Iunie 3 (2019): Jazzul „lin” al belgiencei Lynn Cassiers (& co), un miniportret între multe alte noi „reverii”, mai mult sau mai puțin....

....i-am spus jazz „lin” ca să folosesc prenumele vocalistei, poate așa mai ușor de reținut, dar i-aș fi putut spune la fel de bine „fin”, „imprevizibil”, „sofisticat” sau „elaborat”. Până să ajung la subiectul central cu acei artiști/trupe inovative de genul "forward-thinking" sau "boundary-pushing" pe care le caut cel mai mult în „oceanul” noutăților muzicale încercând să le fac cunoscute și pe la noi -de data asta de fapt un nucleu mai mare de artiști belgieni cu „vârful de lance” o vocalistă-, trec rapid cu radarul peste mai multe noi apariții întro primă repriză, a 2-a urmând după miniportretul Lynn Cassiers (& co):

* Avishai Cohen (bass) – Arvoles („Trees”) (Razdaz Recordz, 2019)
....cu Elchin Shirinov (provenit din Azerbaijan): p-no; Noam David (din Israel): drums....+ Björn Samuelsson: trombone & Anders Hagberg: flute. Arco și pizzicato bass-urile liderului sunt la locul lor, flerul general dominant al albumului fiind de jazz clasic în genul Scott LaFaro din era Bill Evans.
* Alex Fournier (bass / Canada) – Triio (Furniture Music, 2019)
....sextet din Toronto la debutul formulei cu chitară, alto saxofon/flaut, trombon, pian „preparat” și secție ritmică.
* Mats Eilertsen (bass) – Reveries and Revelations (Hubro, 2019)
....fac o scurtă „dezvoltare” la discul ăsta, așteptările apriori fiind mari: muzicienii implicați nu s-au întâlnit ci și-au trimis fișiere digitale unii altora adăugând fiecare nou destinatar instrumentul său înregistrat restului, iar basistul titular de 44 ani de la care a plecat ideea și prima „tranșă” digitală, a făcut editarea finală. Metoda e în spiritul inovațiilor I.T. și în trendul globalizării dar dincolo de procedură, se simte că ceva nu s-a închegat și retușat, temele fie ele numite „reverii și revelații” parcă par neterminate, chiar dacă avem aici contribuții de la 3/4 din importantul grup Food (minus saxofonistul Iain Ballamy)....sau poate că în atmosfera asta cinematică de „thriller”, chiar „horror” cu momente Tarkovschy-ene, cu liniile de bas evident în prim-plan, chiar asta s-o fi intenționat, lipsa de finalitate, rămânerea în suspans? Una peste alta, cu toată stima pentru label-ul norvegian cu dominanta ofertei discografice pozitivă, parafrazîndu-l pe amicul Adi Sinescu din Deva, aș pune discul ăsta la categoria „așa nu”...

* David Sánchez (t-sax, barril de bomba, perc & vocal) – Carib (Ropeadope, 2019)
.....cu Lage Lund: gtr; Ricky Rodriguez: el-bass and c-bass; Luis Perdomo: p-no & Fender Rhodes...+ 3 percuționiști suplimentari. Disc bun de jazz, voiajul până în insulele Caraibe -Carib având de-a face, desigur, cu Caribbean-  trecând prin...și fiind filtrat de influențe din zone Afro(beat), Porto Rico și Haiti...totuși o cronică precum cea din link cu „cât de privilegiați suntem (ascultând așa ceva)....” mi se pare exagerat de măgulitoare:
https://latinjazznet.com/reviews/cds/featured-albums/david-sanchez-carib/

* Mike Allen (t-sax) with Peter Washington & Lewis Nash – Just Like Magic (Cellar Live, 2019)
* Charlie Apicella (gtr) & Iron City – Groove Machine (OA2 Records, 2019)
....nimic deosebit...

* Michel Camilo (p-no) – Essence (Resilience Music Alliance, 2019)
* Fabian Almazan Trio – This Land Abounds with Life (Biophilia Records, 2019)
* Nick Sanders Trio – Playtime 2050 (Sunnyside, 2019)
....Am grupat 3 albume pianistice, dominicanul Michel Camilo de 65 ani fiind la cel de-al 25-lea album, cubanezul de origine Fabian Almazan (35) la cel de-al 4-lea și, se zice, „cel mai împlinit”, iar Nick Sanders, fostul elev al lui Jason Moran și protejatul lui Fred Hersch, este la al 3-lea material solo, cu titlul și coperta sugerând cu umor negru un viitor distropic...nu însă și muzical, aspect în care jazzul său cameral reprezintă o bogată varietate de stări, inspirații și abordări nepesimiste.

* Edmar Castañeda & Grégoire Maret – Harp vs. Harp (ACT Music, 2019)
....multe și curioase asemănări între cei 2 muzicieni harfiști/muzicuțiști stabiliți la New York, primul din Columbia, al 2-lea din Elveția, pe care destinul parcă trebuia să-i alăture, prima dată grație lui Marcus Miller care i-a invitat pe amândoi la Monte-Carlo Festival.
* Luca Aquino (tr) – Italian Songbook (ACT Music, 2019)
* V.A. – Jazz at Berlin Philharmonic IX: Pannonica (ACT Music, 2019)
.....cu Iiro Rantala, Dan Berglund, Anton Eger, Angelika Niescier, Ernie Watts, Charenée Wade.

* Ayumi Ishito (sax, Japan) – Midnite Cinema (Self-released, 2019)....„jazz, prog-rock”
* Daniel Cano (tr & flgh, Spain/UK) – Social Music (Blue Asteroid, 2019)
* Liam Noble (p-no, keybs) – The Long Game (Edition, 2019)

....la aceste ultime 3 titluri m-aș fi oprit cu siguranță mai mult, albumul japonezei (printre alții, cu Steve Brickman la clape și Hajime Yoshida la chitară) păstrând ceva din ecourile vechiului grup german Passport a lui Klaus Doldinger....trompetistul spaniol ceva din muzica idolului său Miles Davis, plus citatul aceluiași Miles conținând chiar titlul-statut de „Muzică socială”....în timp ce pianistul Lian Noble „înnobilează” elegant sfertul de veac de implicare a sa în jazzul creativ din UK, acum recidivând în trio cu Tom Herbert: el-bass și Seb Rochford: drums.
Dar nu sunt lăsat să dezvolt mai mult aceste subiecte din cauza jazzului „lin” (până la total distorsionat!) al belgienilor în frunte cu...:
* Lynn Cassiers (voc & electrs / Belgium) – Imaginary Band (Clean Feed, 2018)
....Nu era deloc de bun augur din start încă un titlu adăugat blocului și-așa masiv de albume din catalogul expansiv al casei portugheze -cu o medie, cred, de 4-5 albume noi/lună, la care-s mereu hotărât să pun o sită pentru filtrări cu ochiul plasei tot mai mic (?!)-...deci nu era nici pe departe un element care să mă provoace, ba chiar intenționam să-l neglijez. Cum însă avusesem în trecut și surprize plăcute, unele chiar recent, l-am abordat curios mai ales datorită peisajului coperții (vezi mai jos)...și bine am făcut, căci iată ce-am descoperit:
Sora mai mică și autodidactă a bateristului Steven Cassiers (Dans Dans, Dez Mona) are 35 ani și șansa unei răspândiri și cunoașteri la scară mai largă prin acest al 2-lea ei efort solo Grup imaginar marca Clean Feed, decât după debutul strict belgian din 2013. Cronologic însă trebuie căutat ce-a mai realizat începând de prin 2008-2009, respectiv cu consistenta ei contribuție la discul excelent al lui Josef Dumoulin (creditat la „keybs, gtr, effects & programming”) și a grupului Lidlboj, unde Lynn este trecută prima pe listă -vezi mai jos coperta mărită din spate-, nu cred că numai din politețe, cum poate că s-a întâmplat la octetul Octurn și discul 7 ochi tot în același an. Avea doar 25 ani pe-atunci dar deja i se puteau atașa etichete ca (vocalistă) „inclasificabilă” sau „sculptor creator de peisaje sonore”, cu-atât mai valabile azi când paleta s-a diversificat și sofisticat. Dacă vă sperie atari termeni, nu e o artistă pentru voi și puteți sări peste cele 8-9 titluri care urmează...dar dacă nu, ați putea avea chiar o revelație descoperind și următoarele albume pe care eu le consider unul mai incitant ca altul:
* Jozef Dumoulin & Lidlboj (Belgium) – Trees Are Always Right (Bee Jazz, 2009)

......„Lynn Cassiers: Vocals, Toy, Effects”....

 - Jozef Dumoulin & Lidlboj - Trees Are Always Right - 2009 (Full Album)

https://www.youtube.com/watch?v=bmqoWe6WO8E&index=23&list=LLJmwoKEw8L6RZcBZK4UT1oQ

* Octurn - 7 Eyes (Point of Departure, 2009)

 - Octet condus de saxofonist și pianist, cu „Lynn Cassiers: voc, Bo van der Werf: baritone sax, Nelson Veras: guitare, Jozef Dumoulin: rhodes, Jean Luc Lehr: bass, Chander Sardjoe: drums, Gilbert Nuono: electronics. Music by Bo van der Werf and Jozef Dumoulin”

* Pierre Perchaud (gtr) – Par Quatre Chemins (Gemini Records, 2010)

....„Chant : Lynn Cassiers”, contribuție la 3 piese din 9.

* Lynn Cassiers – The Bird the Fish and the Ball (RatRecords, 2013)
„Sunetele ciudate ale lui Lynn Cassiers produse în buclă și cu mașină de efecte plecând de la voce, jucăriile sau obiectele heteroclite, se constituie într-un univers insolit de „science-fiction”, în timp ce vocea ei frumoasă, cântată, vorbită sau șoptită, spune povești obișnuite despre viață. Conjugarea asta funcționează perfect pentru a produce o muzică originală, bântuitoare, magică” („Discul săptămânii” / Le Soir)

* Oba Loba (Norberto Lobo & João Lobo) – S/T  (Shhpuma/Clean Feed, 2014)
* Oba Loba – Sir Robert Williams (Three:four, 2017)
...."Vocals, Electronics, Wood Block – Lynn Cassiers"....
* Lilly Joel (Lynn Cassiers & Jozef Dumoulin) – What Lies in the Sea (Sub Rosa, 2015)
.....„Lynn Cassiers: Music By, Voice, Effects & Jozef Dumoulin: Music By, Keyboards, Effects”....conform www.discogs.com...iar scurta descriere de pe Amazon zice așa:
„Muzica este simplă, proaspătă și originală - accentul nu cade niciodată pe încercarea de a face parte dintr-un anume gen distinct, ci doar pe recunoașterea cinstită a locului deținut de cei implicați întro lume în continuă schimbare. Există reminiscențe ale muzicii experimentale, jazz, rock, electro, pop, muzică tradițională și muzică clasică contemporană, ceea ce este absolut normal considerând cine este implicat aici.”
- Lilly Joel full live set Liège 04.29.2016:
https://www.youtube.com/watch?time_continue=1982&v=6ajZCcdGsU4

* Tape Cuts Tape, cu contribuții pe toate cele 3 albume, Pagan Recorder (2010), Black Mold (2013) și Lost Footage (2015)........„Electronic, Rock, Alternative Rock, Krautrock, Avantgarde, Art Rock, Psychedelic Rock, Experimental” (discogs.com)
 - Tape Cuts Tape - 'Scales in Orange and Grey' - official video:
https://www.youtube.com/watch?time_continue=22&v=MOQY7FCCGDw
- Rudy Trouvé: guitare, keys, voice
- Lynn Cassiers: voice, fx, objects and keys
- Eric Thielemans: drums, toys, piano, voice

Oba Loba și Tape Cuts Tape trebuie spus că nu sunt proiecte de jazz propriu-zis -sau la care cu acest gen/cuvânt să poată începe înșiruirea descriptivă-, dar ce mai este azi stilistic „curat”, în noianul tot mai amalgamat și eclectic?

* Alexandra Grimal – Nāga -2 CD- (Ovni Records, 2019)
....Transpunere muzicală de mare calibru și cu o distribuție selectă a legendei despre creatura mistică hindusă care păstrează comorile pământului sau elixirul nemuririi în Cambodgia antică.
   - Alexandra Grimal: tenor, soprano, sopranino saxophone, voice, text
   - Lynn Cassiers: voice, live electronics, texts
   - Marc Ducret: electric, soprano guitar, voice
   - Nelson Veras: guitar
   - Jozef Dumoulin: Fender Rhodes and live electronics
   - Benoît Delbecq: piano
   - Stéphane Galland: drums
https://www.francemusique.fr/jazz/jazz-bonus-naga-alexandra-grimal-70533

Aș mai adăuga dintre colaborări pe cea cu britanicii de la Arkala (Benjamin PD Kane & Thomas Seminar Ford), albumul Eksoh (2015) rămas se pare singular și ascultabil aici:
http://arkala.bandcamp.com

                   Sir Robert Williams












Fană a norvegiencei Sidsel Endresen și măgulitor comparată undeva de un critic cu Pascal Comelade, Lynn Cassiers a mai adunat în escapadele sale din Franța colaborări cu chitaristul Pierre Perchaud și cu Leon Parker, practicantul ingenios al tehnicii de „vocal body rhythm”...."Le jazz ne doit pas de revenir en arrière, le jazz est fait pour aller de l’avant = jazzul nu trebuie să se întoarcă, jazzul este făcut să meargă înainte" spunea unul dintre aceștia, ceea ce mi se pare o idee, un țel artistic cu putere de dicton de mare importanță și profunzime.
 - Lynn Cassiers en La Jazz Cava de Vic (2014):
https://www.youtube.com/watch?time_continue=7&v=kLScH53XPFY

Pentru că am atins subiectele în ce-o privește pe Lynn Cassiers, fără pretenția de a le fi epuizat (pe site-ul personal mai găsiți și alte colaborări), îl am în vedere și pe fratele ei, probabil într-un viitor episod dedicat sau incluzând episoadele Dans Dans și Dez Mona, respectiv pe chitaristul Pierre Perchaud, activ într-un nucleu prolific de tineri jazzmen-i francezi. Ar mai fi și percuționistul Leon Parker al cărui jazz, cel puțin cel din anii '90 de pe 3-4 albume (2 scoase la majora companie Columbia Records), mi se pare că pășește bine apăsat pe urmele iluștrilor Weather Report.

* Badge Époque Ensemble (Canada) – S/T -live- (Badge Époque, 2019)....."funk / soul, jazz, rock"
....debutul formulei cu liderul Max “Slim Twig” Turnbull (clav, el-p-no) și grupul acompaniator al proiectului U.S. Girls...
* The Cosmic Range (Canada) – The Gratitude Principle (Idee Fixe Records, 2019)
....Înrudiri cu albumul anterior: colectivul „intergalactic” a lui Matthew “Doc” Dunn (muzician-personaj interesant din Toronto), cu aceiași Max “Slim Twig” Turnbull + trupa lui U.S. Girls (a.k.a. Meghan Remy) de pe In a Poem Unlimited, urmând debutului New Latitudes (2016)....„o expresie pură a jazzului liber lisergic și a unui funk mutant....cu momente între conceptualismul texturat a lui Kamasi Washington, era „fusion” Miles Davis, „psychedelia” lui Sun Ra și Afrobeat-ul de pionierat al lui Fela Kuti”. 
Atractiv mix pentru Principiul gratitudinii, nu-i așa?

* Moutin Factory Quintet (France) – Mythical River (Laborie Jazz, 2019)
...Impresii de călătorie ale cuplului fraților François (bass) & Louis (dr) Moutin, după un voiaj de 2 săptămâni cu vaporul pe râul Mississippi, după întoarcerera la Paris....

....Ecouri de la recentul Moers Festival:
* Scatter The Atoms That Remain – Exultation (Dot Time Records, 2019)
....„Spiritul 4-tetului „clasic” a lui John Coltrane e atins de acest album de debut al formulei condusă de bateristul Franklin Kiermyer alături de Jovan Alexandre (t & s-saxes), Davis Whitfield (p-no) & Otto Gardner (bass)”
Interesant muzician acest Franklin, născut la Montréal, mutat de tânăr la New York și care trăiește în prezent în Norvegia cu familia aproape de Cercul Polar la Tromsø. Adept al învățăturilor budiste care l-au și inspirat să-și numească trupa așa, Kiermyer face mereu călătorii spre NYC la propriul său studio Greenpoint unde a și fost înregistrat albumul.
https://www.allaboutjazz.com/moers-festival-interviews-scatter-the-atoms-that-remain-franklin-kiermyer-by-martin-longley.php?pg=1

În același spirit, la Moers Festival a mai cântat și alto & soprano saxofonista germancă de 49 ani următoare, revenind aici ca lider după 11 ani, cea care spunea cu oarecare cochetărie despre sine, adaptând la genul feminin: „sunt un (John) Coltrane deteriorat”...Ea se află în actualitate cu albumele:
* Angelika Niescier, Christopher Tordini, Gerald Cleaver, feat. Jonathan Finlayson – New York Trio (Intakt, 2019)
* Angelika Niescier, Christopher Tordini & Tyshawn Sorey – The Berlin Concert (Intakt, 2018)

A.N. apare și pe tributul recent adus baronesei jazzului, (Panno)Nica de Koenigswarter, născută Rothschild (1913-1988), respectiv concertul ținut pe 6 februarie 2019 și patronat de Siggi Loch la 30 ani de la dispariția nobilei binefăcătoare, albumul deja amintit mai sus în seria nouă de 3 albume de la ACT Music, al 9-lea episod din Jazz at Berlin Philharmonic IX: Pannonica.

* Kouma (France) – Aibophobia -LP- (Dur et Doux, 2019)....„jazz prog/art-rock”
....Ediție limitată de numai 300 bucăți LP-uri la albumul trioului francez condus de Romain Dugelay (b-sax & keybs) și care ne poartă într-un voiaj tur-retur pe albumul conținând temele adecvat numite astfel: „Aller” și „Retour”.

