Are 37 ani, tatuaje pe brațe, body piercing (inele în nări), părul ruginiu în șuvițe răsucite "Rasta style", geacă neagră Denim imprimată pe spate cu figura Angelei Davis, ghete grele de infanterist în picioare...
"Ei bine, ea (Angela Davis) e unul dintre idolii mei. Tatăl meu -politolog știintific- o cunoaște personal și când eu eram doar o fetiță mi'a dat o copie din autobiografia ei. Am citit'o și cartea m'a inspirat să iau o atitudine fermă, sa vorbesc răspicat când e cazul și să fiu eu însămi".
Daryl Roberts tatăl e însă totodată și un fan de free-jazz al iconicilor Sun Ra și Albert Ayler, așa încât sunetele potente, adesea seismice ale muzicii lor erau familiare Matanei încă de la 5 ani când a luat în mână primul clarinet. Tot tatăl a inițiat'o în muzica clasică, dar când a ajuns la liceu un profesor i'a propus să cânte la saxofon în trupa școlii. "Atunci a fost un fel de declic".
În Chicago-ul natal a studiat cu maeștrii din colectivul AACM, cel mai mult cu regretatul saxofonist tenor Fred Anderson (1929 – 2010)...dar și cu chitaristul Jeff Parker (Tortoise, Isotope 217 și Chicago Underground Trio). Muzica acestor grupuri -amestecând rock, dub, electronica și improvizație- a atins coarda sensibilă a Matanei, iar asta a condus'o să facă parte din trioul de jazz Sticks and Stones, tot la începutul anilor 2000 ea apărând și pe un album al grupului Godspeed You! Black Emperor. De atunci datează legăturile ei cu artiști aflați sub contract cu casa de discuri canadiană Constellation Records.
Deși s'a mutat apoi la New York, legăturile cu "Windy City" (Chicago) au rămas puternice: albumul de debut " The Chicago Project" e coprodus de John McEntire de la Tortoise și'i etalează pe Vijay Iyer (p-no), Josh Abrams (bass), Frank Rosaly (dr), Fred Anderson (t-sax) și Jeff Parker (gtr).
Invocațiile din blues, frazarea în forță și simțul ritmic elegant devin caracteristici proprii muzicii Matanei, ea pendulând în interpretare între momente subtile și dinamice iar compozițional preluând din moștenirea avangardiștilor ei preferați Ornette Coleman, Henry Threadgill și a poligloților Tortoise.
Viața și cariera n'au fost lipsite de probleme în trecutul recent: dacă ea, Matana, are un prenume de sorginte ebraică (însemnând "gift", adică "dar", "talent", "înzestrare") mai puțin suspectat, fratele ei cu prenume arab a avut multe necazuri după momentul 9/11.
În Chicago i s'a cerut odată întrun grup să danseze și să'și scuture fundul, chiar dacă era vorba de o piesă a lui John Coltrane interpretată la saxofon...și în general a fost tratată acolo mai mult pentru cum arăta decât pentru cum cânta. Deși jazzul e o artă liberală care predică egalitate pentru toți, femeile în jazz -mai ales cele care nu sunt vocaliste și/sau pianiste- simt încă povara unor arhetipuri. Industria e condusă de bărbați pentru bărbați: de la o femeie încă se așteaptă să facă "ochi dulci"...Mi se mai întâmplă pe la "soundchecks"-uri să fiu întrebată și acum dacă sunt vocalista trupei și asta mă enervează la culme."No, motherfucker, I am a saxophonist! Just wait and listen!"
De prin 2005 lucrează la proiectul epic COIN COIN, un impresionant concept muzical al experienței umane demarat din căutările originilor propriei ei familii în Anglia, Irlanda și Franta și din fascinația din copilarie pentru stafii, spirite, spiriduși, obiecte antice și podoabe rituale, cu urmele și diversele povești pe care acestea le'au lasat. COIN COIN se mai dorește și o istorie a sclaviei în America în 12 capitole și cum asta a condus și afectat viețile afro-americanilor din sec. XX.
"Hotel2Tango" din Montreal/Canada a fost studioul unde împreună cu 15 muzicieni, Matana în cuplu vocal cu Gitanjali Jain a "țesut" povestea capitolului 1: "Gens de couleur libres" [Constellation; 2011].
A fost un "performance" de 90 minute redus pe CD la 1 oră, "Libation for Mr. Brown: Bid em in…" fiind tema centrala: un gospel-blues de 15 minute cântat în stil "acappella" și rememorând o licitație cu vanzare de sclavi. Iar finalul, dedicat mamei sale, se numește "How Much Would You Cost?"...titlul lăsând loc răspunsului în continuarea ciclului din care a apărut între timp și capitolul 2: "Mississippi Moonchile" (Constellation, 2013).
Realizat de data aceasta cu o formulă restrânsă de 6 muzicieni din New York , este vorba de un material și mai închegat conceptual, cu Matana la voce și alto-sax...Shoko Nagai (piano), Jason Palmer (trumpet), Thomson Kneeland (double bass), Tomas Fujiwara (drums) și Jeremiah Abiah (operatic tenor voice).
"COIN COIN e unul dintre acele discuri originale și complexe ancorate atât în tradiție cât și vizionare pe care l'ai așteptat chiar fără să ști că ți'l dorești" scria un critic, iar revista germana Jazzthetik sublinia: "Coin Coin face parte dintre cele mai importante albume de jazz din ultimii 10 ani. Dacă Matana o ține tot așa ea va deveni cu siguranță portavocea feminină pentru o nouă scenă a jazzului, refractară și conștientă politic."
Artista folosește o practică compozițională numită PSQ-Panoramic Sound Quilting și o instalație proprie de sunet COIN COIN Happenings, așa încât și aparițiile "live" cu aceste prime 2 capitole sunt adevărate experiențe multi-media.
“There are some things I can’t tell you about…” șoptește Matana întro împletitură de stări și sentimente evocate de cap. 2: putere, mândrie, rușine, suferință, empatie, elogiu, eliberare și transcendență, în sensurile cele mai largi și specifice, ceea ce conferă materialului brut o altă captivantă frumusețe.
http://www.theguardian.com/music/2008/feb/08/jazz.urban
http://www.music.ucc.ie/index.php?/events/comments/matana_roberts_coin_coin
http://cstrecords.com/matana-roberts/
http://www.banffcentre.ca/faculty/faculty-member/3927/matana-roberts/
http://inthesetimes.com/article/12279/matana_roberts_genealogy_of_jazz#13814806883741&action=collapse_widget&id=4019274
<iframe width="420" height="315" src="//www.youtube.com/embed/-UKRVs2N6OU" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu