De la Jemeel, Zhenya, Vicky, Keiji, etc....la Barrett Martin Group și Scott Johnson: încă un set de 30 +...

* Jemeel Moondoc - The Zookeeper's House (Relative Pitch, 2014)
* Jemeel Moondoc, William Parker, Hamid Drake - New World Pygmies, vol.2 -2 CD- (Eremite, 2001)
* Rob Mazurek Quintet - Sound Is (Delmark Records, 2009)

- Primul prenume exotic: Jemeel, alto-saxofonist „free-improviser”-ist de 67 ani din Chicago. L-a focalizat amicul Adrian Sinescu din Deva prin 2 titluri: un album „Grădina Zoologică” recomandat, iar altul, mai vechi, dublu și formulă de trio „Pigmeii noii lumi”, de evitat. Mi-am făcut timp să înțeleg și de ce poziționarea asta antagonică, dar n-am reușit...ceea ce nu înseamnă că Moondoc nu trebuie luat în seamă. Trompetistul Rob Mazurek e destul de bine cunoscut pe acest blog, l-am tot avut în vizor în ultimii 6-7 ani.

* Mildlife (Australia) - Phase (Research Records, 2018)...."new young space-kraut-funk-jazz outfit"

* Unhinged Sextet – Don’t Blink (OA2 Records, 2017)

* Submotion Orchestra - Kites (SMO Recordings, 2018)
* The Bad Plus (Dave King, Reid Anderson & Orrin Evans) - Never Stop II (Legbreaker Records, 2018)
- 4 noutăți cu trupe una mai interesantă ca alta, între ele și Unhinged Sextet despre care Chicago Jazz Magazine scrie: „interpretarea elegantă și compozițiile imaginative conduc la o experiență auditivă uniform coezivă și plăcută....o atingere comună atât de necesară a unui jazz sofisticat și încântător”.
Sextetul e format din următorii „performers/composers”:
       - Vern Sielert - trumpet & flugelhorn
       - Will Campbell - alto saxophone
       - Matt Olson - tenor saxophone
       - Michael Kocour - piano
       - Jon Hamar - bass
       - Dom Moio - drums
Australienii au jazzul cel mai accesibil, Submotion Orch. cel mai cinematic, în timp ce noul album The Bad Plus dorește să dovedească plecând de la titlul „Never Stop II” -continuatorul logic al anteriorului I- că înlocuirea lui Ethan Iverson cu Orrin Evans la pian nu afectează negativ calitatea muzicii și continuitatea trioului vechi de aproape 2 decade. Dacă bine mi-amintesc, „vechiul” The Bad Plus cu Iverson a cântat toamna trecută la Jazz Nouveau/București.

"The Swinger and the Saint" - Unhinged Sextet:
https://www.youtube.com/watch?v=vBc6XHn_RAA

The Bad Plus Never Stop II EPK:
https://www.youtube.com/watch?v=vYAGyO0qdF0

* Sandra Nankoma (Uganda) – Ye’nze (2018)....„jazz, soul, world”

* Noa Fort (voc, Israel/USA) - No World Between Us (Noa Fort, 2018)
* Barbara Dane - Hot Jazz, Cool Blues & Hard-Hitting Songs -2 CD Compilation- (2018)....„USA Folk, Blues, Jazz” 

- 3 voci feminine având în muzica lor jazz în doze variabile combinat cu alte genuri, cel mai experimental la Noa Fort. De remarcat o cvasi-necunoscută pe la noi, veterana militantă de 90 ani Barbara Dane cu peste 6 decade de carieră, model și eroină pentru Bonnie Rait și care a cântat, printre alții, cu Lightin’ Hopkins, Doc Watson, Pete Seeger, the Chambers Brothers, Memphis Slim sau Willie Dixon...

"Mirrors" - Noa Fort Group Live at Cornelia St Cafe:
https://www.youtube.com/watch?v=Fmg2bYfCbB0

Barbara Dane - "Trouble in Mind":
https://www.youtube.com/watch?v=WqanUSNMF2A

16 minutes of Barbara Dane at 2017 Folk Alliance:
https://www.youtube.com/watch?v=2SjewR4AMgQ

* Zhenya Strigalev (a & s-saxes, electr.) - Blues for Maggie (Whirlwind Recordings, 2018)

* Nat Birchall (sax / UK) – Cosmic Language (Jazzman, 2018)

* Christina von Bülow (sax / Denmark) – On the Brink of a Lovely Song (Storyville, 2018) 

....with Palle Danielsson: bass, Eliot Zigmund: dr, Pelle von Bülow: gtr

- Saxofoanele în prim-plan pe aceste 3 albume, incluzând perechea alto & soprano a rusului stabilit în UK cu al 2-lea nume exotic din titlul postării, Zhenya, numit „un vrăjitor în miezul jazzului modern” (The Telegraph) sau ”unul dintre cei mai originali gânditori ai muzicii” (Jazz Times). „Maggie” din titlu se referă la Maggie Black, o veterană englezoaică admiratoarea muzicii lui pe care a întâlnit-o la Ronnie Scott's Club/Londra în 2011 și devenită apoi inspiratoarea și finanțatoarea turneelor. Saxofonul alto e cel în care suflă în mod obișnuit daneza de 56 ani propulsată pe noul disc de cunoscutul basist Palle Danielsson și avându-l alături și pe fiul ei Pelle la chitară.

https://jazztimes.com/reviews/albums/zhenya-strigalev-never-group/

https://www.youtube.com/watch?v=84feZjAsTm8

Christina von Bülow / Pelle von Bülow - "Tricotism":
https://www.youtube.com/watch?v=yOxpvjxVG3I

* Eric Chenaux (gtr, voc) – Slowly Paradise (Constellation, 2018)

* Adam Nussbaum (drums) - The LeadBelly Project (Sunnyside, 2018)
* Errol Rackipov (marimbas & vibes) Group – Distant Dreams (OA2 Records, 2017)
- Ca multe dintre producțiile Constellation Records, albumul chitaristului Eric Chenaux are o tentă ambiental-experimentală, în timp ce celelelte 2 albume se încadrează mult mai bine în ceea ce numim „jazz contemporan”, cel al bateristului fiind unul tribut adus clasicului bluesman Leadbelly.

Adam Nussbaum's LeadBelly Project - "Black Betty":
https://www.youtube.com/watch?v=ZrcsNFd6pNo

* Brad Mehldau (p-no solo) – After Bach (Nonesuch, 2018)

* Charlie Peacock (keybs) - When Light Flashes Help Is On the Way (Twenty Ten Music, 2018)

* Omar Sosa & The NDR Big Band – Es:sensual (Skip Records/Germany, 2016...Otá Records, 2018)

      * Omar Sosa & NDR Bigband - Ceremony (World Village, 2010)

- Am trecut la pianiști cu 3 (+1) confirmări „as usual” deja amintite mai sus și o plăcută descoperire-surpriză care urmează:
** Vicky Chow (p-no, Canada/USA) - Tristan Perich: Surface Image (New Amsterdam Records, 2014)

** Vicky Chow (p-no, Bang On A Can All-Stars) – A O R T A (New Amsterdam Records, 2016)

** Vicky Chow - Michael Gordon: Sonatra (Cantaloupe Music, 2017)

* Billband (Bill Ryan) - Towards Daybreak (Innova, 2013)

* Billband (Bill Ryan) - Blurred (Innova, 2004)

     https://www.newyorker.com/culture/culture-desk/a-physically-punishing-solo-piano-masterpiece

- O adevărată revelație ca interpretă această tânără pianistă care apare pe ultimele 3 albume ca membră stabilă în formula unui grup pe nedrept foarte puțin cunoscut în Ro, respectiv Bang On A Can (All-Stars), dar cu tot atâtea realizări solo, toate bijuterii interpretative, cea mai nouă reluând în manieră personală lucrarea minimalistului M. Gordon adusă tribut în 1994 lui Frank Sinatra. Mai apare și în grupul/proiectul Billband.

Vicky Chow performs "Hoyt-Schermerhorn" by Chris Cerrone:
https://www.youtube.com/watch?v=m95JjdC7A7w

Vanessa Lann: „Concert X88” in The Hague on December 3rd, 2017
Saskia Lankhoorn and Vicky Chow, grand pianos:
https://www.youtube.com/watch?v=KqRqVYI5mFQ

* Keiji Haino & SUMAC – American Dollar Bill – Keep Facing Sideways, You’re Too Hideous to Look at Face On (2018)

* Marc Edwards / Mick Barr duo – The Bowels of Jupiter (Sleeping Giant Glossolalia, 2018)...."free jazz"

- Am trecut (prea) repede peste „noise/drone/minimalist” avangardist-ul veteran japonez (gtr, voc, perc, etc) aflat la prima colaborare cu trioul condus de fostul frontman din Isis, Aaron Turner...și la fel de meteoric peste duoul Marc & Mick, pentru a ajunge la subiectele principale:

** Scott Johnson (/Alarm Will Sound & Daniel Dennett) - Mind Out of Matter (Tzadik, 2018)
** Barrett Martin Group - Transcendence (Sunyata Records, 2018)

    * Vaudeville Etiquette - Debutantes & Dealers (2014)....prod. by Barrett Martin

- La „Mind Out of Matter” s-a lucrat 5 ani, Scott Johnson fiind un „maverick”. Dintre sensurile în românește: „nonconformist, hoinar, rătăcitor”, primul merge parcă cel mai bine ajutat și cu puțin din cele de „maestru” și „vrăjitor”. Chestiune oricum secundară, ce contează fiind cum pune omul pe muzică întro suită cu 8 mișcări de aproape 75 minute speech-uri procesate pline de „miez” cu citate din „Breaking the Spell (Religion as a Natural Phenomenon)”. Oratoriul filozofului Daniel C. Dennett, prezent în persoană pe disc, examinează dintr-un punct de vedere ateist religia și ideile religioase care ne populează mințile și care, multiplicate în sânul culturilor, se răspândesc ca virușii, uneori în beneficiul nostru, alteori nu. Deasemenea, albumul oferă o meditație despre conștiința umană capabilă sau să-și descopere gradual originile în universul fizic, ori dimpotrivă, preferă să se scufunde în povești obscure și supranaturale în care realitatea pare prea complexă, misterioasă și „unfair”. „Un tur de forță al ideii ideilor” scria Boston Globe despre album, în timp ce pe site-ul squidco.com găsim că „Scott Johnson sintetizează cu succes moșteniri muzicale opozite într-un nou limbaj palpitant”.

Strict muzical, am regăsit multe elemente de la Frank Zappa, de ex. din „The Adventures of Gregerry Peccary” de pe „Studio Tan” (dacă tot au trecut 40 de ani de-atunci de la călătoria imaginarului purceluș în America de Sud), grupul de tip Big band Alarm Will Sound având ca instrumentație și melanj de stiluri multe în comun cu „Mamele invenției” genialului Frank. Iată componența:
   Alarm Will Sound:
      Miles Brown: Double Bass, Electric Bass, Voice
      Caleb Burhans: Violin, Electric Guitar, Voice
      David Byrd-Marrow: French Horn, Voice
      Michael Clayville: Trombone, Voice
      Stefan Freund: Cello, Voice
      Michael Harley: Bassoon, Voice
      Sam Jones: Trumpet
      Erin Lesser: Flute, Piccolo
      John Orfe: Piano, Keyboard
      Courtney Orlando: Violin, Triangle, Voice
      Alan Pierson: Conductor
      Luke Rinderknecht: Percussion, Voice
      Christa Robinson: Oboe
      Nadia Sirota: Viola, Shaker, Voice
      Matt Smallcomb: Percussion
      Chad Smith: Clarinet, Saxophone
      Elisabeth Stimpert: Clarinets
      Chris Thompson: Drums, Percussion

"Mind Out of Matter" - Excerpts:
https://www.youtube.com/watch?time_continue=12&v=SpPrmKwNiOk

„Transcendența” lui Barrett Martin (Group) poate n-are amplitudinea „Minții dinafara materiei” a lui Scott Johnson, dar dacă ne ferim de tentația comparației descoperim în Barrett Martin un producător câștigător de Grammy, baterist, artist Zen, profesor etnolog, lingvist, scriitor -romanul său autobiografic „The Singing Earth” a apărut anul trecut- și nu în ultimul rând, un compozitor multi-premiat și respectat pentru ce a făcut pentru trupe cunoscute din Seattle precum Walking Papers, Mad Season, Screaming Trees, Tuatara, Skin Yard, Levee Walkers...A apărut cântând pe peste 100 albume și coloane sonore de film și când nu era în turnee a produs în ultimii circa 30 ani materiale în 14 regiuni de pe 6 continente , pe un larg palier stilistic larg, de la muzică indigenă la jazz, blues și rock & roll....grupului său B.M.G. adăugându-i „transcedental” și elemente de funk, soul și „world music”. Printre cei invitați, apar pe cele 15 teme instrumentale Peter Buck (R.E.M.), David Catching (Queens of the Stone Age) și claviaturistul de jazz de care m-am ocupat în urmă cu 2 postări, Wayne Horvitz.

- Barrett Martin Group 'The Conjurer' | Live Studio Session :
https://www.youtube.com/watch?v=V8t0DOlkRnw

Albume noi de jazz din Zona A și Zona B: 30 +...„and counting”

A dezvolta oricât de detaliat și „stufos” câteva subiecte/lună înseamnă a neglija (citește: „a nu aminti deloc despre...”) multe alte apariții din marea ofertă jazzistică globală la care avem acces acum via Internet atât de ușor. Și cum mi-e tot mai evident că prea puțini se încumetă s-o facă, iată motivul pentru care am selectat de la ultima postare vreo 30 +...titluri jazzistice noi de care-am aflat și care mi-au intrat în arhiva digitală în ultimele circa 3-4 săptămâni. Le voi ordona descrescător de data asta în funcție de gradul de reflectare, așa cum îl percep eu, în cercurile interesate din Ro. Posibil poate să greșesc la vre-un nume sau altul la câte evenimente și festivaluri au loc anual mai nou, unele cu „line-up”-urile încă nefixate...și bine-ar fi să fie așa, adică respectivul artist x sau grup y să se regăsească totuși pe vre-un afiș de concert, festival sau ofertă de vânzare de disc dintr-un târg sau stand de magazin românesc.
Zona A:
Am inclus aici apariții cu artiști care au fost sau vor veni să concerteze „live” în Ro (Catrin Finch, Malox), alții având oarecare expunere și prin casele lor de discuri (ECM, ACT, Ozella, Abeat, Edition), în pagini dedicate pe rețele de socializare ori între grupuri de colecționari. Așa încât n-o să dezvolt prea mult pe marginea lor, dar de semnalat ca apariții merită menționate:

* Al Di Meola - OPUS (Sheer Sound/earMUSIC, 2018)...album reușit dar destul de (ca să nu zic „prea”) tipic, bine susținut și de anteriorul puțin cunoscut:
    * Al Di Meola World Sinfonia - Morocco Fantasia -Live with Special Guests- (2017)

* Keith Jarrett / Gary Peacock / Jack DeJohnette (Keith Jarrett's Standards Trio) - After the Fall -2 CD live- (rec 1998, rel ECM, 2018)

* Mathias Eick (trumpet) - Ravensburg (ECM, 2018)
* Verneri Pohjola (trumpet, electronics) & Mika Kallio (electr. drums, gong) (Finland) - Animal Image -Documentary Movie Soundtrack- (Edition, 2018)
* Janne Mark (voc / Denmark) with Arve Henriksen (trumpet / Norway) – Pilgrim (ACT Music, 2018)
* Andreas Schaerer (voc & mouth perc / Swiss) – A Novel of Anomaly (ACT Music, 2018)
....with Luciano Biondini: acc, Kalle Kalima: gtr & Lucas Niggli: drums
* Echoes of Swing - Travelin' (ACT Music, 2018)....„Good Time Jazz” Serie
....Chris Hopkins’ “Orient Express”, with Colin T. Dawson, Bernd Lhotzky & Oliver Mewes

* Catrin Finch & Seckou Keita (Gales / Senegal) - Clychau Dibon (2013)

* Catrin Finch (harp / Gales) - Crossing the Stone (2003)
Mai importantă decât controversa cu încadrarea sau nu a muzicii în idiomul „Jazz” este prezența în sine a insolitului instrument în cazul harfistei galeze anunțată la festivalul bucureștean „Jazz In Church” din 19-22 aprilie.

* Malox (feat. Echo, Uri Brauner Kinrot) (Israel) - Gaza Trip (Greedy for Best Music, 2017)....„power-klezmer/polka/punk/indie/avant-garde”...livrat la pachet cu mesajele: „!! FREE THE OCCUPIED TERRITORIES !!...Peace”

Malox: Eyal Talmudi: t-sax, clarinet, bag pipe & vocals & Roy Chen: drums
https://www.youtube.com/watch?v=pwyeGZnKqVU

Zona B:

De aici în jos îndepărtarea de expunerea din Ro crește progresiv până la spre total ca și dezinteresul, intrăm ca întro „Zonă” din „Călăuza” tarkovskiană, cu muzici care parcă nici n-ar fi apărut și n-ar exista pentru promotorul de jazz și melomanul român...Situația e ceva mai bună pentru fanii din diaspora de unde n-am semnale nici de notificări și cu-atât mai puțin de recenzii în românește în sensul ăsta, dar știu sigur că măcar în limbile țărilor de reședință se scrie despre aceste apariții. Nu mi-e greu să-mi imaginez că mă fac (tot mai) antipatic cu aceste serii lungi de semnalări sistematice alese -atenție- din seturi și mai mari (!), pe ambele bloguri...și care poate lasă în urmă gustul amar al îngroșării lacunelor de informare și cultură muzicală a celor care ajung să citească pe-aici...dar, cum motivam și altădată, o fac din minimal respect pentru numeroșii muzicieni implicați care lucrează luni, poate ani de zile la ceea ce vouă vă ia pentru stricta informare (excluzând urmărirea link-urilor de pe YouTube) numai câteva minute, cât durează simpla parcurgere a titlurilor cu câteva succinte indicații. Și nu-i vorba de jazz-uri greu „digerabile”, sau să le zic altfel, prea ermetic-abstracte, prea mult „liber improvizate” pentru nivelul mediu de receptare de pe la noi, decât în câteva cazuri spre final, cele dinainte de sud coreeni:

* Eyolf Dale (p-no / Norway) - Return to Mind (Edition, 2018)

* Nils Økland Band (Norway) - Lysning (Hubro, 2017)
....N.Ø. (Hardanger fiddle/vln/viola d'amore), Rolf-Erik Nystrom (sax), Sigbjorn Apeland (harmonium), Mats Eilertsen (d-bass), Hakon Morch Stene (perc)

* Josh Nelson (p-no, voc) - The Sky Remains (Origin Records, 2017)
* Spike Wilner (p-no) Trio - Odalisque (Cellar Live/Canada, 2017)
* Alfredo Rodriguez (p-no / Cuba) – The Little Dream (Mack Avenue, 2018)
* Andrew Scott (gtr) Quartet - The Brightest Minute (Cellar Live, 2017)
* Andrew Neu (a & t-saxes, fl) - Catwalk: The Big Band Side of Andrew Neu (CGN Records, 2018)

* Robin Verheyen (sax) - When the Birds Leave (Universal Records, 2018)
   ....with Marc Copland: p-no; Drew Gress: bass & Billy Hart: drums
* Tom Guarna - The Wishing Stones (Destiny Records, 2017)
   ....T.G.: gtr; Jon Cowherd: p-no, Fender Rhodes; John Patitucci: upright bass; Brian Blade: drums

* Roberto Ottaviano QuarkTet - Sideralis (Dodicilune/Italy, 2017)....„dedicated to John Coltrane”
....R.O.: sopranino, s, a & b-saxes; Alexander Hawkins: p-no; Michael Formanek: bass; Gerry Hemmingway: dr, mouth harp

* Ryan Porter (tb) - The Optimist -2 CD- (World Galaxy Records, 2018)
* Chet Doxas (t-sax, synths) - Rich in Symbols (Ropeadope, 2017)

* Benji Kaplan (Brazil) – Chorando Sete Cores (Self Produced, 2017)...."classical, jazz, world"
....B.K.: nylon string ac-gtr; Anne Drummond: a-flute, C Flute; Remy Leboeuf: clar, b-clar; David Byrd-Marrow: French horn

* John Zorn – The Urmuz Epigrams (Tzadik, 2018)
Aici mă opresc puțin pentru a semnala că pentru acest nou album al prolificului saxofonist american inspirația se datorează unui român, cum dezvăluie și titlul, epigramistul avangardist Urmuz (alias Demetru Demetrescu-Buzău, 1883-1923), personaj bizar și boem influențat la început de secol XX de Ion-Luca Caragiale și de poezia lui Filippo Tommaso Marinetti, liderul grupului italian Futurist...și promovat literar de Tudor Arghezi până la neașteptatul moment când în plină forță creativă dar pe un fundal psihic precar, solitarul Urmuz se sinucide la doar 40 ani.
Experimentul închisorii Pitești care-a generat anul trecut un album al casei portugheze Clean Feed (Trespass Trio: The Spirit Of Piteşti) n-a avut niciun ecou cât de cât public, poate că acum un alt subiect românesc generator al unui album, de data aceasta de la nu mai puțin prestigioasa casă americană Tzadik, va avea o soartă mai bună, cu-atât mai mult cu cât John Zorn și compania n-au concertat niciodată în Ro. „Epigramele lui Hurmuz”, amintind de încă un artist român uitat și neglijat, mi se pare motivul ideal să fie invitat s-o facă...

* YoshimiO, Susie Ibarra, Robert Aiki Aubrey Lowe – Flower of Sulphur (Thrill Jockey, 2018)

* Jean-Luc Guionnet & Daichi Yoshikawa - Intervivos (Empty Editions, 2017)
* Igor Lumpert & Innertextures - Eleven (Clean Feed, 2018)

* Park Jiha (South Korea) - Communion (rec. 2016, rel. Glitterbeat, 2018)...."experimental, jazz, reissue, world"

* Black String (South Korea) - Mask Dance (ACT Music, 2016)...."trad. quartet / world / Geomungo (instrument)"

* Jambinai (South Korea) - Differance (2017) 

Mic „pachet” sud corean cu 3 albume aici la final, etalând-o pe frumoasa și talentata Jiha Park, una dintre componentele duoului [su:m] la o serie de instrumente tradiționale în grupul extins (cu percuție, saxofon, clarinet bas și vibrafon) condus de ea și numit prin inversare...Park Jiha, plus o formulă similară din cam același areal muzical și un grup de „post rock” progresiv mult mai pretabil blogului paralel „VicTim of Special Rock”.

https://www.youtube.com/watch?v=tSuMoWCABoM

„Rapsodie” marca Bobby Previte cu fler de Wayne Horvitz

* Bobby Previte - Rhapsody (RareNoise, 2018)
Avem aici, o spun clar și răspicat din start, unul dintre cele mai inspirate materiale din câte cunosc ale bateristului Previte de la era de glorie a „noise jazz”-ului (anii '80-'90) încoace...a unui muzician de 66 ani inovativ mai ales compozițional despre care n-am auzit să fie în vizorul vre-unui organizator de concerte sau a tot mai multor festivaluri din Ro, deși e în activitate de circa 4 decade cu o amplitudine și diversitate demne de o soartă mai bună,...„a fearless musician who never ceases to innovate”, cum scria undeva și al cărui teren propriu de expresie artistică își găsește o proiecție fizică în punțile dintre 2 lumi, terminalele de aeroport (de unde și ciclul „Terminals”).
https://en.wikipedia.org/wiki/Bobby_Previte

Despre Jen Shyu am amintit pe blogul paralel „Albume inedite din colecții anonime”, cum se remarcă la voce din primele minute ale cameralei „Casting Off” și până la final, cu treceri de la baladesc medieval („When I Land”) până la clasic-modern („The Timekeeper”). Aș mai remarca neapărat și folk-rock progresiva piesă „All Hands” cu ale ei distincte 3-4 părți dominate pe rând de câte un instrument până la finalul cu iz flamenco al chitarei lui Cline, dar pentru cine vrea o caracterizare scurtă a albumului de altfel foarte fluent, cu treceri subtile între teme, cea mai potrivită e sintagma „avant” (jazz), de altfel o obișnuință la RareNoise Records care acoperă și marele domeniu Prog. Albumul se încheie ciclic cu „I Arrive”, o ajungere cu bine "la liman” și un fel de „Casting Off, part 2”...dar să nu uităm că-i doar un final de etapă, fiind vorba de al 2-lea volum al trilogiei „Terminals” demarată prin 2011 în colaborarea cu Sō Percussion Quartet. Ceilalți artiști de pe „Rapsodie” sunt „Fabian Rucker: alto sax, Nels Cline: acoustic guitars, Zeena Parkins: harp, John Medeski: piano”...în timp ce exotica Jen Shyu mai cântă, între altele și la melodiosul erhu, un instrument tradițional cu 2 coarde din China.

2 apariții „live” inedite:
- Bobby Previte - Diorama (2010)
https://www.youtube.com/watch?v=dK0_-8y6-hY

„Diorama is an ongoing performance work in the form of a series of solo drum concerts for one listener at a time in rotating spaces. The series began in March 2010 at LMCC Swing Space, 14 Wall Street, Manhattan. In Diorama, the single audience member enters a small room and sits directly behind a drum set. Unaware of their identity, the drummer (in this case Bobby Previte) then plays an improvised piece for them. At the end there are no words, reactions, or other exchanges of any kind. Diorama seeks to create an intimacy without interaction instead of the more comfortable interaction without intimacy. As one person put it, "It was great to just sit there and receive this intense communication from him and to not be watched or conscious of my own reaction."

- Bobby Previte and the Visitors @ Redhook Jazz Festival 2016:
https://www.youtube.com/watch?v=VP9X55HtMto


Recomandări, completări:

* Jamie Saft, Bobby Previte, Steve Swallow with Iggy Pop – Loneliness Road (RareNoise, 2017)
* Bobby Previte (feat. The Rose Ensemble, Stephen O'Malley, Dan McGreevy, Marco Benevento, Reed Mathis, Jamie Saft) - Mass (RareNoise, 2016)
* Bobby Previte & The Visitors - Gone (For-Tune, 2016)
** Bobby Previte – Terminals (Cantaloupe Music, 2014)
....with Sō Percussion 4-tet,  Zeena Parkins: harp, Greg Osby: sax, Nels Cline: guitar, John Medeski: keyboard.
* Charlie Hunter Trio (feat. Bobby Previte & Curtis Fowlkes) - Let The Bells Ring On (Charlie Hunter Music, 2015)
* Charlie Hunter (gtr) - Everybody Has a Plan Until They Get Punched in the Mouth (Ground Up, 2016)....with Bobby Previte (dr), Curtis Fowlkes (tb) &  Kirk Knuffke (clar)
* Jamie Saft, Steve Swallow, Bobby Previte - The New Standard (RareNoise, 2014)

* Sō Percussion & Bobby Previte - Terminals: Live in New York -2 CD- (Cantaloupe Music, 2011) 

* Bobby Previte and the New Bump - Live at the Amphitheatre (2011)

* Bobby Previte, Beppe Scardino & Francesco Diodati - Plutino (Spacebone, 2012)
* Previte / Petrella / Salis - Big Guns (AUAND/Italy, 2008)
* Bobby Previte - Dull Bang, Gushing Sound, Human Shriek -O.S.T.- (Dossier/Kokh Jazz, 1987)
* Bobby Previte - Claude's Late Morning (Gramavision, 1988)
* Bobby Previte - Pan Atlantic (Palmetto/AUAND, 2009)
** Bobby Previte - The Coalition of the Willing (Rykodisc, 2006)
* Charlie Hunter, Bobby Previte - Come in Red Dog, this is Tango Leader (Ropeadope, 2003)
* Elliott Sharp, Bobby Previte - The Prisoner's Dilemma (GROB/Germany, 2002)
* Groundtruther (Bobby Previte & Charlie Hunter) + Greg Osby - Latitude (Thirsty Ear, 2004)
* Wayne Horvitz & Zony Mash - Upper Egypt (Knitting Factory, 1999)
* Ponga (Wayne Horvitz, Dave Palmer, Bobby Previte, Skerik) - Self-titled (Loosegroove, 1998)
* Ponga - Psychological (P-vine, 2000)

** Wayne Horvitz - The President (Dossier, 1987)....cu Elliott Sharp, Bill Frisell, etc
** Wayne Horvitz/The President - Bring Yr Camera (Elektra Musician, 1988)
** Wayne Horvitz/The President - Miracle Mile (Elektra/Nonesuch, 1992)

N-am reușit nici pe departe să „acopăr” setul de mai sus atât cu albume necunoscute înainte cât și cu unele demult uitate (mi-ar fi fost utile niște ajutoare interesate cu care să mai împart din sarcini...cine știe, poate apare cineva după citirea postării?)...dar am insistat și remarcat totuși câteva albume care mi-au plăcut (**), între care toate cele 3 cu „președintele” claviaturist Wayne Horvitz, alt pilon de bază din „noise jazzul” new-yorkez, mereu melodios și inspirat, muzician pe care-l descoperise odinioară și mi-l făcuse parțial cunoscut același Marius Kraxner din Germania. Minunatelor „Bring...” (singurul fără Bill Frisell invitat) și ”Miracle...” l-am adăugat acum după aproape 3 decade și pe inițiatorul autointitulat al proiectului cu 3 volume, cu o tușă mai apăsată spre rock față de următoarele dar cu nimic mai prejos.

Wayne Horvitz: The Pianist And The Poet:
https://www.youtube.com/watch?v=_uJN3tFJs1c

La orizont, David Garland

Fac o trecere rapidă în revistă, până la subiectul principal, cu ce-a mai apărut nou prin jazz de la descoperirea din decembrie, via Adrian Sinescu/Deva, a americanului Baikida Carroll (trumpet, fl-horn), inclusiv prin albumul cel mai recent primit și ascultat, „Door Of The Cage” (Soul Note, 1995):

* Hugh Masekela (trumpet, South Africa) - Home Is Where the Music Is -2 LP- (Blue Thumb, 1972)
- Masekela, supranumit „părintele jazzului sud-african”, tocmai ne-a părăsit la 78 ani...Albumul acesta, cel mai „înstelat” din lunga sa discografie, l-am ales comparând cotațiile din Wikipedia. E un dublu LP din prima perioadă a carierei, dominat de fapt de compozițiile muzicianului producător Caiphus Semenya:
https://en.wikipedia.org/wiki/Home_Is_Where_the_Music_Is

* Meklit (Hadero) (Ethiopia) (feat. Andrew Bird & Preservation Hall Horns) - When The People Move, The Music Moves Too (Six Degrees Records, 2017)
- Avem aici o demnă urmașă a saxofonistului Mulatu Astatke -apropo de „Godfather”-și naționali ai jazzului, cum a fost și Hugh Masekela-, vocalista Meklit fiind secondată de un solid aport american.
** Banda Magda (Magda Giannikou) - Tigre (Ground Up/Verve, 2017)
- Grup multi-național rezident în NewYork format în 2010 în majoritate din absolvenți ai Berklee Colege of Music și condus de o grecoaică din Atena, vocalistă, pianistă și acordeonistă care-a împlinit pe 27 ianuarie, 37 ani. Cea mai întâlnită asociere stilistică prin cronici la „Grupul Magdei” este cea cu mult mai cunoscuții Snarky Puppy.

https://www.youtube.com/watch?v=MwDrcvGTODs

Banda Magda, Millenium Stage full show:
https://www.youtube.com/watch?v=teJSpSufttM

* The Chick Corea & Steve Gadd Band - Chinese Butterfly -2 CD- (Concord Jazz, 2018)
* Sylvie Courvoisier Trio – D’Agala (Intakt, 2018)
* Michael Adkins Quartet (t-sax, Canada) – Flaneur (Hat Hut, 2018)
* Jonathan Rowden (sax) Group - Skyward Eye (Orenda Records, 2017)

- Nimic deosebit de semnalat...„as good as expected” la primele 2, promițătoare în cazul tinerilor saxofoniștilor de care-am luat cunoștință acum pentru prima dată (Rowden fiind chiar la debut).

* Charles Gayle Trio - Solar System (For Tune, 2017)
** Gille / Mucha / Arutyunyan (Poland) - Ligths & Shadows (For Tune, 2017)
* Krzysztof Komeda (Poland) – People Meet and Sweet Music Fills the Heart -O.S.T.- (1967/GAD Records, 2017)
- Noi producții poloneze, primele 2 din zona „free improv”, ultima un „soundtrack” oferind material neapărut înainte al clasicului pianist...și iată, avem și un al 3-lea „Godfather” național în această postare (!)

* John Surman, Nelson Ayres, Rob Waring – Invisible Threads (ECM, 2018)
* Thomas Strønen (&) Time Is a Blind Guide – Lucus (ECM, 2018)

- Salutăm revenirea în actualitate a veteranului bas clarinetist și saxofonist britanic cu un album etalând o secție ritmică nouă și care marchează totodată împlinirea a 50 ani de la debutul său discografic. Nu mai puțin inpirat se dovedește și bateristul-percuționist norvegian care continuă proiectul din 2015 translatat acum în numele grupului.

Apropo de nordici, iată câteva noi descoperiri despre care am aflat în articolul recent din link-ul de mai jos, foarte interesante deși nu și extrem de recent apărute...și nicicum definibile ca gen doar prin „jazz”. Formula Karokh cu eclecticul Needle..., de exemplu, surprinde tocmai prin lipsa oricărui filon sau ecou scandinav lesne detectabil, ca și sincopatul și cinematicul-minimalistic Hypen al duoului Stephan Meidell & Øyvind Hegg-Lunde. Poate că tocmai asta s-a dorit la ambele, ieșirea din idiomul „jazzului nordic”:
https://www.allaboutjazz.com/15-emerging-norwegian-jazz-musicians-you-need-to-know-about-erlend-apneseth-by-luca-vitali.php

** Strings & Timpani (Stephan Meidell & Øyvind Hegg-Lunde) - Hyphen (Hubro, 2016)

** Karokh - Needle, Thread and Nail Polish (No Forever, 2016)

* Ayumi Tanaka Trio - Memento (AMP Music & Records, 2016)

* Torg - Kost / Elak / Gnäll (Jazzland Recordings, 2015)

https://www.youtube.com/watch?v=rpdg6alnm1s

https://www.youtube.com/watch?v=y5SlmHCc5J0

Fără a face parte din branșa norvegiană decât prin trompetistul invitat de pe CD2, seriei din link i-aș mai adăuga separat și acest album al britanicilor, „suprapunere reușită a presupuselor perechi opozite: tonal cu textural, sonic cu muzical, electronic cu acustic, compoziție cu improvizație”...ardere mocnită a unei muzici de secol 21 pentru o perioadă de zgomot neîncetat” (cum descrie „www.londonjazznews.com”):

* Gonimoblast – Live with Maja S.K. Ratkje (CD1) & Arve Henriksen (CD2) -2 CD- (Stoney Lane Records, 2017)

Needle, Thread and Nail Polish 







- Set consistent portughez de final de an 2017 de la Clean Feed, prea puțin parcurs...:

* Dré Hocevar – Surface of Inscription (Clean Feed, 2017)

* Cortex – Avant-Garde Party Music (Clean Feed, 2017)

* Eve Risser & Kaja Draksler - To Pianos (Clean Feed, 2017)

* FCT (Francesco Cusa Trio meets Carlo Atti) - From Sun Ra to Donald Trump (Clean Feed, 2017)

* Ada Rave Trio - The Sea, The Storm and the Full Moon (Clean Feed, 2017)

* Lisa Hilton (p-no) - Escapism (Ruby Slippers Productions and Lisa Hilton Music, 2017)
* Manuel Valera (p-no, Cuba/USA) Trio – The Seasons (MaVo Records, 2017)

* Richard Galliano (acc) & Thierry Escaich (organ) (France) – Aria (Jade, 2017)

* Quentin Angus (gtr) (feat. Ari Hoenig & Sam Anning) (Germany) – In Stride (QTFT, 2017)

* Kramer featuring Bill Frisell – The Brill Building, Book Two (Tzadik, 2017)

* Roscoe Mitchell (sax, fl) - Discussions (Wide Hive Records, 2017)

* Shannon Barnett (tb) Quartet (Australia) - Hype (Double Moon Records, 2017)

- Dispersie elegantă, geografică și stilistică, a acestor 7 albume între care se remarcă Roscoe Mitchell, veteranul membru al AACM și The Art Ensemble of Chicago, după dublul set anterior scos la ECM... respectiv „...Book 2”, continuarea unui album/proiect cu un prim set datând încă din 2012 al producătorului american Kramer.

https://www.youtube.com/watch?v=4H_P73BKPg4

https://www.youtube.com/watch?v=gXuvpkASZLk

* Joachim Kühn - Love & Peace (ACT Music, 2018)
* Klaus Paier & Asja Valcic - Cinema Scenes (ACT Music, 2018)
* Laila Biali (Canada/SUA) - Laila Biali (S/T) (ACT Music, 2018)
   - Laila Biali & The Radiance Project - House of Many Rooms (2015)
- 2 confirmări din partea unor obișnuiți ai label-ului german și o noutate, vocalista (+ piano & keys) canadiancă Laila cu debutul la ACT Music, dar pe care-am remarcat-o și pe un anterior album. Printre participanții marcanți de pe noul material, îi recunoaștem pe trompetistul Ambrose Akinmusire și pe organistul Sam Yahel.

https://www.youtube.com/watch?v=BX-KgKjzx50


...Și iată-mă ajuns la principalul subiect, descoperirea lunii ianuarie 2018 pentru mine. Robert Wyatt, Lou Reed și mai ales Peter Blegvad au fost primele nume la care muzica asta m-a dus cu gândul, având noroc de reeditarea primului album al cantautorului creditat la „piano, guitar, vocal, clarinet, flute, accordion”, altfel cine știe dacă aflam de el și când se putea întâmpla? Să ne lămurim de la început, nu e vorba de un muzician cu calități vocale deosebite (doar e trecută a 3-a în înșiruire, nu?)...dar timbrul baritonal și stilul teatral, ca și compozițiile și aranjamentele și în primul rând compozițiile sale suplinesc cu brio această, hai să-i zicem „lacună” și trimit vocalul în fundal, așa cum se întâmpla de ex. în general la muzica lui Frank Zappa. Grafician designer de fapt de profesie, D.G. s-a „înfipt” de la mutarea sa la New York din 1976 în nucleul scenei downtown/East Village care tocmai se contura și distingea în cadrul mai larg al „noului jazz”, alături de Christian Marclay, John Zorn, Bill Laswell, Shelly Hirsch, Ikue Mori, Arto Lindsay, Guy Klucevsek, Arto Lindsay, Sussan Deihim sau Meredith Monk...asta se întâmpla în timpul săptămânii, pentru că în serile de weekend pe frecvența de 93.9 MHz a postului de radio public local WNYC, vocea sa era auzită prezentând muzică neobișnuită în programul „Spinning On Air”, deseori cu invitați diverși de la John Cage și deja amintitul John Zorn, până la vocalista Devendra Banhart sau Wooden Wand (a.k.a. James Jackson Toth). Cu trupele pasagere Ad Hoc Rock, The Angels Of Light, The Worlds Of Love în care-a activat, n-a avut impact, așa încât albumele solo rămân de referință, chiar dacă scoase la „labels”-uri minore, deci într-un tiraj limitat. Garland e acel caz tipic de artist generând un „cult following” la o audiență mică dar pasionată, sau de „muzician al muzicienilor” (de ex. Sean Lennon) ori al criticilor exigenți: „cel mai bun compozitor al generației mele, de departe”, zicea de ex. Kyle Gann de la revista The Village Voice. Seria de „Cântece de control” include 3 volume, preferatele mele (altfel, foarte dificil de ordonat preferențial, având în vedere originalitatea) din tot setul (*)  fiind 1 și 2:

* David Garland - Control Songs (Review, 1986)...."Jazz, Art Rock, Avantgarde" 

* David Garland - I Guess I Just Wasn't Made for These Times: D.G. performs Brian Wilson (MSI, 1993)

* David Garland - Togetherness  (Control Songs, Vol.2)  (Ergodic, 1999)                 

* David Garland with Brian Dewan & Will Holshouser - My Vortex Camera: Control Songs, Vol. 3 (Review, 2000)

* David Garland - On the Other Side of the Window (Review, 2003)

* David Garland - Noise in You (Family Vineyard, 2007)

(*) Nu cunosc din discografia sa Conversations with the Cinnamon Skeleton, 2012...

https://www.youtube.com/watch?v=jV_pLZS4VN4
https://www.youtube.com/watch?v=EuvKbV5VkM8
https://www.youtube.com/watch?v=bq2Puub1KJs
https://www.youtube.com/watch?v=bvk1DRmVVuA

Apropo de pomenitul Peter Blegvad, co-fondatorul de odinioară al trioului germano-englez „avant-pop” Slapp Happy, în ultimul moment dau și peste surprinzător de accesibilul, melodiosul și baladescul:
* Peter Blegvad & Chris Cutler, John Greaves, Karen Mantler, Bob Drake - Go Figure (RēR Megacorp, 2017)
....dar Peter Blegvad, solo sau cu Slapp Happy/Henry Cow, Faust, Golden Palominos, Andy Partridge, The Lodge, etc...și care apare ca nume prin discografii, intenționat sau nu, cu tot felul de „alter-ego”-uri (prescurtări, greșeli ortorafice, diminutive, etc), ar merita odată o postare/tratare separată, ca parte a fenomenului Rock In Opposition/R.I.O., el fiind și un prolific autor de piese de teatru radiofonice și de benzi desenate.
https://www.discogs.com/artist/227438-Peter-Blegvad?filter_anv=1&anv=Blegvad

Mai noi și mai vechi cu Brand X „live”, Nicole Mitchell, Makaya McCraven, Ross McHenry...

* Brand X - But Wait....There's More! / Live 2017 -2 CD- (Self Produced/Burning Shed, 2017)
Ce mare surpriză pentru mine acest „semn de viață” autoprodus de britanico-americani, nu prin noutatea componistică ci prin variantele insolite și reîmprospătat actualizate ale unor teme clasice („Nightmare Patrol”,„ Euthanasia Waltz”, „Malaga Virgen”), cu John Goodsall (guitars, synthesizers), Percy Jones (bass) și Kenwood Dennard (drums, percussion) ca de obicei în prima parte a carierei, principalii artizani. Phil Collins, oricum personaj secundar per total carieră la Brand X, nu apare...și nici n-ar fi avut loc în repertoriul bazat pe piese din 1976-77 de pe primele 2 albume de studio și de pe „Livestock”. E de remarcat și integrarea foarte bună a noilor veniți Chris Clark (keyboards) și Scott Weinberger (percussion). Am senzația, dincolo de lunga întrerupere, că ar fi posibil chiar și un album nou de studio, după pofta de a cânta etalată și recâștigarea fanilor:
* Brand X "And So to F", 6-10-17:
https://www.youtube.com/watch?v=wPwt5_0MhsA
* Brand X "Malaga Virgen", 6-10-17:
https://www.youtube.com/watch?v=HZsolqcluvE
* Brand X - Nightmare Patrol (live) - B.B. King's NYC, 6/8/17:
https://www.youtube.com/watch?v=M9PA3uquchM

* Nicole Mitchell & Haki R. Madhubuti - Liberation Narratives (New and Collected Poems 1966-2009) -live- (Black Earth, 2017)...."jazz & poetry"
Album în concert al flautistei, apărut imediat după alegerea lui Donald Trump ca președinte al S.U.A., care se înscrie în linie cu alte combinații muzicale afro-americane din trecut cu poezia: Charles Mingus: „Scenes in the City” (1957), Gil Scott-Heron: Pieces Of A Man (1971), V.A.: „The Last Poets” (1971) sau Kip Hanrahan’s Conjure: „Music for the Texts of Ishmael Reed” (American Clavé, 1984). Textele militante antirasiale ale lui Madhubuti nu mai fuseseră acompaniate de muzică din anii '70 de la recent dispăruta pianistă Geri Allen (1957-27 iunie 2017), așa încât noi poeme actualizând starea națiunii americane au putut fi puse în context muzical de o parte dintre muzicienii din grupul lui Nicole -Black Earth Ensemble-, plus proiectele derivate.

                                                                                                                           

* Makaya McCraven (dr) – Highly Rare (International Anthem Recording Company, 2017)....„tribal jazz”
Muzicieni din crema jazzistică din Chicago sunt invitați pe acest album apărut tot după alegerile prezidențiale ca și anteriorul, muzica surprinzând emoția și temerile momentului (de ex. în piesa „Venus Rising”).

* Mark Deutsch (at „bazantar”) - The Picasso Tunings -4 CD- (2017)
M-am ocupat de muzicianul-inventator, doar semnalez aici noul său cvadruplu album inspirat de geniul pictorului cubist spaniol.

Repriza feminină cu 5 (+ 1) titluri de mai jos -din care se distinge japoneza în timp ce Esperanza Spalding doar prin extravaganțe nemuzicale și de marketing ale implicării cifrei sale preferate „7” (!)- mi-a fost inspirată și de scrisoarea de protest din linkul de mai jos, urmarea decernării premiilor anuale jazzistice din Franța de către un juriu suspect preferând nu prea se știe de ce artiștii bărbați, majoritatea între 30 și 40 ani.
http://www.freejazzblog.org/2017/12/support-for-joelle-leandre-to-women.html

  * Esperanza Spalding - Exposure -2 CD- (Concord, 2017)
** Itoko Toma (p-no & voc, Japan) - When The World Will Mix Well (2017)
  * Stacey Kent - I Know I Dream: The Orchestral Sessions (OKeh, 2017)
  * Mônica Vasconcelos Sextet - Rise Up and Dance!: Brazilian Songs of Freedom -live- (2016)
      (suport: Mônica Vasconcelos (Brazil) - Nóis (Triple Earth, 1994)
  * Kate Gentile (dr, vibr) - Mannequins (Skirl Records, 2017)...."jazz math-rock"

Basistul australian Ross McHenry -solo, trio și cu cele 2 trupe ale sale- e descoperirea mea jazzistică de final de an 2017, dacă nimic nu mai apare în cele 2 zile rămase: un muzician „absurd de prolific”, “the future of Australian Jazz” cum a fost denumit de presă. Ultimul album e transpunerea reflectării statutului de muzician „outsider” de la antipozi întro lume globalizată, alături de nu-mai-puțin îndepărtații Matthew Sheens la pian și neo-zeelandezul Myele Manzanza la tobe. Dar luxul alocării a 7-8 ore de ascultare, fie și doar ca o primă (și singura?) dată a albumelor, mi-a fost răsplătit nu de acest material, oricum elegant și distins, ci, cronologic, de primul album cu spectaculoșii „Afronauții șaolini” ”Zborul ancestralilor” și mai ales de cele 72 minute generoase ale lui „Distant Oceans/Oceane îndepărtate” unde am regăsit mai toate ingredientele care dau savoare cui credeți?...tocmai muzicii trupei revenite cu care-am început postarea, Brand X, aici cu Ross McHenry pe post de Percy Jones! Așa încât totul se închide frumos ca un cerc la final de an, cu speranțe pentru un 2018 muzical cât mai interesant: „La mulți ani”!

https://rossmchenry.bandcamp.com/album/the-outsiders

** Ross McHenry Trio (Australia) - The Outsiders (First Word Records, 2017)
* Ross McHenry (bass) - Child of Somebody (First Word Records, 2016)
**  Ross McHenry (bass) - Distant Oceans (First Word Records, 2013)

** Shaolin Afronauts (Australia) - Flight of the Ancients (Freestyle Records, 2011)...."soul-jazz, funk, afrobeat"
* Shaolin Afronauts - Quest Under Capricorn (Freestyle Records, 2012)
* Shaolin Afronauts - Follow the Path -2 CD/2 LP- (Freestyle Records, 2014)
* The Transatlantics - S/T (Freestyle Records, 2010)

Dezamăgire:
* Mostly Other People Do The Killing (trio) - Paint (Hot Cup, 2017)