Suzanne Vega este artista care a rămas mereu asociată cu eleganța, stilarea și rafinamentul, o adevarată prezență și voce în peisajul folk-ului de cantautor cu epicentrul în scena de la Greenwich Village/New York -imortalizată în faza ei incipientă anul trecut în filmul fraților Coen "Inside Llewyn Davis"- Suzanne venind însă mai târziu, din perioada "boom"-ului feminin al acestui curent revitalizat în anii '80 și '90...Fragilitatea ingenuă de la debutul din 1985 a făcut loc maturității, încrederii și experienței, dar atractivitatea și clasa ei e aceeași și azi la 54 de ani când tocmai și'a lansat noul "Tales From the Realm of the Queen of Pentacles" (Cooking Vinyl, 2014). "Povești din Regatul Reginei în 5 colțuri" inspirat din cărțile de Tarot este un titlu potrivit mai curând unui album concept de rock progresiv, dar nu e cazul aici pe acest prim album cu material original după 7 ani: în cele 10 mini povestiri o regăsim pe aceeași Suzanne inspirată, inteligentă și profundă, alături acum de versatilul chitarist irlandez Gerry Leonard, ca producător, partener în compoziție și printre acompaniatori. Ținem bine minte albumele anterioare când artista era dependentă de aranjamente orchestrale sunând interesant și acolo unde vocea și chitara ei nu erau atât de necesare...Iar de aceste detalii se ocupă acum cu brio Leonard, în ale căror solouri se simte inspirația lui "The Edge" de la U2.
Ultimii 10 ani au supus'o pe Suzanne câtorva încercări grele: două încetări de contract cu case de discuri majore (A&M Records și Blue Note), moartea fratelui ei Tim și a doi dintre muzicienii din scena Village cu care colaborase, Jack Hardy și Frank Christian...iar recent și dispariția vechiului ei prieten, nimeni altul decât rockerul esențial care a fost Lou Reed și pe care și l'ar fi dorit invitat pe noul ei album (îl vizitase la reședința acestuia din Long Island cu 2 luni înainte de trecerea lui în neființă, dar era prea târziu: boala avansată a lui Lou n'ar mai fi permis colaborarea...). A rămas însă cu descoperirea în ultimii ani a unui alt Lou Reed decât cel pe care'l știa ca artist și care'i fusese model: un om amabil, profund și distractiv.
Cu circa 5 ani în urmă Suzanne își lansase propria casa de discuri Amanuensis la care și'a reînregistrat din propriul ei catalog piese pe 4 compilații tematice...pe ultimul din serie "Close Up, Vol. 4: Songs of Family" (2012) apărând 2 piese în premieră, "The Silver Lady" și "Brother Mine" compuse în anii 80...
Dar deși astfel s'a adăugat un plus la capitolul independență artistică, experiențele recente au determinat'o să procedeze economic concertând rar în ultimii 7 ani și acompaniată cel mai adesea doar de Gerry Leonard, cu dreptul de a'și folosi propriile piese anterior înregistrate pentru cei 2 majori, A&M și Blue Note. In 2010 îl regaseam alături de ea pe Richard Thompson, piesa o găsiți pe youtube, deasemeni tot acolo și un extras dintrun concert din 2011 alături de fata ei Ruby.
Ultima perioadă a fost considerată propice pentru lansarea unui nou album cu piese originale: artiști ca Mumford & Sons, Laura Marling, The Lumineers, etc. au revitalizat scena folk-rock chiar dacă generațiile s'au schimbat. Cei mai tineri care n'au "prins'o" pe primele albume, au aflat de la Adele că Vega se numără printre influențele ei majore (iar "The Queen and the Soldier" unul dintre cântecele favorite)...și la fel pentru Dev Hynes (aka "Blood Orange"), iar lui Danger Mouse (aka Brian Joseph Burton) i'a placut atât de mult albumul ei "Songs in Red and Gray" (2001) încât cunoaște toate piesele în detaliu. Trupa Soul Coughing a folosit un pic schimbat numele fiicei ei Ruby Froom (născută în 1994) pentru a'și denumi albumul "Ruby Vroom". Ca să nu mai amintesc de numeroasele colaborări și apariții ca invitată în diverse concerte și proiecte enumerate defalcate ordonat pe decade 1990s, 2000s și 2010s în Wikipedia ("http://en.wikipedia.org/wiki/Suzanne_Vega"). "Nu poți să ști niciodată: muzica nu e atât de segregată cum oamenii o fac adeseori să pară" observa artista recent.