* Brandt Brauer Frick – Echo (Because Music, 2019)

„Nu jazz” electronic și foarte dinamic cu 3 „sintetizator-iști” și câțiva invitați (la trombon, vioară și voce), un jazz care lasă loc nu doar de „ecou” ci te și reinvită la ascultare!

* Bruford & Borstlap – Sheer Reckless Abandon -3 CD- (rec. 2002-2007, rel. Summerfold, 2019)

Set de 3 albume, 2 (aparent) de studio & unul „live” pe această compilație pe care fanii unui Bill Bruford aflat mereu la înălțime pot descoperi un talentat pianist/claviaturist olandez, rezultatul celor 17 întâlniri pe care cei 2 le-au avut în intervalul 2002-2007. Ziceam „aparent” de studio, doar ca formă de editare...pentru că de fapt sursa celor 2 albume Every Step a Dance, Every Word a Song, respectiv In Two Minds, sunt tot concertele la care s-au adăugat și compoziții interpretate în culise și de la care s-au șters aplauzele. S-a pornit de la ideea unui producător de radio și organizator de evenimente la Nijmegen Music-Meeting Festival în 2002, de a cupla muzicieni valoroși care nu s-au intersectat „live” niciodată înainte, ca să se vadă astfel, fără prea multe preparative, ce va ieși?...Ar fi o idee poate și pentru omologii din România unde, deși festivalurile s-au înmulțit, se observă din păcate o uniformizare a ofertei artiștilor în defavoarea diversității, în sensul că unii muzicieni care-au fost tot revin, mereu cam aceiași și asemănători stilistic...în defavoarea multor altora care n-au fost niciodată, dar de care auzim că ajung pe la vecini, prin Serbia, Ungaria sau Rusia...de unde și deficitul de public, numeric și mai divers calitativ, la orice nivel -mari orașe, regiuni, țară-, chiar în condiția unanim acceptată că „jazzul e un gen muzical de nișă”...


Câteva restanțe/recomandări, cu mulțumiri celor care mi le-au făcut:

* ChuffDRONE (Austria) – Chuffdrone (JazzWerkstatt, 2015)

* Angles 9 – In Our Midst (Clean Feed, 2013)
* Dan Berglund's Tonbruket – S/T (ACT Music, 2010)
* Time Is A Mountain (Sweden) – S/T -LP- (Häpna, 2013)
* ICP Tentet – Tetterettet (ICP 020, 1977)

Iunie 2 (2019): Prin fluxul de noutăți, despre Maciej Obara și Moers Jazz Festival cu a sa secțiune braziliană....

* Tiago Frúgoli Ensemble (Brazil) – Casa (Fresh Selects, 2019)
.....claviaturistul Tiago aduce în „casă” , alături de invitații muzicieni din zona sa de reședință São Paulo, o triplă combinație „între Madlib (DJ american , producător, multi-instrumentist și rapper), Eumir Deodato (veteranul și versatilul pianist brazilian care va împlini 76 ani peste câteva zile) și Chick Corea (din perioada „fusion” timpurie)”.
Cred că am ales prin acest album din fluxul de noutăți un element bun de introducere și anticipare pentru ceea ce avea să etaleze contingentul brazilian la Moers Festival în ultimul weekend + ziua de luni, 10 iunie (vezi mai jos în postare).

* Tim Berne & Matt Mitchell (a-sax & p-no duo) – Angel Dusk (Screwgun Records, 2018)
   ...„modern creative jazz” mixed and mastered by David Torn”.
* Le Rex (Swiss) – Escape of the Fire Ants (Cuneiform, 2019)
   ....Cvintetul (fără bas!) este dominat de 4 suflători (a & t-saxes, tb & tuba)...iar noul album, al 4-lea, considerat „cel mai coeziv și confident”, are conexiuni și influențe precis localizate la orașele Chicago, Belgrad, Cape Town, New Orleans și Lagos.

* Ilia Belorukov & Gabriel Ferrandini – Disquiet (Clean Feed, 2019)
* Gabriel Ferrandini (dr) – Volúpias (Clean Feed, 2019)
   ...„fiecare baterist din lume ar trebui să asculte Aphex Twin și Squarepusher ca să devină mai complet”, spunea recent într-un interviu lisaboneanul G.F., găsindu-și perechea potrivită în alto-saxofonistul Ilia B. din Saint Petersburg pe Disquiet, respectiv în Volúpias pe Pedro Sousa (t-sax) -din așa numitul PeterGabriel duo (!)- și Hernani Faustino (d-bass), totul întâmplându-se de la concepere până la lansare în vestitul club ZDB din Lisabona unde cei 3 au avut rezidență un an.

* Scheen Jazzorkester & Thomas Johansson – As We See It... (Clean Feed, 2019)
....album care încearcă să răspundă la întrebarea „cum să faci o orchestră de jazz convențională, care de obicei lucrează în interiorul unor parametri foarte definiți, să-și deschidă perspectivele și să fie mai spontană?”
* Kevin Breit (gtr, b-clar, mandolin / Canada) – Stella Bella Strada (Stony Plain Records, 2019)
....un chitarist profilat de regulă pe blues, aici cu un album complex componistic inspirat de Frank Zappa, cu 53 muzicieni implicați printre care și fratele său, organistul Gary.

* Fred Hersch & the WDR Big Band – Begin Again (Palmetto, 2019)
....pianistul oferă piesa-titlu în premieră, alături de revizuirea unor teme mai vechi rearanjate sub dirijoratul cunoscutului multi „Grammy-at” Vince Mendoza.
* The Mattson 2 – Paradise (Company, 2019)
....un album de jazz-pop ușurel al fraților gemeni californieni Jared (gtr) și Jonathan (dr)
* Andrew McCormack (p-no) – Graviton: The Calling (Ubuntu Music, 2019)
 ....continuarea cu trupă complet schimbată și la alt label a anteriorului Graviton (Jazz Village, 2017), atunci cu ESKA, Shabaka Hutchings, Robin Mullarkey & Anton Eger....cea mai notabilă nou-recrutată acum și importantă în „peisaj” fiind vocalista italo-americancă Noemi Nuti, deasemenea o talentată harpistă. Ajungem astfel și la...:
* Brandee Younger (harp) – Soul Awakening (Self-released, 2019)
....„(neo) spiritual jazz”, cu unul dintre mentorii autoarei, saxofonistul Ravi Coltrane...iar printre compozițiile rearanjate, teme semnate de Alice Coltrane, Marvin Gaye și Dorothy Ashby, aceasta din urmă o altă influentă harpistă pentru „mai tânăra / younger”(!)-, la propriu și la figurat: pe 1 iulie Brandee va împlini 36 ani.

Până la subiectul Moers 2019, completări/recomandări la discografia saxofonistului polonez anunțat la Gărâna XXIII peste 1 lună. Un apropiat al festivalului și mare fan al brandului german îl numea „încă un „ECM artist”, dar dacă observăm că mai noul Unloved e singurul album scos la casa germană în curând semicentenară, pentru conformitatea statisticii dacă nu din alt motiv, avem un muzician aflat sub contract într-un raport numeric covârșitor în favoarea caselor poloneze, e-adevărat mai mici, For Tune și Ars Cameralis. Dincolo de canoanele estetice mai mult sau mai puțin diferite, cred că ar fi relevant să comparăm și componențele de la Unloved și Four, mie mi se pare cu-adevărat mai „special” și „internațional” quartetul de pe cel de-al 2-lea.
Îl știam pe Maciej Obara (t & a-saxes) de pe albumele:
- MaMuGe 3 (Maciej Obara, John Lindberg, Harvey Sorgen) – Three (Ars Cameralis, 2010)
- Maciej Obara International – Live at Manggha (For Tune, 2013)
- Maciej Obara Quartet – Unloved (ECM, 2017)....cu Ole Morten Vågan, Gard Nilssen & Dominik Wania.
....iar după ce-am aflat de venirea sa la Gărâna, am mai adăugat și următoarele 3 ca titular/lider:

* (Maciej) Obara International – Komeda (For Tune, 2013)...cu Dominik Wania, Gard Nilssen, Ole Morten Vågan & Tom Arthurs.

* Maciej Obara Trio – I Can Do It (Jaz Records, 2009)....cu Maciej Garbowski și Krzysztof Gradziuk.
* (Maciej) Obara Special Quartet – Four (Ars Cameralis Silesiae Superior, 2010)
....cu Mark Helias, Nasheet Venter & Ralph Alessi.

Cam așa ar fi arătat postarea, sau poate cu mai ceva titluri apărute între timp, de ex. cu basistul Avishai Cohen sau bateristul David Sánchez...dacă între timp n-aș fi avut șansa participării 4 zile, fie și doar la monitorul calculatorului, la unul dintre cele mai interesante festivaluri europene de jazz:

                            Moers Jazz Festival 2019, 7-10 iunie

"Music is the great uniter. An incredible force. Something that people who differ on everything and anything else can have in common."

https://www.moers-festival.de/en/program/programmuebersicht-2019/

Festivalul a fost transmis parțial timp de 4 zile „live streaming”, cum s-a întâmplat și în 2016, pe Arte Tv/Concerts și pe YouTube, cu extrase de pe cele 4 scene (cortul principal și 3 scene mai mici)....dovedind că o formulă ad-hoc numită Moers Abstractions, fie ea și cu saxofonistul Joshua Redman în masiva configurație, poate trece neobservată la câte alte oferte și mai interesante s-au perindat, inclusiv între trupele tinere, unele încă fără album de debut!

** Marshall (Belford) Allen: a-sax (flute, oboe, piccolo, EVI), 95 ani, co-fondator și lider din 1993 la Sun Ra's Arkestra, prezent în fruntea 4-tetului USA/Brazil/Japan/Germany:
 - Marshall Allen (a-sax), Rodrigo Brandão, a.k.a. „Gorila Urbano” (spoken word) Toshimaru Nakamura (electrs) Günter „Baby” Sommer (dr)
În aceeași zi de vineri și la aceeași oră (?), dar nu la sala principală ci în clubul Saturn, „Members of Sun Ra Arkestra” au concertat gratuit.

** Anguish (Will Brooks, Mike Mare, Mats Gustafsson, Andreas Werliin & Hans Joachim Irmler), ...adică formula cu care „Angoasa” a debutat pe albumul omonim Anguish (RareNoise, 2018), cu siguranță semnalat de mine anul trecut prin fluxurile de noutăți. Dar un concert „live” punctează parcă și mai bine o asemenea distribuție, căci ce poate fi mai interesant decât o combinație între rapperul Will Brooks („MC Dälek”) și Mike Mare din trupa americană Dälek, Mats și Andreas, adică suedezii din Fire! (Trio/Orchestra/Plus) -cu Andreas om de bază și în Angles 9, Tonbrucket sau Time Is a Mountain-....plus veteranul claviaturist german H.J. Irmler dintr-una din cele 2 trupe Faust de după scindarea din 2004 (deci diferit de celălalt Faust condus de Jean-Hervé Peron & Werner „Zappi” Diermaier)?

**  Global Improvisers Orchestra

10-tet format din muzicieni cu instrumentație complet neortodoxă din 9 țări de pe 3 continente: Argentina, Germania, Londra/UK, Myanmar, Belgia, Belarus, Italia, Statele Unite, Brazilia....asamblat de Jan Klare, saxofonist german și curator la Moers cu experiențe vechi de acest gen care-au reușit în diferitele ediții ale festivalului:..„o odă neîngrădită adusă improvizației libere” cu șansa unică de a auzi la unison un „gyl” (similar balafonului), un „pat waing” (cerc/set format din 21 tobe acordate) și un „theorbe” (tip de lăută):
 - „Valentin Garvie – trumpet / - Jan Klare – alto sax / - Bex Burch – gyil / - Sein Hla Myaing – pat waing / - Pieter Theuns – theorbe / - Yegor Zabelov – accordion / - Andrea Taeggi – electronics / - Owen Gardner – gitaar / - Luke Stewart – double bass / - Mariá Portugal – drums, percussion”.
Nu există album cu trupa...

**  MDC III (Bruges/Belgium)....„jazz „fusion” avangardist cu elemente „world” din noul val al jazzului belgian, o muzică cu adrenalină intensă și „sunet cinematic aproape alarmant, sigur pe placul unor regizori ca David Lynch sau Quentin Tarantino”.
https://werfrecords.bandcamp.com/album/dreamhatcher
  - Mattias De Craene: saxophones, reeds, sounds
  - Simon Segers: drums, percussion, electronics
  - Lennert Jacobs: drums, percussion

** Die Hochstapler (FR-3000) (France/Italy/Germany)
...Pierre Borel (a-sax) Louis Laurain (tp) Antonio Borghini (bass) & Hannes Lingens (dr)

Set de albume cu cei care-au mai cântat, ori cu alte formule care-i includ, ca soluție paleativă...mai multe dintre proiecte fiind în premieră și în exclusivitate comandate și concepute pentru festival, cum se mai întâmplă la evenimente care se respectă.

* Andrea Taeggi (Swiss)– Zimní Král (SM-LL, 2018)
* Andrea Taeggi (Gondwana) – Mama Matrix Most Mysterious (Type, 2015)
* Andrea Taeggi – Noméri—Tere (Präsens Editionen, 2018)
* Lumisokea (Andrea Taeggi & Koenraad Ecker) – Apophenia -EP- (Opal Tapes, 2014)
* Lumisokea – Automatons (Eat Concrete, 2011)
* Lumisokea – Mnemosyne (Alter, 2015)
* Lumisokea – Transmissions From Revarsavr (Opal Tapes, 2018)
 - Koenraad Ecker (Lumisokea) – A Biology of Shadows (In Aulis, 2018)
* (*) Anton Eger (dr, Phronesis) – Æ (Edition, 2019)
* (*) Ex Eye (Colin Stetson) – S/T (Relapse Records, 2017)
* Crack Cloud – Crack Cloud (Meat Machine, 2018)
* chuffDRONE (Austria) - S/T (2015)
 - (Christopher) Dell, (Johannes) Brecht, (Christian) Lillinger, (Jonas) Westergaard – Boulez Materialism -Live in Concert- (Plaist, 2018)
  - Schnell (Pierre Borel, Antonio Borghini, Christian Lillinger) – Live at Sowieso (Clean Feed, 2018)
* Dälek – Endangered Philosophies (2017)
  - Wout Gooris Trio, Hayden Chisholm & Erwin Vann – Some Time (Wout Gooris, 2018)
* Akaten (Japan) – Chateau Du Akaten (2001)
* Oli Steidle & the Killing Popes (Denmark/UK)– Ego Pills (Shhpuma, 2019)
     - Oliwood (Oli Steidle, Frank Gratkowski, Kalle Kalima) – Euphoria (Enja, 2017)
* Širom (Slovenia) – I Can Be a Clay Snapper (Tak:til/Glitterbeat, 2017)

    - Faust (Hans Joachim Irmler) – Faust Is Last -2 CD- (2010)
Pozițiile (*) indică artiști/albume amintite, la fel cum s-a întâmplat și cu alții din festival față de care interesul meu era din acest motiv oarecum diminuat:
Vula Viel, Ill Considered, Nervous Entanglement, Flat Earth Society, Trondheim Voices, Colin Stetson, Peter Evans, Acid Mothers Temple, Ruins...
Nu mai țin minte dacă pe Angelika Niescier (& New York Trio) o pot adăuga listei de mai sus, dar din tot ce am până acum cu saxofonistă cel mai aproape de momentul Moers 2019 este albumul:

* Angelika Niescier, Florian Weber (Swiss) – NYC Five (Intakt, 2016)
...iar pe acesta:
** Angelika Niescier, Christopher Tordini, Gerald Cleaver, feat. Jonathan Finlayson - New York Trio (Intakt, 2019)
...mi l-am propus ca prioritate imediată, fiind cel mai aproape de expunerea „live” de sâmbătă de la Moers.

                                „Brazil, Brazil”....

În postarea trecută, din simplă și pură coincidență, apăreau:
....Itiberê Zwarg & UMO feat. Hermeto Pascoal – Universal Music Orchestra (Biscoito Fino, 2017)
....Azymuth (Brazil) – Demos (1973-75) Volumes 1&2 (Far Out Recordings, 2019)

Acestea 2, plus albumul din deschiderea postării cu Tiago Frúgoli, anticipează cum mai aminteam pleiada de artiști marcanți din țara „cafelei și a fotbalului”, în frunte cu trubadurul Tom Zé veșnicul contestatar, cel care -cum îmi scrie amicul MK prezent acolo la concert, citând de pe proiecția cu traducerea în germană cu scăpări din portugheză- afirma la un moment dat că „noi mai trăim în Brazilia, dar Brazilia nu mai trăiește în noi”...
Pionier al unor subgenuri ca „batucada, MPB, bossanova, pop-punk, experimental și mai ales tropicalia”, Tom Zé atinge calibrul unui alt „monstru sacru” brazilian deja amintit și de aproape aceeași vârstă venerabilă 82 ani, Hermeto Pascoal!
Am actualizat discografia sa cu care eram cam restanțier, prin albumele din circa ultimă decadă:

* Tom Zé – Canções Eróticas Para Ninar (2016)
                    – Estudando a Bossa Nordeste Plaza (2008)
                    – O Pirulito da Ciência -2 CD live- (2010)
                    – Sem Você Não A (2017)
                    – Tropicália Lixo Lógico (2012)
                    – Vira Lata Na Via Láctea (2014)

- Rodrigo Brandão, amintit deja, a mai apărut în cel puțin 2 formule, jucând la un moment dat și rolul unui tanchist (!?)
- Juçara Marçal / Thomas Rohrer 24 H 
....cu Juçara Marçal (voc & rabeca), aceeași talentată vocalistă de 57 ani apărând și în formulele Clube da Encruza și Abismu Curtu. Rabeca braziliană este un fel de vioară arhaică, puțin diferită de varianta portugheză. 

Albume reprezentative:
* Juçara Marçal (voc) – Encarnado (2014)
* Rodrigo Campos (feat. Juçara Marçal & Gui Amabis) – Sambas do Absurdo (2017)
* Metá Metá (Kiko Dinucci, Juçara Marçal & Thiago França) – S/T (2011)
* Sambanzo (Thiago França: t-sax, flt) – Etiópia (2012)
Suport suplimentar:
 - V. A. – Daora: Underground Sounds of Urban Brasil Hip-Hop, Beats, Afro & Dub -2 CD- (2013)

N-am epuizat nici pe departe lista participanților, pentru edificare și eventuale completări grăbiți-vă să derulați, pentru că nu se știe dacă vor rămânea permanent, postările de pe YouTube, via ARTE (TV) CONCERT:

 - Vineri, 6 h 03 min:
https://www.youtube.com/watch?v=iO9XMagQCQI
 - Sâmbătă, 10 h 30 min:
https://www.youtube.com/watch?v=m88pWmVYWGU
 - Duminică, 9 h 20 min:
https://www.youtube.com/watch?v=KaElbvDQZhA
- Luni, 7 h 26 min:
https://www.youtube.com/watch?v=2FLZQO2OTL8

Completări, reeditări:

* Extra Ball [Jarek (Jaroslaw) Smietana: gtr, Poland] – Mosquito (Poljazz, 1981)
* Masayuki Takayanagi New Direction Unit – April is the Cruellest Month (rec. 1975, rel. April Disk/Japan, 1991/reissue Blank Forms Editions/USA, 2019)
* Lou Donaldson – Mr. Shing-A-Ling (1967, Remastered 2019)

Iunie 1 (2019) în Jazz....cu DJINN, L’Eclair, Rajna Swaminathan, Elephant9, José Dias, Spring Roll, Azymuth, Horace Tapscott, Penny Rimbaud, etc...

* DJINN (ex-Goat & ex-HILLS / Sweden) – DJINN -LP- (Rocket, 2019)
....."Ființe ascunse de simțuri" înseamnă inițialele grupului format din muzicienii proveniți de la trupe de rock psihedelic aflați la primul lor album de jazz, unul dintre ei, Bertrand Russell, spunând în aceeași idee cu ființele ascunse...că "lumea este plină de lucruri magice care așteaptă cu răbdare ca inteligența noastră să crească pentru a le percepe și valoriza”...și mă gândeam cât e de valabilă observația asta și pe la noi cu muzicile în general și cu jazzul în particular, stare de fapt la care aceste bloguri încearcă să mai reducă un ecart încă mare între gustul și interesul audienței autohtone atâta cât e ea și oferta globală față de care Ro din multe puncte de vedere încă nu e o „piață” și pe hartă...
 - DJINN - Le Jardin de la Morte:
https://www.youtube.com/watch?v=abWriRad5Kw

* L’Eclair (Swiss) – Sauropoda (Beyond Beyond Is Beyond, 2019).....„electronic, funk, jazz, psychedelic rock” + elemente de „cosmic disco” sau influențe din dub, ambient sau din krautrock-ul germanilor Can, ori din electronica nigerianului William Onyeabor.
E al 3-lea material al acestor elvețieni eclectici și totuși cu o muzică accesibilă până la dansantă, disc destul de apropiat și ca stil și temporal de anteriorul:
  - L'Eclair ‎(Swiss) – Polymood -LP- (Beyond Is Beyond Is Beyond, 2018)....aflat cu acești „parametrii” pe site-ul rateyourmusic(.com):
„Genres: Nu Jazz
Neo-Psychedelia, Jazz-Funk, Jazz Fusion
Descriptors: progressive, calm, soothing, psychedelic, rhythmic, instrumental, atmospheric”
La discogs(.com), îl găsim cu următoarele date, inclusiv muzicienii cu tot cu poreclele (numele de „scenă”):
„Format: Vinyl, LP, Album, Limited Edition
Country: US / Released: 07 Sep 2018
Genre: Electronic, Jazz, Rock, Funk / Soul
Style: Future Jazz
               
- [Crunchy] Bongos – Quentin Pilet "Blacky Joe"
- Drum Machine [Boom Station] – Yavor Lilov "Lilor"
- Electric Bass [Proto-Bass] – Elie Ghersinu "Cobra"
- Electric Guitar [Wah-Wah] – Stefan Lilov "Colonel"
- Keyboards [Deep], Synthesizer [Flying Synths] – Sebastien Bui "M.R. Shine"
- Mellotron, Cowbell [Lifestyle] – Alain Sandri "No-Filter"

-- L'Eclair - Polymood (Full Album 2018):
https://www.youtube.com/watch?v=K6OVzuABsb0

Pe Sauropoda mai „colorate” sunt poreclele instrumentelor („dino bass, broken guitar”, etc) și apare în plus DJ Laxxiste A.

* Rajna Swaminathan (mrudangam, India) – Of Agency and Abstraction (Biophilia Records, 2019)
...Tradiția sud-indiană a muzicii karnatice este de 7-8 ani etalată la New York de această indiancă propulsată de co-producătorul și mentorul ei colaborator Vijay Iyer, mai ales cu grupul ei RAJAS...dar nu explicit și pe acest album înregistrat cu sora sa Anjna (vln), María Grand (t-sax), Miles Okazaki (gtr), Stephan Crump (bass), plus invitații Ganavya Doraiswamy (voice) și Amir ElSaffar (trumpet)....cu acesta din urmă Rajna colaborând anterior în Amir ElSaffar’s Rivers of Sound (17-piece Ensemble).
 - Yathi:
https://www.youtube.com/watch?v=jJcRScNy988

* Larry Fuller (p-no) – Overjoyed (Capri Records, 2019)
* Matt Slocum (dr) – Sanctuary (Sunnyside, 2019)

* Michele Rabbia, Gianluca Petrella, Eivind Aarset – Lost River (ECM, 2019)

* Paul Bley, Gary Peacock, Paul Motian – When Will the Blues Leave -live- (rec. 1999, rel. ECM, 2019)

* Sylvie Courvoisier & Mark Feldman – Time Gone Out (Intakt, 2019)
* Matt Mitchell (keybs) – Phalanx Ambassadors (Pi Recordings, 2019)

* Elephant9 – Psychedelic Backfire I -live- (Rune Grammofon, 2019)
* Elephant9 with Reine Fiske – Psychedelic Backfire II -live- (Rune Grammofon, 2019)
Splendid set-pereche în concert cu trupa claviaturistului Ståle Storløkken interferând sau nu cu chitaristul Fiske în dezvoltări ample excelent susținute ritmic ale unor piese alese de pe toate cele 5 albume anterioare de studio.
 - Habanera Rocket:
https://www.youtube.com/watch?v=mxQCZkNbU0o

* The Fictive Five – Anything Is Possible (Clean Feed, 2019)
....Larry Ochs: saxes, Nate Wooley: tr, Ken Filiano & Pascal Niggenkemper: bass, Harris Eisenstadt: dr
* Wschód (Poland/Portugal) – Wschód (Clean Feed, 2019)
....Rodrigo Pinheiro: p-no, Zbigniew Kozera: d-bass, Kuba Suchar: dr
* Luís Vicente (tr) & Vasco Trilla (dr) – A Brighter Side of Darkness (Clean Feed, 2019)
* José Dias (gtr) – After Silence vol.1 (Clean Feed, 2019)
E o perioadă prolifică de noi apariții la Clean Feed, aici sunt 5 titluri și între timp s-au mai adunat 3 sau 4, în nici 2 săptămâni (!)...Îmi aleg câte unul care „iese din pluton”, bunăoară acesta de chitară solo cu multe subtilități de fond, cu distorsiuni și susțineri de sunet tipice rockului, amintind de Bill Frisell.
* Spring Roll – Episodes (Clean Feed, 2019)
.....Sylvaine Hélary (fl) & Antonin Rayon (p-no), with Kris Davis (p-no), Matt Mitchell (keybs) & Dan Blake (saxes)
Debussy și Varèse sunt compozitorii inspiratori clasici ai flautistei din fruntea lui Spring Roll pentru jazzul cameral al Episoadelor scrise împreună cu pianistul Antonin și cu 3 invitați marcanți, Anthony Braxton și Karlheinz Stockhausen completând lista „influencer”-ilor.
- Episodes:
https://www.youtube.com/watch?v=hyMNpmxoTEQ

* Itiberê Zwarg & UMO feat. Hermeto Pascoal (Brazil) – Universal Music Orchestra (Biscoito Fino, 2017)
* Azymuth (Brazil) – Demos (1973-75) Volumes 1&2 (Far Out Recordings, 2019)
...2 pepite braziliene atractive, un album relativ nou de studio cu un exuberant contrabasist veteran de 69 ani din São Paulo, respectiv un dublu-set inedit al unui grup exploziv de jazz/funk din perioada „heyday” a stilului.
* Lloyd McNeill (flute) – Treasures (Baobab, 1976/remastered Soul Jazz Records, 2019)
....din seria de reeditări ale flautistului maestru al fuziunii dintre jazzul spiritual și melodii și ritmuri braziliene și latine.
- griot - lloyd mcneill:
https://www.youtube.com/watch?v=ta4nLUdFLSo

* Horace Tapscott with the Pan-Afrikan Peoples Arkestra – Live at I.U.C.C. -2 CD- (orig. 1979/Soul Jazz Records, 2019)
 - Horace Tapscott & Pan Afrikan Peoples Arkestra – Flight 17 (orig. 1978/Nimbus, 1997)
„Spiritual jazz” de mare calibru se găsește în portofoliul acestui pianist american clasic, parte din organizația de conservare și dezvoltare a muzicii afro-americane UGMAA („Union of God's Musicians and Artists Ascension”), cu albume „live” reeditate și unul de studio, ambele cu un Bigband replică, cel puțin ca nume, la Sun Ra.
 - Horace Tapscott & The Pan-Afrikan Peoples Arkestra - Village Dance:
https://www.youtube.com/watch?v=OdKONRZsCUQ

INFLUENȚE:
* Ganelin, Kruglov & Yudanov – Live In Shenzhen -2 CD- (Leo Records, 2015)
* The Ganelin Trio – Ttaango...In Nickelsdorf -2 CD- (Leo Records, 2002)
* Koby Israelite (acc, p-no, gtr, fl, dr, etc) – Dance of the Idiots (Tzadik, 2003)
....încă prea puțin abordate, albumele cu pianistul Ganelin fiind puse la păstrare pentru un eventual viitor portret.

* Penny Rimbaud’s Oh, Magick Kingdom featuring Japanther (2011/2018)
 - Penny Rimbaud – What Passing Bells: The War Poems of Wilfred Owen (2017)
Două albume genul „poetry & jazz” ale lui Jeremy John Ratter -numele real al lui Penny Rimbaud-, fostul lider al trupei britanice seminale de „avant-punk noise/art-rock” Crass, acesta fiind pe lângă muzician și scriitor, poet, filozof, pictor și activist. Despre albume, unul mai interesant ca altul: primul, de sub 30 min, este etichetat ca „industrial jazz/rock opera”, reeditat anul trecut, include 8 mini-acte cu aportul duoului new-yorkez Ian Vanek & Matt Reilly, a.k.a. Japanther și câteva invitate: Louise Elliott (sax/flute), Kate Shortt (cello), Jennifer Maidman (bass/voice), Geraldine Doulet & Grace McGee (voices)...în timp ce al 2-lea, total improvizat de peste 75 min, conține 34 titluri/poeme de război și este realizat în același stil recitativ teatral/shakespeare-ian în formula de trio cu Kate Shortt (cello) și Liam Noble (pian), Penny Rimbaud semnând conceptul la voce și ca producător.
- “A Life Unsung” by The Living Of Haiti with Penny Rimbaud:
https://www.youtube.com/watch?v=L6oUw8eh2k8

* Detail – Detail at Club 7 -live- (rec. 1982, rel. Not Two Records, 2017)
* Mike Watt – Contemplating The Engine Room (Columbia, 1997)....cu Nels Cline (gtrs)
* Trevor Dunn's Trio-Convulsant – Debutantes & Centipedes (Buzz-Records, 1998)

* Max Bennett & Freeway – Interchange (TBA Records, 1987)
* Max Bennett & Freeway – Images (TBA Records, 1989)
....2 albume tipice cu trupa basistului american care a murit la aproape 90 ani în septembrie 2018.