"Bună Victor,
După excelentele box-seturi de la Henry Cow și Gong, iată încă unul la același nivel, cu mult material "live" care era încă nepublicat al formației americane The Muffins intitulat "Baker's Dozen". Stilul muzical este însă apropiat de cel european și anume scena Canterbury și R.I.O., predominante în anii '70, dar The Muffins nu s-au lăsat influențați de-a lungul timpului de alte stiluri și au continuat cu această muzică până prin 2016. Ei au activat în două perioade, prima din 1973-1981, a doua din 1998 până în 2016. Cele 12 CD-uri acoperă aproape întreaga perioadă activă, iar materialul muzical prezentat, mai ales „live”, este de bună calitate acustică. Primele 6 CD-uri sunt din perioada muzicală de dinaintea publicării primului CD Manna/Mirage din 1978. Chiar aceste înregistrări îmi par mai interesante, piesele sunt stilistic aproape de cele ale formației Soft Machine (perioada de început de carieră), dar și Henry Cow, cu părți mai abstracte și improvizații lungi, uneori apărând chiar elemente de parodie gen Frank Zappa. O formație cu mare poftă pentru experimente și inovație, muzicieni chiar aventuroși și îndrăzneți în alegerea felului trecerii prin structurile pieselor mai lungi, totul fiind interpretat cu virtuozitate și măiestrie. În pasajele improvizate auzim elemente de avant-rock sau jazz-rock în părțile mai rapide, ca mai apoi să plonjam în zone mai liniștite, aproape ambientale.
În comparație cu piesele de pe albumul Manna/Mirage (în studio) din 1978, cele interpretate „live” nu sunt așa de finisate și cizelate, ori chiar acest lucru este benefic, materialul muzical fiind mai direct și mai brut. Muzicienii au rămas credincioși stilului lor și în a doua perioadă de activitate, nu se poate detecta vreo schimbare de stil majoră cu toate că între faze au trecut 17 ani! Am totuși impresia că unele piese sunt structurate și compuse cap-coadă, iar spațiul pentru improvizații este mai restrâns. Apar și pasaje mai dinamice în care basul și tobele conduc direcția în care se dezvoltă piesele (de exemplu CD 8), tot aici se folosesc voci/texte, ceea ce este un fenomen mai rar în muzica lor, ei au reușit să captiveze atenția ascultătorului chiar și la piesele mai lungi prin dramaturgia interpretativă și inventivitatea materialului prezentat!
Pe CD 10 este prezentat un concert foarte reușit la "Knitting Factory NYC" din 2001 (piesele 1-9) în care se acoperă material nou de atunci din albumul Bandwidth (2002), dar și mai vechi "185" (1981), iar ultima piesa "Combo" este o extravaganță pe care și-o împart clapele și percuția ce intră într-o vâltoare repetitivă și amenințătoare.
CD 11 conține un concert din 2005 de la festivalul Prog "NEARFest" din Bethlehem, cu multe piese din albumul Double Negative (2004), material consistent în care formația își arată întreaga măiestrie interpretativă la toate instrumentele, dar și inventivitatea nestăvilită in compoziții!
Pe CD 12 se continuă cu încă două apariții „live” din 2004 și din 2010, toate însușirile amintite mai sus fiind confirmate și aici pe deplin!
Desigur un box-set foarte interesant pe care îl voi mai parcurge repetat și datorită materialului excelent, dar și din cauza complexității pieselor, ceea ce conduce la o asimilare ceva mai lentă.
Toate bune, MK"
Coincidența a făcut ca depeșa de la amicul MK să apară aproape simultan cu recenzia lui Mark Sullivan de pe situl „allaboutjazz”:
....de unde-am aflat despre colaborarea biunivocă a trupei cu Fred Frith (apropo de o piesă a acestuia din repertoriul Henry Cow prezentă pe un album de-al „Brioșelor”, plus postura de interpret la chitară, trupa, în contrapartidă, contribuind pe unul solo de-al lui Fred Frith, Gravity)....și desigur am spicuit prin cele remarcate din box-set de MK, iar la chestiunea vocilor ne-am oprit curioși amândoi la albumul...
- The Muffins - Palindrome (Musea, 2010)
...cu invitata Elaine di Falco (voc)...prea discretă din păcate aici față de alte realizări, deși potrivită cu acest fel de muzică. Oricum, mai mult ca sigur (incluzând sau nu acest album), am mai avut-o în vizor aici pe blog, din varii motive (vezi aici):
Amicul MK s-a ocupat și el de Elaine di Falco, revizuindu-i contribuțiile la albumele Caveman Shoestore pe care le asociază cu mult mai pasagerii Tone Dogs (cu excelenta vocalistă Amy Denio), elementul comun ambelor formule fiind regretatul basist Fred Chalenor (1955-2018)...Și tot ca ecou la „Duzina brutarului” cât și pentru aprofundare mi-am reascultat și albumul de studio care mi-a consolidat bunele impresii:
- The Muffins - Mother Tongue (Hobart, 2012)
"NEWS / NEW ENTRIES"
* Fred Hersch & Esperanza Spalding – Alive at the Village Vanguard (rec. 2018, rel. Palmetto Records 2023)
* Sarah Elizabeth Charles – Blank Canvas (Stretch Music/Ropeadope, 2022)
* Houston Person (t-sax) – Reminiscing at Rudy’s (HighNote, 2022)
* Contour (Khari Lucas) – Onwards! (Touching Bass, 2022)
* Arturo O’Farrill & the Afro Latin Jazz Orchestra – Fandango at the Wall in New York (Tiger Turn, 2022)
* Gilles Grethen Quartet & Strings (Luxembourg) – State of Mind (Challenge Records, 2022)
* Jussi Reijonen (gtr & oud) – Three Seconds / Kolme Toista (Challenge Records, 2022)
* Simone Basile (gtr, Italy) – Morning Raga (Emme Records, 2022)
* Song Yi Jeon & Vinicius Gomes (voc & gtr) (Korea/Swiss & Brazil/USA) – Home (Greenleaf Music, 2022)
* Emiliano Sampaio Jazz Symphonic Orchestra (gtr, Brazil) – We Have a Dream (Alessa Records, 2022)
* SOYUZ ("Union") (Alex Chumak, Belarus) – Force of the Wind (Mr. Bongo, 2022)
* Joys Union Group – Boredom Euphoria (Trouble in Mind, 2022)
* Matthieu Mazué Trio (Swiss) – We Stay Still (Jazzdor Series, 2022)
* Stefano Travaglini & Achille Succi (Italy) – Book of Innocence (Notami Jazz, 2022)
* ThoughtCast (Nate Wood, Kneebody) – Nimbus in Motion (Shifting Paradigm Records, 2022)
* Ivo Perelman & Joe Morris – Elliptic Time (Mahakala Music, 2022)
* Chad Fowler, Ivo Perelman, Zoh Amba, Matthew Shipp, William Parker, Steve Hirsh – Alien Skin (Mahakala Music, 2022)
* Kelsey Mines (c-bass, voc) – Look Like (Relative Pitch Records, 2022)
* Kelsey Mines (bass) – To Actually Create Everywhere ("T.A.C.E.") (Relative Pitch Records, 2022)
* Wütrio (Germany) – Wütrio (Thein Records 1987, reissue 2022)
....trupă bavareză din Würzburg cu albumul eponim/unicat al cuplului de fondatori Robert Schulte Hemming (tr & flgh) și Rudi Engel (bass), completați de Wolfgang Pusching (a-sax & flt) (singurul ce mi-era cunoscut din toată garnitura), Martin Kübert (p-no & synth), Peter Wirth (dr, el-dr & perc) și „last but not least”, mai ales de talentata și remarcabila vocalistă Beate Kynast cu care-ar fi trebuit să încep, ea fiind totuși a 4-a pe copertă și, mai rău, ultima în listă la „Vocals”, conform discogs.com (site care, cu toate lucrurile bune pe care le face și le oferă, amestecă total inadecvat artiștii și staff-ul tehnic prioritizându-i alfabetic într-o unică listă după instrumente sau atribuții...)
* The Fourth Way – The Fourth Way (Harvest, 1969)
* The Fourth Way – The Sun and Moon Have Come Together (Harvest, 1969)
* The Fourth Way – Werwolf -live at the Montreux Jazz Festival 1970- (Harvest 1970, CD 2011)
.....cu californienii Eddie Marshall, Mike Nock, Michael White și Ron McClure care au fost contemporani cu Weather Report, printre pionierii stilului „electric jazz fusion” (conform Wikipedia)...
* Ramuntcho Matta (alias Miguel Matta Echaurren) – Écoute... (Cryonic Inc, 1986)
* Ramuntcho Matta (France) – 24 Hrs (Cryonic Inc 1986, Emotional Rescue 2021)
* Ramuntcho Matta (France) – Made to Measure Vol. 30: Domino One (1991)
* Ramuntcho Matta (France) – Météorismes (Maat, 2014)
....sunt 4 titluri alese -din 3 decade diferite, via bandcamp- din cele peste 40 cu producătorul, „sound designer & visual artist”-ul parizian care a colaborat cu poetul Beatnik Brion Gysin, trompetistul de jazz Don Cherry, poetul sonor Henri Chopin, artista multimedia Laurie Anderson, Elli Medeiros, Rhys Chatham și nenumărați alții...
„Tags
jazz world chanson electronic fusion poetry world Paris”
WAYSIDE MUSIC 3 ian. 2023 (jazz)
- Cameron Graves (p-no, voc) - Planetary Prince (Mack Avenue, 2017)
- Jaco Pastorius ('s Word of Mouth) (with Kazumi Watanabe) - Live @ Tokyo, 21.5.1983 -FM broadcast 2 CD- (2007)
- Jeff Parker (el-gtr) - Slight Freedom (2016)
Completări (discurile urmând să reapară pe un singur suport în curând):
* Hugh Hopper – Jazzloops (Burning Shed, 2003)
* Hugh Hopper and Matt Howarth – Stolen Hour (Burning Shed, 2004)
Oiapok (France)
....ultimii amintindu-mi datorită numelui, ca să nu părăsim Franța și domeniul „avant-prog/RIO”, de Volapük-ul „poliglotului” baterist „cel mai bun prieten al muzicianului”, Guigou Chenevier, proiect post-Etron Fou Leloublan...dacă tot se împlinesc anul acesta 30 ani de la înființarea lui Volapük, trio aflat cu 3 albume din totalul de 5 tot sub „umbrela” Cuneiform Records în intervalul 1995-2003.
* Volapük (France) – Where Is Tamashii? (Orkhêstra, 2003)
...cu japoneza Takumi Fukushima (vln & voc)
* Rale (Czechia/Japan) – Rale (1994)
* Rale (Vladimír Václavek) – Twilight / Soumrak (2000)
....ambele găsite urmărind-o pe aceeași Takumi Fukushima și completând la Rale - Až Zahřmí (1998) pe care-l aveam...și cumva firesc, foarte aproape stilistic de Iva Bittová...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu