miercuri, 29 ianuarie 2014

Jen & Fay

Destul de târziu le fac loc "la pachet" pe acest blog acestor două vocaliste care m'au impresionat în ultimii ani, indiferent unde și cu cine cântau:
* Jen Shyu (piano, voice, dance, etc) a fost descoperită de mine în formula Steve Coleman & Five Elements pe albumele "Lucidarium", "Weaving Symbolics" (Label Bleu, 2005 & 2006) și "The Mancy Of Sound" (Pi Recordings, 2011) luând locul lăsat liber la microfonul pentru voce de Cassandra Wilson...Și m'a convins apoi definitiv odată cu albumele solo sau colaborările pe care vi le recomand:
Jen Shyu: "Inner Chapters" (Chiuyen Music, 2010)...solo project
Jen Shyu: "Jade Tongue" (self produced, 2009)...Jade Tongue (“The Chinese-Cuban Connection”) devenind ulterior numele grupului ei propriu.
Jen Shyu & Mark Dresser: "Synastry" (Pi Recordings, 2011)
Positive Catastrophe: "Garabatos Volume One" (Cuneiform, 2009)
Născută în Peori/Illinois și vorbitoare de mandarină (familia ei provenind din Taiwan și Timorul de Est), portugheză, spaniolă și engleză, Jen a asimilat tradiții diverse pe care le inserează în muzica ei. Cum a fost influențată de Meredith Monk, despre jongleriile sale cu silabele, instrumentele tradiționale sau de jucărie, ceea ce face permanent pentru a împinge limitele repertoriului, sound-ului și concepției muzicale în arealul noului jazz și muzicii creative în permanentul proces de devenire a unui muzician "complet", aflăm dintrun extins interviu "Jen Shyu and Theo Bleckmann: Breaking the Song Barrier" aparut pe site-ul "allaboutjazz.com", aici: http://www.allaboutjazz.com/php/article.php?id=39594&pg=3


...în care Shyu spune în concluzie că "doar mintea umană limitează o persoană, nu și instrumentul."
Despre mai toate ale sale "capitole interioare" ("Inner Chapters") e vorba și în acest articol:
"http://www.loftkoeln.de/index.php?id=30&L=1&tx_ttnews%5Btt_news%5D=500"
...cu câteva link-uri spre alte apariții, printre care și extrase din proiectul multimedia "Cry of the Nomad", vizionabile și aici:



Alte informații și conexiuni, inclusiv în formulele Amniotic și New Bump cu bateristul Bobby Previte, aici:
"http://unartignyc.com/2010/01/18/jen/"

* Fay Victor are originile în Trinidad Tobago și este tot mai mult în atenția specialiștilor după apariția și prestația ca invitată pe albumul "Kaiso Stories" (Silkheart, 2011) al cuartetului Other Dimensions in Music (Roy Campbell, Daniel Carter, William Parker & Rashid Bakr). O foarte reușiă fuziune de calypso și free-jazz.
Mai peste tot în media Fay este considerată o Betty Carter modernă și avangardistă, mai ales de la albumul "Cartwheels Through The Cosmos" (Greene Avenue Music, 2007), alte vocaliste inspiratoare fiind Abbey Lincoln, Jeanne Lee și Sheila Jordan.
 "Cu vocea ei puternică și cu un adecvat simț al aventurii...Fay e ca o Betty Carter în viață și descinsă din actuala scenă Downtown din New York." (Peter Margasak/ Chicago Reader)
"E bucuria încarnată...se joacă cum vrea cu cuvintele ca întro piesă de teatru, cu reflexe în muzica ei de la Nina Simone la Frank Zappa și de la Bill Dixon la Jimi Hendrix".(Richard Kamins/ Step Tempest)
Am avut ocazia s'o vad "live" la Oradea în 2011 la un eveniment organizat de "muzicadevest.ro":
Ab Baars Trio + Fay Victor & Vincent Chancey, ca etapă în turneul de aniversare a 20 de ani de existență a grupului olandez. Și pot să spun și eu acum după ce i'am mai ascultat câteva albume că mai jonglează si cu stilurile blues, gospel, alt-rock, soul și jazz...



Fay -inventiva vocalistă, compozitoarea și educatoarea- este acum în actualitate cu noul album Fay Victor Ensemble ("ensemble" fiind de fapt un "avant-chamber jazz trio" de muzicieni "egali"): "Absinthe & Vermouth" (Greene Avenue Music, 2013)...cotat cu 4 stele de criticul Fred Brouchard de la Downbeat Magazine, cel care "detectează mesaje criptice care apar în piese teatrale stranii cu forme clar-obscure ce evocă poveștile supraviețuirii exuberante ale unui individ aflat în distrofie...aceste scenarii candide ale reginei "free-song"-ului dramatic și observațiile texturate au nevoie de ceva timp ca să "crească" în urechea ascultătorului, dar răbdarea și deschiderea vor fi generos răsplătite."
Multe recenzii ale acestui album lansat în noiembrie 2013 se găsesc aici pe site-ul personal: "http://www.fayvictor.com/discography/"
...între care mi a plăcut și aceasta a lui Robert Iannapollo/ The New York Jazz Record:
“Vocea lui Victor operează pe mai multe nivele: ea poate fi dulce și seducătoare, aspră și abrazivă, la un moment dat operând întrun spectru calm și liniștit înainte de a erupe imediat sus în stratosferă. Când improvizează, sare frecvent peste octave întro manieră nediferită de Eric Dolphy, alternând cântatul cu recitarea versurilor cu o mare teatralitate a prezentării. Versurile sale sunt alternativ ambigue, abile, profunde și dulce-acrișoare, uneori chiar în același cântec. Frecvent ele sunt vignete despre viața sa...Cufundați'vă în vraja muzicii ei și cele 72 minute ale albumului vor trece pe nesimțite“.
Iat'o și aici în "misiune":



Alte 2 recomandări, alături de cele 3 deja amintite:
Fay Victor - Lazy Old Sun: LIVE/ Life in the Lowlands (Greene Avenue Music, 2004)
Fay Victor Ensemble - The FreeSong Suite (Greene Avenue Music, 2009)



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu