Onor (și) la ”Ofițer !”

Cu aproape un an în urmă, postam pe acest blog ”Onor la ”Colonel” (Bruce Hampton), azi avem în prim-plan un meritoriu artist britanic ca ”Ofițer !”.
Apropos de "Blackest Ever Black", unde tocmai a apărut albumul său: v-am spus până acum că au fost cazuri -mai dese în era pre-Internet, mai rare acum-  când la unii artiști/trupe am ajuns datorită numelui casei de discuri? E dintre cele mai aiurea și aleatoare criterii ar spune mulți să alegi astfel, sunt sigur...Mult sub criteriul frumuseții coperții, de exemplu...dar când nu știi (mai) nimic altceva despre numele ”X”, albumul ”Y” sau labelul ”Z”, când poate și coperta e insignifiantă...chiar și asta poate fi totuși un element, un indiciu, ceva...mai ales dacă are ”schepsis”, dacă e un ”clue” inspirat compus semantic, eventual o aliterație, un joc de cuvinte ingenios care stârnește imaginația.
N-a fost cazul acestui label ”Negrul cel mai negru vreodată” și a albumului ”Mort unic”...dar poate ar fi putut fi pe la mijlocul anilor '90, dacă acest album apărea...

În anii '90 mai ajungeau pe la mine reviste și fanzine cu noutăți, unele cu discografii ale caselor de discuri înrudite estetico-muzical. Probabil atunci am întâlnit numele ”Officer!”, cel puțin cu albumul ”Ossification” (1984) sau cu alte câteva materiale din aceeași perioadă (vezi recomandările de la finalul postării), gruparea fiind ”osificată” în jurul basistului Mick Hobbs. Sensibilitatea mea în ceea ce privește tot arealul din jurul grupului Henry Cow -din axul principal al curentului R.I.O./Rock In Opposition- crescuse lent dar sigur odată cu conexiunile și descoperirile făcute după 1985 de amicul ex-reșițean (din acel an devenit german) Marius Kraxner, iar acest Hobbs era activ deja în mai multe grupări de ”post-punk & new wave”, uneori apărând și ”avantgarde” ca definire stilistică atunci când era asociat la The Works și The Momes -coleg acolo cu saxofonistul și multi-instrumentistul Tim Hodgkinson din Henry Cow-, cu Charles Hayward din This Heat sau mai târziu când Mick de mută din U.K. în U.S., și devine component în Half Japanese. Toate acestea și nu numai (Zeena Parkins, Family Fodder, etc) sunt cărți de vizită consistente care trimit chiar și fără să știi altceva de la ”ofițer”, spre cunoașterea noului/vechiului ”Dead Unique” (2 LP)....Înregistrat la Baltimore după câțiva ani de lucru în 1995 întro componență flexibilă, albumul n-a fost lansat nu știe nici Mick de ce, decât abia la finele lunii mai 2014....
Unele piese par mai degrabă niște schițe, însă fără senzația de superficialitate...ele lasă parcă o urmă, ceva nu e clar definit și conturat, invitând la reascultare. Când totuși vreo piesă are lejeritatea pop (ex. 11. ”All I Got” sau 06. ”Shrug/Good” ), atunci sound-ul amintește totuși de 'alde Fred Frith sau respectiv, de Lou Reed, somități în materie .
”08. Nardis” citează vag un riff din ”Owner Of A Lonely Heart”, cea mai comercială piesă Yes...”ever” și în mare vogă atunci în 1995...Un saxofon nostalgic plutește întro piesă cu fler de rock and roll -12. ”V.I.M.”-, vocile ”male” sau ”female”, câte una sau împreună, punctează imprevizibil.
O oră și 6 minute plină de surprize și schimbări de viteze, un melanj de ”rock ‘n roll rugos, muzică de cameră somptuoasă, folk pastoral, prog-jazz sordid și dub-space paranoic” (conform plasticei descrierii de pe site-ul ”http://boomkat.com/vinyl/992648-officer-dead-unique”).
”A long-lost & now surfaced English art-rock gem”, coroana de pe capul creatorului mercurial, picantul și idiosincraticul compozitor și improvizator Mick Hobbs”.
Iată fanilor cui mai este destinat mai ales acest ciclu ”complex dar imediat trepidant” de cântece avant-pop, în afara cercului existent de cult al ”Ofițerului!”: Kevin Ayers, Flaming Tunes, Art Bears, Woo, Dislocation Dance, R. Stevie Moore, Robert Wyatt, Cleaners From Venus, Lol Coxhill sau The Monochrome Set.
Singurul eveniment care umbrește apariția 2 LP-ului este trecerea în neființă a Juliei Brightly pe data de 3 mai 2014, artist și tehnician reputat în branșă (a lucrat cu Mogwai, Wire, The Knife, Slint) care a mixat și masterizat în studioul ei personal ”Alchemy” sesiunea acestui album ce avea să apară peste puțin timp. Bineînțeles albumul este acum dedicat memoriei sale...
Subscriu și eu după repetate audiții la ceea ce am citit întro altă mini-cronică: ”a meritat pe deplin așteptarea”, peste 18 ani de hiatus.
 O încadrare cel puțin improprie e făcută de site-ul ”Discogs.com” care ”vede” albumul încadrat ca gen în ”Electronic” și ca stiluri în ”Downtempo, Broken Beat, Jazzdance”....și fără ”line-up”, pe care din păcate nu l-am găsit nici în alte surse, cel puțin până acum...Doar de prezențele lui Tim Hodgkinson și a lui Jad Fair (din Half Japanese) am aflat de aici:
”http://thequietus.com/articles/15361-officer-dead-unique-review-2”
Dar cel puțin componența din 1984 o găsim ca infos pe YouTube la videoclipul piesei ”Anagrams” de la finalul postării, după ”referințe...E ceva mai mult oricum decât laconica ”Officer! was Mick Gibbs often joined by friends”...

Officer!: ”Dead Unique”
Label:   Blackest Ever Black ‎– BLACKESTLP006
Format:  2 × Vinyl, LP, Album
Country:  UK
Tracklist:
A1 Nest
A2 Elephant Flowers
A3 It Goes Up / Revenge
A4 Go Back
A5 Cows Hum In The Fields
B1 Shrug / Good
B2 Biteman
B3 Nardis
B4 Someone At The Door
C1 Stewed Fruit
C2 All I Got
C3 Vim
C4 Bugs In Amber
D1 Guess
D2 The Pony Was Contented
D3 Rachot
D4 Lilac & Orange
D5 Clint

Recomandări și referințe:
Officer!: ”8 New Songs By Mick Hobbs” ‎-cassette, ltd- (AAA/France, 1983)
Officer! (Mick Hobbs's): ”Ossification” (Ayaa/ France, 1984)
Officer! (Mick Hobbs's): ”Cough” -cassette- (Ayaa/ France, 1985)...unde la final întrun scurt interviu Mick Hobbs definește în limba franceză muzica proiectului ca fiind ”avangardiste musique du Moyen Age” (!)

The Momes - Spiralling (Woof Records, 1989)

Members of Officer!: Antoine Gindt, Bill Gilonis, Claudia Schmid, Daniel Koskowitz, Felix Fiedorowicz, Keisuke Matsui, Marie-Jeanne, Mick Hobbs, Patrick Q-Wright