Poveștile depănate cu sensibilitatea poetică tipică celor mai bune lucrări ale ei explorează aici pe un ton uneori filozofic teme care leagă materialismul de spiritualitate, o îndepărtare de solitudinea personala și intimitatea primelor albume...Suzanne are aceeași voce dar nu vrea ca muzica ei să sune anacronic după 30 de ani, așa încat ne întâlnim ici și colo cu ingrediente și "gimmicks"-uri mai mult sau mai puțin așteptate: percuție industrială și efecte gen distors (amintind de albumul "99,9 F°"), riff-uri de banjos și chitară apăsate, coruri de voci feminine de “Oooo”-uri pe fundal....dar dacă cineva se așteaptă la vreo nouă "Luka", dezamăgire: nu apare așa ceva nici chiar între piesele uptempo. Poate și pentru că se mai încercase asta pe grațiosul album anterior "Beauty & Crime" din 2007 prin piesa a 8-a "Unbound"...dar cu toate că melodia avea un cert potențial de hit, curios e din câte știu că ea n'a fost însoțită niciodată de vreun videoclip, indispensabil ca mijloc de promovare în era Internetului.
Tempourile up, mid & down alternează și acum frumos, nimic nu trenează, piesele -majoritatea sub 4 minute- am avut senzația că se termină parcă prea repede...
La pasajele mai agresive la chitară mai contribuie fostul sideman a lui Bob Dylan și Levon Helm, Larry Campbell...iar la bas și mai cunoscutul ex-Peter Gabriel și ex-King Crimson, Tony Levin.
"Crack in the Wall"....amintește și prin titlu și prin atmosferă de superba "Marlene on the Wall" (1985)
"Fool's Complaint"....vorbește despre umilința traită de servitoarea unui monarh...
"I Never Wear White"....dovedește încă odată preferințele ei vestimentare dintotdeauna către culorile închise. Însă e vorba și de alte sensuri la acest "alb"....
"Portrait of the Knight of Wands"...amintește prin întoarcerea la acustic de un alt cântec minunat de la debut, "The Queen And The Soldier" (1985)...doar că misiunea actualizată a soldatului devenit cavaler este acum transmiterea de noi tehnologii, întro baladă-elogiu adus se pare regretatului Steve Jobs...
"Don't Uncork What You Can't Contain"...piesă în uptempo care folosește un pasaj instrumental cu coarde cu fler arab preluat din piesa de rap (!) 50 Cent’s "Candy Shop" devenită aici un amalgam de trip-hop & folk-rock...referințele din text fiind la rapperul Macklemore (aka Ben Haggerty) și imensul său hit 2013 "Thrift Shop" despre magazinele economicoase.
"Jacob and the Angel"...Orchestrațiile ei majestoase marca Gerry Leonard se suprapun peste bătăi din palme sacadate ca la fiestele spaniole...
"Silver Bridge"...iarăși "mașina timpului" se întoarce înapoi prin anii 1985-'87...
"Song of the Stoic...surprinde o discuție incitantă tată-fiu pe tema carierei ultimului...
"...Laying On of Hands - Stoic 2"
"Horizon (There Is a Road)"...featuring the Smikov Chamber Orchestra din Cehia...este un tribut direct adus lui Vaclav Havel, cu un scurt și frumos inserat solo de trompetă.
Chiar dacă ceea ce se întâmplă nu e ceva revoluționar pentru a atrage noi fani, "Tales From The Realm Of..." este un "clasic" album Vega incitant care parcă invită pe ascultator în a pune player-ul pe "repeat". Eu asta am simțit și pe la a treia ascultare am încercat detașarea de orice preconcepție, un fel de "brainwashing" autoimpus. Efectul a fost senzația că o aud pe Suzanne cea din 1985 cu vocea ei "as gorgeous as ever", cum scria o cronică la începutul lui februarie curent.
Am rememorat alte secvențe din trecut, noul opus invitând la revizitări sau la completarea a ceea ce poate încă nu se cunoaște dintre piesele de "puzzle", albumele ei disipate neregulat în cele aproape 3 decade de carieră, dar care întregesc discografia unui artist fascinant, original și independent.
Un "Blitzkrieg" discografic minimal:
"Suzanne Vega"...cotat de multe reviste printre primele 100 albume ale anilor '80: "self-titled debut stands as a modern singer-songwriter landmark"
"Solitude Standing"...cu "smash-hit"-urile "Luka" (despre copilul abuzat) și "Tom's Diner" (după numele unui restaurant)...mai multe piese datând anterior debutului oficial, chiar din anii 1978-'79.
"Days of Open Hand"...E favoritul meu..."ever", cu contribuția gurului minimalist Philip Glass, ca răspuns la cea a Suzannei pentru minunatul album al lui Glass (& guests) "Songs From Liquid Days, 1986...inclusiv pe excelente piese ca "Institution Green", "Man in a War" sau întro piesă de doar 2 min. si 36 sec. "50/50 (%) Chance"...descriind tensiunile și emoțiiile unei mame la aritmiile cardiace ale copilului ei întro austeră cameră de spital...Ca și pe "Solitude....", trebuie remarcată și aici contribuția componistică la câteva piese a unui membru din "touring band"-ul artistei, Anton Sanko.
"99.9F°" și "Nine Objects of Desire"...experimentând electronicele și beats-urile industriale ale ex-soțului ei Mitchell Froom.
"Songs in Red and Gray"...produs de Rupert Hine și cu câteva piese marcând divorțul din 1998 de Mitchell și rezilierea contractului cu A&M Records (apare începând de aici și muzicianul complex Gerry Leonard, pe atunci directorul muzical al lui David Bowie)
"Beauty & Crime"...cu solid suport jazzistic supus însă aceluiași idiom folk marcă înregistrată Vega, primul (și ultimul?) sub contract cu Blue Note Records.
Toate reprezintă albume pe care Suzanne rămâne...o Vega veritabilă și pe care, ținând cont de durata lor de max. 45 minute, le putem aborda ordonate cronologic sau nu, în funcție de cât timp alocăm pentru asta, în orice combinație...Ideea e să nu prea rămână piese necunoscute, iar speranța...să nu mai treacă chiar 7 ani până la următorul material original.
In fond -trecând acum puțin și dincolo de arta pură a songului ei inconfundabil- mai este vorba și de artista "mamă a mp3-ului", așa cum anecdotic au poreclit'o pe S.V. inginerii de sunet, pornind de la testele audio pe care germanul Karlheinz Brandenburg le'a făcut alegând cu totul întâmplător piesa "Tom's Diner" pe care o tot auzea la un radio de pe holul institutului unde lucra...Nemulțumit inițial și aproape convins că "este aproape imposibil să comprimi căldura "a capella" a acestei voci", acesta avea să aducă îmbunătățiri succesive algoritmilor schemei ratei de compresie a sunetului, scopul său principal fiind păstrarea nealterată tocmai a subtilităților vocii artistei.
http://www.rollingstone.com/music/news/suzanne-vega-on-her-return-lou-reeds-puppy-and-loving-macklemore-20140116
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu