„Rapsodie” marca Bobby Previte cu fler de Wayne Horvitz

* Bobby Previte - Rhapsody (RareNoise, 2018)
Avem aici, o spun clar și răspicat din start, unul dintre cele mai inspirate materiale din câte cunosc ale bateristului Previte de la era de glorie a „noise jazz”-ului (anii '80-'90) încoace...a unui muzician de 66 ani inovativ mai ales compozițional despre care n-am auzit să fie în vizorul vre-unui organizator de concerte sau a tot mai multor festivaluri din Ro, deși e în activitate de circa 4 decade cu o amplitudine și diversitate demne de o soartă mai bună,...„a fearless musician who never ceases to innovate”, cum scria undeva și al cărui teren propriu de expresie artistică își găsește o proiecție fizică în punțile dintre 2 lumi, terminalele de aeroport (de unde și ciclul „Terminals”).
https://en.wikipedia.org/wiki/Bobby_Previte

Despre Jen Shyu am amintit pe blogul paralel „Albume inedite din colecții anonime”, cum se remarcă la voce din primele minute ale cameralei „Casting Off” și până la final, cu treceri de la baladesc medieval („When I Land”) până la clasic-modern („The Timekeeper”). Aș mai remarca neapărat și folk-rock progresiva piesă „All Hands” cu ale ei distincte 3-4 părți dominate pe rând de câte un instrument până la finalul cu iz flamenco al chitarei lui Cline, dar pentru cine vrea o caracterizare scurtă a albumului de altfel foarte fluent, cu treceri subtile între teme, cea mai potrivită e sintagma „avant” (jazz), de altfel o obișnuință la RareNoise Records care acoperă și marele domeniu Prog. Albumul se încheie ciclic cu „I Arrive”, o ajungere cu bine "la liman” și un fel de „Casting Off, part 2”...dar să nu uităm că-i doar un final de etapă, fiind vorba de al 2-lea volum al trilogiei „Terminals” demarată prin 2011 în colaborarea cu Sō Percussion Quartet. Ceilalți artiști de pe „Rapsodie” sunt „Fabian Rucker: alto sax, Nels Cline: acoustic guitars, Zeena Parkins: harp, John Medeski: piano”...în timp ce exotica Jen Shyu mai cântă, între altele și la melodiosul erhu, un instrument tradițional cu 2 coarde din China.

2 apariții „live” inedite:
- Bobby Previte - Diorama (2010)
https://www.youtube.com/watch?v=dK0_-8y6-hY

„Diorama is an ongoing performance work in the form of a series of solo drum concerts for one listener at a time in rotating spaces. The series began in March 2010 at LMCC Swing Space, 14 Wall Street, Manhattan. In Diorama, the single audience member enters a small room and sits directly behind a drum set. Unaware of their identity, the drummer (in this case Bobby Previte) then plays an improvised piece for them. At the end there are no words, reactions, or other exchanges of any kind. Diorama seeks to create an intimacy without interaction instead of the more comfortable interaction without intimacy. As one person put it, "It was great to just sit there and receive this intense communication from him and to not be watched or conscious of my own reaction."

- Bobby Previte and the Visitors @ Redhook Jazz Festival 2016:
https://www.youtube.com/watch?v=VP9X55HtMto


Recomandări, completări:

* Jamie Saft, Bobby Previte, Steve Swallow with Iggy Pop – Loneliness Road (RareNoise, 2017)
* Bobby Previte (feat. The Rose Ensemble, Stephen O'Malley, Dan McGreevy, Marco Benevento, Reed Mathis, Jamie Saft) - Mass (RareNoise, 2016)
* Bobby Previte & The Visitors - Gone (For-Tune, 2016)
** Bobby Previte – Terminals (Cantaloupe Music, 2014)
....with Sō Percussion 4-tet,  Zeena Parkins: harp, Greg Osby: sax, Nels Cline: guitar, John Medeski: keyboard.
* Charlie Hunter Trio (feat. Bobby Previte & Curtis Fowlkes) - Let The Bells Ring On (Charlie Hunter Music, 2015)
* Charlie Hunter (gtr) - Everybody Has a Plan Until They Get Punched in the Mouth (Ground Up, 2016)....with Bobby Previte (dr), Curtis Fowlkes (tb) &  Kirk Knuffke (clar)
* Jamie Saft, Steve Swallow, Bobby Previte - The New Standard (RareNoise, 2014)

* Sō Percussion & Bobby Previte - Terminals: Live in New York -2 CD- (Cantaloupe Music, 2011) 

* Bobby Previte and the New Bump - Live at the Amphitheatre (2011)

* Bobby Previte, Beppe Scardino & Francesco Diodati - Plutino (Spacebone, 2012)
* Previte / Petrella / Salis - Big Guns (AUAND/Italy, 2008)
* Bobby Previte - Dull Bang, Gushing Sound, Human Shriek -O.S.T.- (Dossier/Kokh Jazz, 1987)
* Bobby Previte - Claude's Late Morning (Gramavision, 1988)
* Bobby Previte - Pan Atlantic (Palmetto/AUAND, 2009)
** Bobby Previte - The Coalition of the Willing (Rykodisc, 2006)
* Charlie Hunter, Bobby Previte - Come in Red Dog, this is Tango Leader (Ropeadope, 2003)
* Elliott Sharp, Bobby Previte - The Prisoner's Dilemma (GROB/Germany, 2002)
* Groundtruther (Bobby Previte & Charlie Hunter) + Greg Osby - Latitude (Thirsty Ear, 2004)
* Wayne Horvitz & Zony Mash - Upper Egypt (Knitting Factory, 1999)
* Ponga (Wayne Horvitz, Dave Palmer, Bobby Previte, Skerik) - Self-titled (Loosegroove, 1998)
* Ponga - Psychological (P-vine, 2000)

** Wayne Horvitz - The President (Dossier, 1987)....cu Elliott Sharp, Bill Frisell, etc
** Wayne Horvitz/The President - Bring Yr Camera (Elektra Musician, 1988)
** Wayne Horvitz/The President - Miracle Mile (Elektra/Nonesuch, 1992)

N-am reușit nici pe departe să „acopăr” setul de mai sus atât cu albume necunoscute înainte cât și cu unele demult uitate (mi-ar fi fost utile niște ajutoare interesate cu care să mai împart din sarcini...cine știe, poate apare cineva după citirea postării?)...dar am insistat și remarcat totuși câteva albume care mi-au plăcut (**), între care toate cele 3 cu „președintele” claviaturist Wayne Horvitz, alt pilon de bază din „noise jazzul” new-yorkez, mereu melodios și inspirat, muzician pe care-l descoperise odinioară și mi-l făcuse parțial cunoscut același Marius Kraxner din Germania. Minunatelor „Bring...” (singurul fără Bill Frisell invitat) și ”Miracle...” l-am adăugat acum după aproape 3 decade și pe inițiatorul autointitulat al proiectului cu 3 volume, cu o tușă mai apăsată spre rock față de următoarele dar cu nimic mai prejos.

Wayne Horvitz: The Pianist And The Poet:
https://www.youtube.com/watch?v=_uJN3tFJs1c

La orizont, David Garland

Fac o trecere rapidă în revistă, până la subiectul principal, cu ce-a mai apărut nou prin jazz de la descoperirea din decembrie, via Adrian Sinescu/Deva, a americanului Baikida Carroll (trumpet, fl-horn), inclusiv prin albumul cel mai recent primit și ascultat, „Door Of The Cage” (Soul Note, 1995):

* Hugh Masekela (trumpet, South Africa) - Home Is Where the Music Is -2 LP- (Blue Thumb, 1972)
- Masekela, supranumit „părintele jazzului sud-african”, tocmai ne-a părăsit la 78 ani...Albumul acesta, cel mai „înstelat” din lunga sa discografie, l-am ales comparând cotațiile din Wikipedia. E un dublu LP din prima perioadă a carierei, dominat de fapt de compozițiile muzicianului producător Caiphus Semenya:
https://en.wikipedia.org/wiki/Home_Is_Where_the_Music_Is

* Meklit (Hadero) (Ethiopia) (feat. Andrew Bird & Preservation Hall Horns) - When The People Move, The Music Moves Too (Six Degrees Records, 2017)
- Avem aici o demnă urmașă a saxofonistului Mulatu Astatke -apropo de „Godfather”-și naționali ai jazzului, cum a fost și Hugh Masekela-, vocalista Meklit fiind secondată de un solid aport american.
** Banda Magda (Magda Giannikou) - Tigre (Ground Up/Verve, 2017)
- Grup multi-național rezident în NewYork format în 2010 în majoritate din absolvenți ai Berklee Colege of Music și condus de o grecoaică din Atena, vocalistă, pianistă și acordeonistă care-a împlinit pe 27 ianuarie, 37 ani. Cea mai întâlnită asociere stilistică prin cronici la „Grupul Magdei” este cea cu mult mai cunoscuții Snarky Puppy.

https://www.youtube.com/watch?v=MwDrcvGTODs

Banda Magda, Millenium Stage full show:
https://www.youtube.com/watch?v=teJSpSufttM

* The Chick Corea & Steve Gadd Band - Chinese Butterfly -2 CD- (Concord Jazz, 2018)
* Sylvie Courvoisier Trio – D’Agala (Intakt, 2018)
* Michael Adkins Quartet (t-sax, Canada) – Flaneur (Hat Hut, 2018)
* Jonathan Rowden (sax) Group - Skyward Eye (Orenda Records, 2017)

- Nimic deosebit de semnalat...„as good as expected” la primele 2, promițătoare în cazul tinerilor saxofoniștilor de care-am luat cunoștință acum pentru prima dată (Rowden fiind chiar la debut).

* Charles Gayle Trio - Solar System (For Tune, 2017)
** Gille / Mucha / Arutyunyan (Poland) - Ligths & Shadows (For Tune, 2017)
* Krzysztof Komeda (Poland) – People Meet and Sweet Music Fills the Heart -O.S.T.- (1967/GAD Records, 2017)
- Noi producții poloneze, primele 2 din zona „free improv”, ultima un „soundtrack” oferind material neapărut înainte al clasicului pianist...și iată, avem și un al 3-lea „Godfather” național în această postare (!)

* John Surman, Nelson Ayres, Rob Waring – Invisible Threads (ECM, 2018)
* Thomas Strønen (&) Time Is a Blind Guide – Lucus (ECM, 2018)

- Salutăm revenirea în actualitate a veteranului bas clarinetist și saxofonist britanic cu un album etalând o secție ritmică nouă și care marchează totodată împlinirea a 50 ani de la debutul său discografic. Nu mai puțin inpirat se dovedește și bateristul-percuționist norvegian care continuă proiectul din 2015 translatat acum în numele grupului.

Apropo de nordici, iată câteva noi descoperiri despre care am aflat în articolul recent din link-ul de mai jos, foarte interesante deși nu și extrem de recent apărute...și nicicum definibile ca gen doar prin „jazz”. Formula Karokh cu eclecticul Needle..., de exemplu, surprinde tocmai prin lipsa oricărui filon sau ecou scandinav lesne detectabil, ca și sincopatul și cinematicul-minimalistic Hypen al duoului Stephan Meidell & Øyvind Hegg-Lunde. Poate că tocmai asta s-a dorit la ambele, ieșirea din idiomul „jazzului nordic”:
https://www.allaboutjazz.com/15-emerging-norwegian-jazz-musicians-you-need-to-know-about-erlend-apneseth-by-luca-vitali.php

** Strings & Timpani (Stephan Meidell & Øyvind Hegg-Lunde) - Hyphen (Hubro, 2016)

** Karokh - Needle, Thread and Nail Polish (No Forever, 2016)

* Ayumi Tanaka Trio - Memento (AMP Music & Records, 2016)

* Torg - Kost / Elak / Gnäll (Jazzland Recordings, 2015)

https://www.youtube.com/watch?v=rpdg6alnm1s

https://www.youtube.com/watch?v=y5SlmHCc5J0

Fără a face parte din branșa norvegiană decât prin trompetistul invitat de pe CD2, seriei din link i-aș mai adăuga separat și acest album al britanicilor, „suprapunere reușită a presupuselor perechi opozite: tonal cu textural, sonic cu muzical, electronic cu acustic, compoziție cu improvizație”...ardere mocnită a unei muzici de secol 21 pentru o perioadă de zgomot neîncetat” (cum descrie „www.londonjazznews.com”):

* Gonimoblast – Live with Maja S.K. Ratkje (CD1) & Arve Henriksen (CD2) -2 CD- (Stoney Lane Records, 2017)

Needle, Thread and Nail Polish 







- Set consistent portughez de final de an 2017 de la Clean Feed, prea puțin parcurs...:

* Dré Hocevar – Surface of Inscription (Clean Feed, 2017)

* Cortex – Avant-Garde Party Music (Clean Feed, 2017)

* Eve Risser & Kaja Draksler - To Pianos (Clean Feed, 2017)

* FCT (Francesco Cusa Trio meets Carlo Atti) - From Sun Ra to Donald Trump (Clean Feed, 2017)

* Ada Rave Trio - The Sea, The Storm and the Full Moon (Clean Feed, 2017)

* Lisa Hilton (p-no) - Escapism (Ruby Slippers Productions and Lisa Hilton Music, 2017)
* Manuel Valera (p-no, Cuba/USA) Trio – The Seasons (MaVo Records, 2017)

* Richard Galliano (acc) & Thierry Escaich (organ) (France) – Aria (Jade, 2017)

* Quentin Angus (gtr) (feat. Ari Hoenig & Sam Anning) (Germany) – In Stride (QTFT, 2017)

* Kramer featuring Bill Frisell – The Brill Building, Book Two (Tzadik, 2017)

* Roscoe Mitchell (sax, fl) - Discussions (Wide Hive Records, 2017)

* Shannon Barnett (tb) Quartet (Australia) - Hype (Double Moon Records, 2017)

- Dispersie elegantă, geografică și stilistică, a acestor 7 albume între care se remarcă Roscoe Mitchell, veteranul membru al AACM și The Art Ensemble of Chicago, după dublul set anterior scos la ECM... respectiv „...Book 2”, continuarea unui album/proiect cu un prim set datând încă din 2012 al producătorului american Kramer.

https://www.youtube.com/watch?v=4H_P73BKPg4

https://www.youtube.com/watch?v=gXuvpkASZLk

* Joachim Kühn - Love & Peace (ACT Music, 2018)
* Klaus Paier & Asja Valcic - Cinema Scenes (ACT Music, 2018)
* Laila Biali (Canada/SUA) - Laila Biali (S/T) (ACT Music, 2018)
   - Laila Biali & The Radiance Project - House of Many Rooms (2015)
- 2 confirmări din partea unor obișnuiți ai label-ului german și o noutate, vocalista (+ piano & keys) canadiancă Laila cu debutul la ACT Music, dar pe care-am remarcat-o și pe un anterior album. Printre participanții marcanți de pe noul material, îi recunoaștem pe trompetistul Ambrose Akinmusire și pe organistul Sam Yahel.

https://www.youtube.com/watch?v=BX-KgKjzx50


...Și iată-mă ajuns la principalul subiect, descoperirea lunii ianuarie 2018 pentru mine. Robert Wyatt, Lou Reed și mai ales Peter Blegvad au fost primele nume la care muzica asta m-a dus cu gândul, având noroc de reeditarea primului album al cantautorului creditat la „piano, guitar, vocal, clarinet, flute, accordion”, altfel cine știe dacă aflam de el și când se putea întâmpla? Să ne lămurim de la început, nu e vorba de un muzician cu calități vocale deosebite (doar e trecută a 3-a în înșiruire, nu?)...dar timbrul baritonal și stilul teatral, ca și compozițiile și aranjamentele și în primul rând compozițiile sale suplinesc cu brio această, hai să-i zicem „lacună” și trimit vocalul în fundal, așa cum se întâmpla de ex. în general la muzica lui Frank Zappa. Grafician designer de fapt de profesie, D.G. s-a „înfipt” de la mutarea sa la New York din 1976 în nucleul scenei downtown/East Village care tocmai se contura și distingea în cadrul mai larg al „noului jazz”, alături de Christian Marclay, John Zorn, Bill Laswell, Shelly Hirsch, Ikue Mori, Arto Lindsay, Guy Klucevsek, Arto Lindsay, Sussan Deihim sau Meredith Monk...asta se întâmpla în timpul săptămânii, pentru că în serile de weekend pe frecvența de 93.9 MHz a postului de radio public local WNYC, vocea sa era auzită prezentând muzică neobișnuită în programul „Spinning On Air”, deseori cu invitați diverși de la John Cage și deja amintitul John Zorn, până la vocalista Devendra Banhart sau Wooden Wand (a.k.a. James Jackson Toth). Cu trupele pasagere Ad Hoc Rock, The Angels Of Light, The Worlds Of Love în care-a activat, n-a avut impact, așa încât albumele solo rămân de referință, chiar dacă scoase la „labels”-uri minore, deci într-un tiraj limitat. Garland e acel caz tipic de artist generând un „cult following” la o audiență mică dar pasionată, sau de „muzician al muzicienilor” (de ex. Sean Lennon) ori al criticilor exigenți: „cel mai bun compozitor al generației mele, de departe”, zicea de ex. Kyle Gann de la revista The Village Voice. Seria de „Cântece de control” include 3 volume, preferatele mele (altfel, foarte dificil de ordonat preferențial, având în vedere originalitatea) din tot setul (*)  fiind 1 și 2:

* David Garland - Control Songs (Review, 1986)...."Jazz, Art Rock, Avantgarde" 

* David Garland - I Guess I Just Wasn't Made for These Times: D.G. performs Brian Wilson (MSI, 1993)

* David Garland - Togetherness  (Control Songs, Vol.2)  (Ergodic, 1999)                 

* David Garland with Brian Dewan & Will Holshouser - My Vortex Camera: Control Songs, Vol. 3 (Review, 2000)

* David Garland - On the Other Side of the Window (Review, 2003)

* David Garland - Noise in You (Family Vineyard, 2007)

(*) Nu cunosc din discografia sa Conversations with the Cinnamon Skeleton, 2012...

https://www.youtube.com/watch?v=jV_pLZS4VN4
https://www.youtube.com/watch?v=EuvKbV5VkM8
https://www.youtube.com/watch?v=bq2Puub1KJs
https://www.youtube.com/watch?v=bvk1DRmVVuA

Apropo de pomenitul Peter Blegvad, co-fondatorul de odinioară al trioului germano-englez „avant-pop” Slapp Happy, în ultimul moment dau și peste surprinzător de accesibilul, melodiosul și baladescul:
* Peter Blegvad & Chris Cutler, John Greaves, Karen Mantler, Bob Drake - Go Figure (RēR Megacorp, 2017)
....dar Peter Blegvad, solo sau cu Slapp Happy/Henry Cow, Faust, Golden Palominos, Andy Partridge, The Lodge, etc...și care apare ca nume prin discografii, intenționat sau nu, cu tot felul de „alter-ego”-uri (prescurtări, greșeli ortorafice, diminutive, etc), ar merita odată o postare/tratare separată, ca parte a fenomenului Rock In Opposition/R.I.O., el fiind și un prolific autor de piese de teatru radiofonice și de benzi desenate.
https://www.discogs.com/artist/227438-Peter-Blegvad?filter_anv=1&anv=Blegvad

Mai noi și mai vechi cu Brand X „live”, Nicole Mitchell, Makaya McCraven, Ross McHenry...

* Brand X - But Wait....There's More! / Live 2017 -2 CD- (Self Produced/Burning Shed, 2017)
Ce mare surpriză pentru mine acest „semn de viață” autoprodus de britanico-americani, nu prin noutatea componistică ci prin variantele insolite și reîmprospătat actualizate ale unor teme clasice („Nightmare Patrol”,„ Euthanasia Waltz”, „Malaga Virgen”), cu John Goodsall (guitars, synthesizers), Percy Jones (bass) și Kenwood Dennard (drums, percussion) ca de obicei în prima parte a carierei, principalii artizani. Phil Collins, oricum personaj secundar per total carieră la Brand X, nu apare...și nici n-ar fi avut loc în repertoriul bazat pe piese din 1976-77 de pe primele 2 albume de studio și de pe „Livestock”. E de remarcat și integrarea foarte bună a noilor veniți Chris Clark (keyboards) și Scott Weinberger (percussion). Am senzația, dincolo de lunga întrerupere, că ar fi posibil chiar și un album nou de studio, după pofta de a cânta etalată și recâștigarea fanilor:
* Brand X "And So to F", 6-10-17:
https://www.youtube.com/watch?v=wPwt5_0MhsA
* Brand X "Malaga Virgen", 6-10-17:
https://www.youtube.com/watch?v=HZsolqcluvE
* Brand X - Nightmare Patrol (live) - B.B. King's NYC, 6/8/17:
https://www.youtube.com/watch?v=M9PA3uquchM

* Nicole Mitchell & Haki R. Madhubuti - Liberation Narratives (New and Collected Poems 1966-2009) -live- (Black Earth, 2017)...."jazz & poetry"
Album în concert al flautistei, apărut imediat după alegerea lui Donald Trump ca președinte al S.U.A., care se înscrie în linie cu alte combinații muzicale afro-americane din trecut cu poezia: Charles Mingus: „Scenes in the City” (1957), Gil Scott-Heron: Pieces Of A Man (1971), V.A.: „The Last Poets” (1971) sau Kip Hanrahan’s Conjure: „Music for the Texts of Ishmael Reed” (American Clavé, 1984). Textele militante antirasiale ale lui Madhubuti nu mai fuseseră acompaniate de muzică din anii '70 de la recent dispăruta pianistă Geri Allen (1957-27 iunie 2017), așa încât noi poeme actualizând starea națiunii americane au putut fi puse în context muzical de o parte dintre muzicienii din grupul lui Nicole -Black Earth Ensemble-, plus proiectele derivate.

                                                                                                                           

* Makaya McCraven (dr) – Highly Rare (International Anthem Recording Company, 2017)....„tribal jazz”
Muzicieni din crema jazzistică din Chicago sunt invitați pe acest album apărut tot după alegerile prezidențiale ca și anteriorul, muzica surprinzând emoția și temerile momentului (de ex. în piesa „Venus Rising”).

* Mark Deutsch (at „bazantar”) - The Picasso Tunings -4 CD- (2017)
M-am ocupat de muzicianul-inventator, doar semnalez aici noul său cvadruplu album inspirat de geniul pictorului cubist spaniol.

Repriza feminină cu 5 (+ 1) titluri de mai jos -din care se distinge japoneza în timp ce Esperanza Spalding doar prin extravaganțe nemuzicale și de marketing ale implicării cifrei sale preferate „7” (!)- mi-a fost inspirată și de scrisoarea de protest din linkul de mai jos, urmarea decernării premiilor anuale jazzistice din Franța de către un juriu suspect preferând nu prea se știe de ce artiștii bărbați, majoritatea între 30 și 40 ani.
http://www.freejazzblog.org/2017/12/support-for-joelle-leandre-to-women.html

  * Esperanza Spalding - Exposure -2 CD- (Concord, 2017)
** Itoko Toma (p-no & voc, Japan) - When The World Will Mix Well (2017)
  * Stacey Kent - I Know I Dream: The Orchestral Sessions (OKeh, 2017)
  * Mônica Vasconcelos Sextet - Rise Up and Dance!: Brazilian Songs of Freedom -live- (2016)
      (suport: Mônica Vasconcelos (Brazil) - Nóis (Triple Earth, 1994)
  * Kate Gentile (dr, vibr) - Mannequins (Skirl Records, 2017)...."jazz math-rock"

Basistul australian Ross McHenry -solo, trio și cu cele 2 trupe ale sale- e descoperirea mea jazzistică de final de an 2017, dacă nimic nu mai apare în cele 2 zile rămase: un muzician „absurd de prolific”, “the future of Australian Jazz” cum a fost denumit de presă. Ultimul album e transpunerea reflectării statutului de muzician „outsider” de la antipozi întro lume globalizată, alături de nu-mai-puțin îndepărtații Matthew Sheens la pian și neo-zeelandezul Myele Manzanza la tobe. Dar luxul alocării a 7-8 ore de ascultare, fie și doar ca o primă (și singura?) dată a albumelor, mi-a fost răsplătit nu de acest material, oricum elegant și distins, ci, cronologic, de primul album cu spectaculoșii „Afronauții șaolini” ”Zborul ancestralilor” și mai ales de cele 72 minute generoase ale lui „Distant Oceans/Oceane îndepărtate” unde am regăsit mai toate ingredientele care dau savoare cui credeți?...tocmai muzicii trupei revenite cu care-am început postarea, Brand X, aici cu Ross McHenry pe post de Percy Jones! Așa încât totul se închide frumos ca un cerc la final de an, cu speranțe pentru un 2018 muzical cât mai interesant: „La mulți ani”!

https://rossmchenry.bandcamp.com/album/the-outsiders

** Ross McHenry Trio (Australia) - The Outsiders (First Word Records, 2017)
* Ross McHenry (bass) - Child of Somebody (First Word Records, 2016)
**  Ross McHenry (bass) - Distant Oceans (First Word Records, 2013)

** Shaolin Afronauts (Australia) - Flight of the Ancients (Freestyle Records, 2011)...."soul-jazz, funk, afrobeat"
* Shaolin Afronauts - Quest Under Capricorn (Freestyle Records, 2012)
* Shaolin Afronauts - Follow the Path -2 CD/2 LP- (Freestyle Records, 2014)
* The Transatlantics - S/T (Freestyle Records, 2010)

Dezamăgire:
* Mostly Other People Do The Killing (trio) - Paint (Hot Cup, 2017)

Coda la „Zimpel / Ziołek”, plus alte „krok(e)-ante” și „quant(um)-ificate” pepite jazzistice poloneze

Redau integral cronica în limba engleză și cotația conferită unui album polonez amintit de mine și pe scurt descris în postarea anterioară:

Maciej Lewenstein / Facebook, grupul/pagina „Avant Garde Jazz & Contemporary Music”:

**** „Waclaw Zimpel / Jakub („Kuba”) Ziolek” Instant Classics / Classics 063CD
- Waclkaw Zimpel (B flat cl, a-cl, b-cl, Hammond org, p-no, synth processed konnakol, dr programming, bass dr, Buddha machine);
- Jakub Ziolek (6-string ac-gtr, 12-string ac-gtr, voc, bouzouki, dr programming, synth, FX, PC wave programming, Buddha machine, lyrics);
- Guests: Jasmina Polak (backing voc); Dominika Korzeniecka (ride cymbal). January 2017.

„On the cellophane cover a sticker informs: "Jakub ZioLek (known from Stara Rzeka, Innercity Ensemble) and Waclaw Zimpel are already big names in the worlds of European alternative music. Their join effort brings out the best from wayward jazz and kraut rock songwriting.
It its category it is an excellent record it sounds like 21st century mixture of the progressive groups from the 1970 - say "Yes" and "Soft Machine", with the solid touch of minimalism. One can also call it wayward jazz mixed with krautrock, whatever wayward jazz means. Both partners do a great jobs on keyboard, guitars and other instruments, but the best, however, are the free style solos on clarinetes. There is one quite long on the opening "Memory Dome"; the one on the following "Wrens" is more a minimalist impression. "Elytra" starts also in a typical minimalist manner, with keyboards and synthesizers sounds. After a short vocal part by Kuba, Wacek plays a short, but beautiful melancholic solo. The closing "Fourth Molar" starts also in Terry Riley/Steve Reich style - it is the only instrumental track. After four minutes of organs/synthesizers and Gods know what, enters finally my hero, and plays a great solo.
I love the old progressive rock, and I love its contemporary minimalist version, so evaluate this record with ****. I should, however, perhaps evaluate it lower than deserved, in a sense for "political reasons". With the move from Multikulti Project to Instant Classics, Waclaw Zimpel departs further and further from free jazz and free improvised music. He still is an an avantgardist and alternative musician, but the trend is clear: from the more complex to more simple avantgarde. Of course,
Waclaw Zimpel is an mature man and artist and he knows what he is doing. Me, as his faithful fan, may for a moment only pray, but I also slowly prepare a satanic act: I plan to raise money
for a duo concert of Zimpel with somebody from the Barcelona scene, with clear focus on more clarinet (free style) improvisations.”

https://www.youtube.com/watch?v=kBPRFTDkxKk

Maciej Lewenstein observă așadar un trend stilistic de simplificare a avangardei la Zimpel în ultimii ani, referindu-se concret, prin pendularea de la casa de discuri Multikulti Project la Instant Classics, la următoarele abume, unele deja amintite și remarcate și de mine în postări anterioare:

* Saagara (Waclaw Zimpel/clarinets) (Poland/India) - S/T (Multikulti, 2015)
* Saagara (Waclaw Zimpel/clarinets) - 2 (Instant Classic, 2017)

* Switchback (Mars Williams, Waclaw Zimpel, Hilliard Greene, Klaus Kugel) - S/T (Multikulti, 2015)

* Switchback (USA / Poland / Germany) – Live in Ukraine (Multikulti, 2017)
....Mars Williams (saxes, toys), Hilliard Greene (bass), Waclaw Zimpel (clarinets, flutes, shrutibox), Klaus Kugel (dr, perc)
* Waclaw Zimpel - Lines (Instant Classic, 2016)
* LAM [Waclaw Zimpel, Krzysztof Dys, Hubert Zemler] (Poland) - S/T (Instant Classic, 2016)

Aș mai ramifica setul, apropo de clarinetiști, cu câteva realizări „free improv” ale celui pe care Zimpel l-a avut coleg în To Tu Orchestra, nu mai puțin interesantul Dominik Strycharski -creditat la „s, a & t-flutes, electronics, recorders”, inclusiv cele mai vechi cu grupul său Pulsarus.:

* Waclaw Zimpel To Tu Orchestra - Nature Moves -live- (For Tune, 2014)
* Dominik Strycharski (cl) Core 6 - Czôczkò (For Tune, 2015)
....with Waclaw Zimpel (cl), Ksawery Wójcinsk & Zbigniew Kozera (d-bass), Hubert Zemler & Krzysztof Szmanda (dr, perc)
*  Dominik Strycharski, Ksawery Wójciński, Paweł Szpura ‎– Prophetic Fall (Not Two Records, 2014)
*  Dominik Strycharski, Rafał Mazur ‎(ac-bass) – Myriad Duo (Fundacja Słuchaj!, 2015)
* (Dominik) Strycharski / (Louis) Andriessen ‎(Dutch Composer) – Ghost (Bôłt, 2017) from „New Music in Eastern Europe” Series
* Pulsarus – Digital Freejazz (Tone Industria, 2005)
* Pulsarus ‎– FAQ (Biodro Records, 2009)
* Pulsarus ‎– Bee Itch (For Tune, 2013)

Odată intrați adânc pe acest „teren” stilistic eliberat de orice constrângeri, prin basistul acustic Rafał Mazur ajungem și la alți 2 improvizatori importanți ai scenei, pianistul catalan Agustí Fernández și saxofonistul canadian François Carrier:
* Agustí Fernández, Artur Majewski, Rafał Mazur (Spain/Poland) - Spontaneous Soundscapes (Not Two, 2017)
* François Carrier, Michel Lambert, Rafał Mazur (Canada/Poland) - Oneness -live in Krakow- (FMR Records, 2017)

Alt grup interesant polonez și de actualitate cu un jazz modern este un trio, incluzând pianist, saxofonist și un exotic baterist/percuționist originar din Chile: 

* Quantum Trio (Kamil Zawiślak: p-no, Luis Mora Matus: dr & perc, Michał Jan Ciesielski: t & s-saxes) - Gravity (For Tune Records, 2015)....awarded „Debut Album of 2015” by Polish Jazz
* Quantum Trio - Duality: Particles & Waves -2 CD- (Nei Gong Music, 2017)                          

La capitolul vocaliste poloneze, ultima descoperire pentru mine, contând mai mult la statistică decât ca eveniment remarcabil în sine, este cea considerată drept o demnă urmașă a Ursulei Dudziak și care a apărut și pe la noi la festivaluri de jazz de la Sibiu și Ploiești:

* Beata Przybytek - Today Girls Don't Cry (Self Released, 2017)

Prin următorul prolific grup, un trio consecvent cu vioară, contrabas și acordeon, se „acoperă” odată cu cele 8 titluri mult prea fugitiv asimilate o durată de peste 2 decade, cu deviere atât de semnificativă dinspre jazz către domeniul „World” (Music), încât aș fi putut insera trupa la fel de bine și pe blogul paralel „Albume inedite.../VicTim of Special Rock”:
* Kroke (Tomasz Kukurba, Tomasz Lato & Jerzy Bawoł) - Traveller (Universal Music Polska, 2017)
   - Kroke - Feelharmony (EMI Music Poland, 2012)
   - Kroke - Out of Sight (Oriente Musik, 2009)
   - Edyta Geppert & Kroke - Spiewam Zycie (Agencja Artystyczna Edyta/EMI, 2006)
   - Kroke - Ten Pieces to Save the World (Oriente Musik, 2003)
   - Kroke - The Sounds of the Vanishing World (Oriente Musik, 1999)
   - Kroke - Live at the Pit -Klezmer Acoustic Music- (Oriente Musik, 1998)
   - Kroke - Eden (Oriente Musik, 1997)

* Morten Pedersen 5tet (Denmark, Sweden, Norway, Poland & Italy) - Sammensurium (Barefoot Records, 2017)...album pe care-l putem alipi ușor stilistic setului cu Dominik Strycharski și Rafał Mazur, în componența:
   - Morten Pedersen – Piano
   - Johannes Nästesjö – Double Bass
   - Håkon Berre – Drums
   - Tomasz Dabrowski – Trumpet
   - Francesco Bigoni – Saxophone & Clarinet
https://www.youtube.com/watch?v=4scjD3BdMkA

https://www.youtube.com/watch?time_continue=4&v=aodfTJhXLUo

* Marcin & Bartlomiej Oles (Brothers) Duo - Spirit of Nadir (Audio Cave, 2017)

În fine, este remarcabilă creația fraților gemeni prezenți după anul 2000 pe circa 25 albume și cărora le-au trebuit 4 ani și o casă mică de discuri de nișă nou apărută pentru a-și lansa albumul suitei în 11 părți de „Jazz, Improvised Music, Jazz-Classical & Jazz-World Music Fusions” (conform criticului Adam Baruch), un material coerent bazat exclusiv pe bas și tobe mult influențat de culturi asiatice, filozofii și tradiții arabe, ebraice, indiene și indoneziene.
http://www.adambaruch.com/reviews_item.asp?item=105594

„Luate la „puricat”: „The Last Hurrah!!, Talibam!, Jimmy Chamberlin Complex, Gordon Grdina, OWL, 2 X „Z”, Sun Ra...”

Primul grup din titlul postării vine cu o restanță norvegiană din 2013 de la Rune Grammofon, creația eclectică a chitaristului claviaturist Hans Petter Gundersen ieșită cumva din canoanele selectului label profilat pe jazz cât mai experimental dar nu mai puțin interesantă tocmai prin accesibilitatea country-pop „à l'américaine” (vorba francezului), transformată în atractivitate.
Așa o să fac de-acum în fața avalanșei de albume noi sau recuperări: încerc să le izolez/focalizez/comentez/remarc, etc...doar pe cele ieșite din tiparele predictibile ale caselor de discuri, atent și la auto-producții și labels-uri nou apărute (oricum mult mai puține decât albumele) și la cele în progres față de anterioarele materiale. Deci o să găsiți mai rar ECM-uri, Intakt-uri, ACT Music-uri, Blue Note-uri, Clean Feed-uri, Pi Recordings-uri, Edition-uri, Abstract Logix-uri...chiar Cuneiform-uri sau RareNoise-uri de care m-am tot ocupat pe-aici în zeci de postări în ultimii 5-6 ani, fiind puțin spre deloc „circulate” prin Ro, având în vedere amplitudinea cataloagelor lor cu  multitudinea de titluri lansate. De la un moment dat când ajungi să „baleiezi” peste zeci, chiar sute de albume de la unul și-același label, vizavi și de „familiile” de muzicieni implicați și combinațiile lor limitate matematic, observi elemente recurente, „sounds/patterns”-uri repetitive „déjà vu”-uri în sens acustic...și măcar acest avantaj îl obține un meloman după imensul timp alocat ascultărilor: acela al dispariției necesității de a trebui să vrei (cam) tot ce-apare sub o etichetă sau alta. Sigur că surprize, plăcute sau nu, pot apărea oricând -plus că unii chiar asta caută și promovează, albume la care ai nevoie de alte și alte ore la dispoziție, reclamând ascultări repetate pentru că la „prima vedere” îți scapă o parte din intențiile artistice- și atunci devin cu-atât mai utile recenziile celor care-s cunoscători și interesați numai de o felie sau alta din întregul „tort”, oricum imposibil de „consumat” (n-am găsit altă „rimă”) individual oricât ar fi de mare curiozitatea și interesul meloman(iac)!
Revenind la The Last Hurrah!!, de fapt nu e ultimul ci penultimul „Uraaaa”, pentru că mai există și un succesor pe nume „Mudflowers” (Rune Grammofon, 2015)...dar coeziva suită din 8 părți „Frumusețea falsului” din 2013, deși de doar 35 minute, mi se pare evident mai inspirată:

** The Last Hurrah!! (Norway) - The Beauty of Fake (Rune Grammofon, 2013)...."Jazz, Rock, Folk, World & Country" (conform www.discogs.com)
Ca efect al acestui album, am descoperit noua combinație de pe „Axis” și apoi am rememorat câteva realizări ale chitaristului John Hegre, unul dintre pionierii „noise-jazz”-ului nordic (cu un grup mai vechi în a cărui denumire s-a renunțat după 2002 la 2 dublări de consoane „z” și „m”):

* Jon Irabagon, John Hegre & Nils Are Drønen (UK/Norway) - Axis (Rune Grammofon, 2017)

  - Jazkamer (Norway) - Proud to be Un American (Gameboy Records, 2006)

  - Jazkamer (John Hegre & Lasse Marhaug) - Metal Music Machine (Smalltown Supernoise, 2006)

  - Jazkamer - Eat Shit (Asspiss Records, 2007)

  - Jazkamer (Jazzkammer) - Bentobox: Live In Japan 2005 -3 X Cassette, C60 Box Set- (Abisko, 2005)

** Talibam! (Matt Mottel & Kevin Shea) - Endgame of the Anthropocene (ESP-Disk, 2017)
„Antarctica va fi folosită numai în scopuri pașnice” se scrie în primul articol din tratatul despre suveranitatea continentului alb. Doar că în anul 2048, odată cu războaiele, suprapopularea, terminarea resurselor și încălzirea globală, restul lumii devine obligat în disperarea găsirii soluției de supraviețuire să renege acest tratat pentru a prelua cu forța armelor resursele cu prețul distrugerii inevitabile a ultimului ținut rămas pur pe Terra. Este scenariul S.F. apocaliptic imaginat de duoul „dadaiștilor provocatori” Kevin Shea (tobe, percuții) & Matt Mottel (clape) de-și zic insidios  Talibam! pentru noul lor album instrumental/electronic halucinant, cinematic, geosonic și ecogotic. „Aphex Twin meets a hologram Phil Collins”, „Silver Apples, Sun Ra, and Arca”...„Bernard Parmegiani, Don Cherry, Front 242, Hailu Mergia, Vangelis, Suicide, Islam Chipsy, Stockhausen and DJ Shadow”: iată ce trimiteri și analogii stilistice măgulitoare și diverse s-au făcut apropo de această muzică totuși foarte vivantă în ciuda scenariului tragic încheiat cu o notă de optimism prin „Ridicarea apărătorilor Antarcticei”. Să mai remarcăm în plus și scopul nobil legat de destinația încasărilor din vânzarea albumului, ceea ce dovedește că duoul nu și-a propus deloc compromisuri comerciale: [„All profits from „Endgame of the Anthropocene” go to long-term, on-the-ground relief for Puerto Rico in the wake of Hurricane Maria.”]

** Jimmy Chamberlin Complex (drums, ex-Smashing Pumpkins)  - The Parable (MAKE Records, 2017)
Album surprinzător de jazz progresiv cu o formulă schimbată de lider de la anteriorul „Life Begins Again” (scos în 2005 și pe care nu-l știam), păstrându-i pe Sean Woolstenhulme: guitar și Billy Mohler: bass, dar adăugându-i și pe Randy Ingram: p-no și Chris Speed: saxes. Liderului, ca baterist, i-au fost detectate influențe de la Keith Moon și Dennis Chambers...dar eu fac un alt gen de „parabolă” și nu pot să nu-mi amintesc -și nu doar pentru că numele se pronunță aproape identic- de un alt baterist activ în mai multe formule dar și cu un singur album solo eponim excelent, „Matt Chamberlain” (2005).

https://www.youtube.com/watch?v=2jo1ol6xGxw


* Django Bates’ Belovèd – The Study of Touch (ECM, 2017)
* David Virelles with Román Díaz & the Nosotros Ensemble - Gnosis (ECM, 2017)

* Alexander Hawkins & Elaine Mitchener Quartet – UpRoot (Intakt, 2017)

* Roswell Rudd, Fay Victor, Lafayette Harris, Ken Filiano – Embrace (RareNoise, 2017)

* Simon Phillips (dr) - Protocol 4 (Phantom Recordings, 2017)

* Keyon Harrold (tr) - The Mugician (SMG/Legacy, 2017)

Nimic de comentat la setul de mai sus, poate doar „cumințenia” 4-tetului de pe „Embrace” față de multe alte producții de la RareNoise și de apreciat consecvența cu care bateristul Simon Phillips, alături de noii veniți Greg Howe (gtr) și Dennis Hamm (keybs), „nu se culcă le lauri” (cum scrie Something Else), continuându-și ciclul „Protocol” demarat cu EPul din 1988!
http://somethingelsereviews.com/2017/11/10/simon-phillips-protocol-4/

Urmează 3 chitariști recent descoperiți de mine:

* Shane Theriot (gtrs) - Still Motion (Self Produced, 2017)
....Shane are 47 ani, e exponentul soul-funk-ului din New Orleans fără a fi străin nici de blues și jazz...iar pe acest album ceva mai apropiat de tradițiile locale decât precedentele materiale solo, e acompaniat, printre alții, de cunoscuți Jim Keltner (drums) și Leni Stern (voc)

* Tom Guarna (gtr) - The Wishing Stones (Destiny Records, 2017)

....with Jon Cowherd: p-no, Fender Rhodes, John Patitucci: upright bass & Brian Blade: drums

...Tom e din Brooklyn, a trecut scurt timp prin Blood, Sweat & Tears (1997-98) și aparține stilistic aceluiași spațiu ocupat recent de chitariștii Kurt Rosenwinkel, Adam Rogers, Mike Moreno sau Lage Lund...un fel de „mainstream modern”, dacă vreți să-l numiți așa” (cum scria într-un review John Kelman pe www.allaboutjazz.com)

* Gordon Grdina, Benoît Delbecq, Kenton Loewen & François Houle - Ghost Lights (Songlines, 2017)

* Gordon Grdina Quartet - Inroads (Songlines, 2017)

....G.G.: gtr/oud, Oscar Noriega: a-sax/clar/b-clar, Russ Lossing: p-no/Rhodes, Satoshi Takeishi: drums
* Gordon Grdina, Gary Peacock & Paul Motian - Think Like the Waves (Songlines, 2006)
...Gordon are 40 ani, e canadian originar din Vancouver și la nici 30 a avut șansa să introducă flerul arab al oud-ului în trioul care-l includea pe idolul său, basistul Gary Peacock. A cântat muzică clasică în East Van Strings (cu influențe din Bartok și Webern) și rock în grupul lui Dan Mangan (cu influențe Soundgarden!)...iar din jazz i-a studiat pe Ornette Coleman și pe Tim Berne(’s Snakeoil), de la fiecare împrumutând câte ceva sau găsind similitudini între ei ca bază de plecare pentru propria sa muzică, între timp mărindu-și și diversificându-și și „familia” colaboratorilor.
Efect al albumului lui Tom Guarna, un altul mai vechi al bateristului atât de lăudat de chitarist într-un interviu:
* Rodney Holmes (dr) - Twelve Months of October (2006)
...iar ca efect al albumelor lui Gordon Grdina, un nou proiect în duo de-al său orientat spre rock:
* Peregrine Falls (Gordon Grdina & Kenton Loewen) - S/T (Drip Audio, 2017)

https://www.youtube.com/watch?v=e-UByj_r-zE


* Amaury Faye Trio - Clearway (JazzVillage/[PIAS], 2017)

* Baptiste Trotignon & Yosvany Terry (France & Cuba/USA) - Ancestral Memories (OKeh, 2017)

....Yosvany Terry: a & s-saxes, chekeré; Baptiste Trotignon: p-no; Yunior Terry: c-bass; Jeff “Tain” Watts: drums

* Dictaphone (Germany) - APR 70 (Denovali, 2017)...."Dark Jazz"

....Oliver Doerell (electronics, bass, guitar), Roger Döring (sax, clar) & Alex Stolze (vlns)

* Akmee (Norway) - Neptun (Nakama Records, 2017)

* Kim Myhr & Lasse Marhaug - On the Silver Globe (Sofa, 2017)

* Kim Myhr - You / Me (Hubro,  2017)

* Live Maria Roggen & Helge Lien - You (Ozella, 2017)

Nimic de comentat la francezi, nemți sau la seria norvegiană de 4 albume de mai sus, „chimir”-ul (!) fiind chiar dezamăgitor pe ambele producții.

** The OWL (Poland) - On the Way -2 CD- (Fundacja Sluchaj!, 2017)

....Marcin Hałat: vln, Krzysztof Gradziuk: bass & Maciej Garbowski: drums

** (Waclaw) Zimpel, (Kuba) Ziołek (Poland) - Zimpel, Ziołek (Instant Classic, 2017)

* Trouble Hunting (Tomasz Licak, t-sax, clar/Poland) - Somebody Else With A Wrong Dog (RecArt, 2017)

Datorită lui Adam Baruch și a cronicilor sale de pe pagina de Facebook „The Soundtrack Of My Life” am dat de această serie nouă poloneză cu un grup OWL excelent al violonistului Marcin Hałat -demn urmaș, alături de Adam Bałdych, al înaintașilor iluștrii Zbigniew Seifert sau Michał Urbaniak-...și de un duo nu mai puțin interesant Z.Z. cu un jazz electronic-ambiental inspirat, repetitiv fără a plictisi pentru că se adaugă mereu ceva nou, așa cum întâlneam odinioară pe albume dominate de saxofon bariton și clarinet bas de-ale veteranului britanic John Surman (de ex. începutul și pasaje din „Fourth Mollar”). Nu întâmplător și ultimele realizări ale lui Zimpel solo și formulele lui Ziołek (Stara Rzeka și Inner City Ensemble), fără a fi de jazz sticto sensu, sunt albume printre favoritele selectei reviste Quietus. „Toate schițele compozițiilor ne-au venit natural prin improvizații,...” -spunea Zimpel-...„am lucrat la ele în concerte dezvoltând sunete și forme. După câteva luni de turnee am făcut o pauză și am intrat în studio înregistrând un material mai bogat decât cel etalat înainte iar apoi Kuba lucrând la producție a mai adăugat și alte straturi”. Albumul a fost promovat, destul de atipic pentru jazz, inclusiv cu ajutorul unui video-clip vizionabil aici:
http://thequietus.com/articles/22397-listen-new-zimpel-ziolek-on-instant-classic

Nici trioul cu 3 suflători dintre care 2 de Tomasz în componență -fără ca vre-unul dintre ei să fie cunoscutul trompetist Tomasz Stanko-, nu-i rău deloc chiar dacă totuși calcă pe „cărări bătătorite” ale idiomului „free” păstrând doze rezonabile de melodicitate post bop.

                         Zimpel & Ziołek

                                                                                                             

Mai puține prezențe feminine ca altădată între noutățile din jazz, totuși iată 3, cu 2 vocaliste și o saxofonistă:

* Joy Ellis (voc, p-no) - Life On Land (F-IRE, 2017)

* Sylvia Brooks - The Arrangement (SBM Records, 2017)

* Gaia Wilmer (sax) Octet (Brazil) – Migrations (Red Piano Records, 2017)

...care acest din urmă octet „migrează” spre ultimul set de 4 titluri cu dominantă „World” sud-americană și tropicală:

* Hamilton de Holanda Quintet(o) (Brazil) – Casa de Bituca: Music of Milton Nascimento (Edel, 2017)

* Pablo Ziegler Trio (feat. Hector del Curto & Claudio Ragazzi) (Arg/USA) - Jazz Tango (Zoho Music, 2017)

* Chuck Owen & The Jazz Surge, with Randy Brecker & Gregoire Maret - Whispers On The Wind (Mambo Maniacs, 2017)

* Sun Ra (& His Arkestra) - Exotica -2 CD/3 LP- (Modern Harmonic, 2017)
Ultimul e o noutate-capcană cu clasicul Sun Ra, de fapt o colecție cu extrase potrivite titlului/stilului anilor '50-'60 de pe mai multe albume tipice înșiruirii "space jazz, post-bop, electronic freakouts, and sonic experiments".