The Fish Factory, am „murmurat”...
* Will Bernard (gtr) – Pond Life (Dreck to Disk Records, 2022)
....cu Ches Smith: dr; Chris Lightcap: bass; Tim Berne: a-sax & John Medeski: keybs....
* Sun Ra – Media Dreams -Expanded 2 CD- (1978, Enterplanetary Koncepts 2022)
WAYSIDE MUSIC (17 & 24 mai 2022)
....cu câteva sublinieri făcute și pe blogul „victimofspecialrock”:
- David Behrman with Jon Gibson & Werner Durand - ViewFinder / Hide & Seek (Black Truffle, 2021)
- Keiji Haino, Jim O'Rourke, Oren Ambarchi - Each side has a depth of 5 seconds... (Black Truffle, 2021)
- Whit Dickey Quartet - Astral Long Form: Staircase In Space (TAO Forms, 2022)
- Allan Holdsworth - Jarasum International Jazz Festival 2014 -live- (2022)
^ Bess of Bedlam - Dance Until the Crimes End (Dur et Doux, 2022)
^ Balungan ("Skeleton") (Indonesia/France) - Kudu Bisa Kudu (Cuneiform, 2022)
....ultimele 2 din stocuri anterioare, dar și cele câteva restanțe, inclusiv cu 5uu („Cei 5 pe care i-ai folosit”), excelent grup avant-jazz-rock/R.I.O. (în actualitate cu Liniștea din oasele tale) plasat stilistic parcă undeva între (Henry Cow)/Art Bears și Art Zoyd și pe care nu le mai repet aici, fiind listate cronologic în postarea de pe blogul paralel...
^ Dave Kerman / 5uu's - The Quiet In Your Bones (Cuneiform, 2022)
...circa prima jumătate ascultabilă aici:
Într-unul dintre stocuri se află și noul Lucian Ban - Ways of Dissapearing (Sunnyside, 2022), ascultabil aici:
https://www.marlbank.net/posts/the-title-track-of-lucian-ban-solo-album-ways-of-disappearing-streams
...și unde pe 14 aprilie găseam scris:
„Piesa zilei este tema-titlu captivantă a lui Ways of Disappearing care urmează să fie lansat luna viitoare de casa de discuri Sunnyside, un disc de pian solo al apreciatului pianist român Lucian Ban și care a fost co-produs de Mat Maneri. Înregistrat în Transilvania în urmă cu un an, albumul include piese originale și standarde de Annette Peacock și Carla Bley. Ban spune: „M-am simțit întotdeauna mai aproape de o linie de pianiști de jazz pe care îi văd ca fiind radicali, muzicieni precum Ellington, Monk, Paul Bley, Keith Jarrett, Andrew Hill și alții care au contestat modul în care la pian se poate cânta atât într-un cadru de grup cât și solo...și care pentru mine au împins limbajul dincolo de granițele sale definite.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu