Médéric...și cornetul său de buzunar

Are un pronume de memorat, dacă ne gândim la americanca pianistă & vocalistă...Meredith Monk.
La 43 de ani nu este un compozitor remarcabil precum Michel Portal sau Louis Sclavis cu care a colaborat, dar în jazzul de astăzi asta nu e o condiție obligatorie a unui adevărat artist original. Altele sunt deocamdată atuurile lui Médéric Collignon: maniera cu totul aparte de adaptare și interpretare cu grupul propriu a temelor unor Ennio Morricone, Miles Davis sau Robert Fripp/King Crimson, dincolo de contribuții cu mai multe instrumente și cu intervenții vocale în formule diverse ale altor muzicieni au făcut ca Victoires du Jazz (forul suprem anual de decernare a excelențelor din jazzul francofon) să-l alegă "revelația instrumentală a anului 2007", "artistul", respectiv "albumul anului" în 2010 și 2013. E vorba de același artist care câștigase și marele premiu al discului cu albumul "Porgy and Bess", decernat de academia Charles-Cros în 2006...iar din martie 2009 devenise și "Cavaler al Artelor și Literelor".
Iată că dacă'i vorba de "Franța" si de "trompetă", Erik Truffaz (53 ani) nu rămâne singurul la care să ne gândim...iar dacă luăm doar perioada ultimilor 5-6 ani, poate nici chiar primul...
De fapt o rudă apropiată a trompetei, cornetul de buzunar cu pistoane este instrumentul predilect al lui Médéric (vezi desenul)

Modul lejer și suplu în care este folosit acesta, plus folosirea vocii în improvizații, tehnicile de scat, beatbox, vocalizele în registru înalt "suraigu", "învelite" de efecte electronice pentru a deforma, amplifica sau modula vocea...iată elemente care îl identifică ușor si îl particularizează pe francez...iar în funcție de cerințe el poate la fel de facil aborda cornetul dublu, flügelhornul, trompeta cu valvă, claviaturi, percuții electronice sau instrumente-jucărie. "Ascuțimile" atinse cu cornetul sunt dublate de cele ale vocii uneori în translatări insesizabile, amintind de tehnicile germanului Theo Bleckmann sau ale americanului Mike Patton (Faith No More, Mr. Bungle, Fantômas, Tomahawk, etc), iar stăpânirea diverselor genuri - de la funk, hard-rock, jazz-rock...până la genul clasic contemporan al unor Olivier Messiaen și Edgar Varèse- conduc spre un jazz inovativ, mereu imprevizibil și plin de energie și spontaneitate, precum și abordarea și melanjul în proiecte alternative cu alte forme artistice: slam, balet, teatru, basm, operă...
”De la Miles Davis am învățat că nu mai există democrație în muzică” -se confesa Médéric întrun interviu din 2011- punctând că aranjând și adaptând piese vechi el este interesat de actualizarea lor, evitând să facă un jazz "necrofil" în acest omagiul adus epocii electrice revoluționare din debutul anilor '70, albumul "Shangri-Tunkashi-La" (Plus Loin Music, 2009).
"Nu există un singur fel de a face muzică. Și apoi trebuie ca ea să placă publicului și în același timp să și provoace, chiar să sperie! Adrenalina îmi face mare plăcere. Uneori eu îi avertizez: "atenție, asta va fi tare" sau "asta va exploda"...și ei trebuie să accepte regulile mele de joc."
Prezența sa de spirit și plăcerea de a improviza s'au manifestat și când în timpul unor concerte s'au întâmplat pane de curent, iar nașterea grupului Jus de Bocse a avut loc urmare a unui accident de mașină, povestit aici:
"http://www.crisscross-jazz.com/2010/03/31/criss-cross-rencontre-collignon-mederic/#more-6563".

Dintre participări/colaborări, vă recomand câteva albume/proiecte pe care veți descoperi și alți muzicieni interesanți:

"Sereine" (Label Bleu, 2001) al chitaristului Claude Barthélemy.
"Napoli's Walls", (ECM, 2003) - Louis Sclavis
"Human Songs" (Emouvance, 2006) - New Lousadzak (lider basistul Claude Tchamitchian)
"Addict" (Chief Inspector, 2006) - Collectif Slang
"Camisetas" (featuring Jim Black) (Chief Inspector, 2007) - Camisetas
"Scirocco" (Jazzwerkstatt, 2009) - Wanja Slavin (saxes, clarinet) Quintet
"Crouch, Touch, Engage" (Naïve Records, 2009) - Andy Emler (piano, organ) MegaOctet [CD + DVD]
"Guillaume Perret (saxes) & the Electric Epic" (2012, Tzadik)

...alături desigur de cele 3 albume ca lider al propriei trupe:

Médéric Collignon & le Jus de Bocse: "Porgy and Bess" (Minium, rec. 2004, rel. 2006)
Médéric Collignon & le Jus de Bocse: "Shangri-Tunkashi-La" (Plus Loin Music, 2009)
Médéric Collignon & le Jus de Bocse: "À la Recherche du Roi Frippé" (Just Looking Productions, 2012)