Mai ales după ultimul Erika Stucky's ”Black Widow” (Project) din 2013, americanca devenită elvețiancă- e considerată "one of today's most innovative jazz vocalists....Stucky concerts are a mix of entertainment, avant-garde jazz, kitsch folk and pop music"....sau, cum era descrisă în altă parte de presă..."a Swiss post-modern jazz singer and yodeller".
De la proiectul ”LANDSAPES OF THE VOICE – WHAT HAPPENS BEHIND SOUND” cu Meredith Monk, Lauren Newton și Erika Stucky (2004)....și colaborarea cu Carla Bley -care a distribuit'o întrun rol principal în lucrarea ei monumentală de operă-jazz ”Escalator Over The Hill” repusă în scenă în 2006- a urmat o ascensiune și o diversificare artistică și muzicală continuă.
Măgulitoare sunt și referirile din media la Laurie Anderson, Macy Gray, Diamanda Galas, Judy Garland și chiar Tom Waits și Frank Zappa (!)...dar și la nume mai îndepărate de rock, ca Pippi Langstrømpe (personaj fictiv al scriitoarei Astrid Lindgren, foarte popular în Sudia...un fel de Gavroche la feminin) și Sissel Kyrkjebø, una dintre marile soprane norvegiene.
Am găsit chiar termenul germanic/scandinav "jodlejazz" (mixaj de yodler & jazz) în care Erikăi cu greu i se poate găsi concurență și ca voce și ca "entertainer" excentric, cu costumația ei pestriță, cu acordeonul agățat la piept și acompaniatorii ei cu ukulele, electronics-uri, trombon, alphorn, tuba, tobele și percuțiile aferente...Dar nu mai puțin atractive sunt aparițiile solo sau în formule restrânse de duo sau trio, Erika având studii de actorie și canto jazz absolvite la San Francisco și Paris. Memorabil a rămas concertul de la Wilissau cu International Alphorn Projekt care-i includea în 2005 pe 2 dintre cei mai cunoscuți tromboniști de jazz din lume, Ray Anderson și Bob Stewart.
Ceea ce este deasemeni foarte interesant și inovativ în ceea ce-o privește este felul cu totul personal în care reinterpretează piesele altora: o maestră așadar a covers-urilor, o expertă a pieselor populare, folk, cabaret sau standarde jazz...până la contribuția întro manieră absolut personală la albume ca "Rain Dogs Revisited", -remake la ”clasicul” album al lui Tom Waits (1985)- sau interpretarea întregului (!) recital de la Woodstock din 1969 a lui Jimi Hendrix...Cunoscătorii limbii germane au un atu citind aici pe site-ul artistei despre numeroasele proiecte cu ”geometrie variabilă” pe care le-a inițiat sau din care a făcut parte:
http://www.erikastucky.ch/index.php?id=18
Multe sunt...altfel la Erika (ca să nu spun ”pe invers”), născută în 1962 la San Francisco și emigrată cu pașaport american în Elveția (țara părinților ei), unde și'a format propria mixtură de "Swiss-American-Feel-Of-Life". Incluzând felul cum se poate face atractivă pe scenă, ea ca femeie nefiind deloc avantajată de un fizic cu ”sex-appeal”...și felul ingenios și comic cum ”îmblânzește” avangarda și experimentul devenite astfel mult mai accesibile. A moștenit de la americani simțul spectacolului, dar nu tocmai cel de tip Broadway ci mai curând acela de ”cirque monstrueux”, ”freak show”, punk anarhist și Coney Island...descoperind și povestind apoi despre un ”voodoo” elvețian, un panteism de ea descoperit al Alpilor în care a adus cultura hippiotă ”flower-power” și a redefinit prin această prismă ceea ce ea numește ”blues elvețian”: yodlerul.
Faptul că a conlucrat la fel de bine cu asiaticii de la Hun-Huur-Tu și că jonglează cu ușurință cu chant-ul african sau scatting-ul japonez (!) făcând apel la personaje și scene de film (regizor preferat: Martin Scorsese)...fac din show-urile sale de muzician, comediant ”stand-up” și cabaret, evenimente irepetabile, iconolaste si hiperactive. În care nu ”scapă” aproape nimeni ne-citat și ne-parodiat...de la hituri Leadbelly la Dean Martin, Bob Dylan, ”Screamin” Jay Hawkins, John Lennon, Procol Harum, Aerosmith, The Rolling Stones, Donovan, Eminem...Cum numea o publicație francofonă, după un show de promovare a albumului ”Suicidal Yodels”: ”un turn Babel sinteză a rădăcinilor americane, teutonice și alpine”...”Disneyland à la bavaroise”.
Reascultând o parte dintre albumele pe care vi le recomand mai jos, mi'am amintit de savoarea unui quartet feminin total anti-pop și anti-mainstream, tot elvețian și cu multe elemente comune muzicale și de ”show” în aparițiile ”live”: Les Reines Prochaines (Reginele viitoare).
The Young Gods feat. Erika Stucky - Play Woodstock -2 CD- (Live at Willisau, 2005)
Erika Stucky - Bubbles & Bones (Traumton, 2002)
Erika Stucky - Lovebites (Traumton, 2003)
Erika Stucky - Princess (Traumton, 2005)
Doran / Stucky / Studer / Clarke - Jimi (Jimi Hendrix Tribute) (Lent, 2005)
Erika Stucky - Hendrix Concert (2007.12.01 Bimhuis, Amsterdam)
Erika Stucky - Suicidal Yodels (Traumton, 2007)
Erika Stucky - Black Widow (Traumton, 2013)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu