Noul album Warren Cuccurullo & Ustad Sultan Khan: "The Master" (Six Degrees Records, 2014), a apărut recent la 16 ani distanță de la momentul înregistrărilor care au avut loc în 1998 timp de doar 2 zile la studioul din Londra al lui Warren. Este vorba despre o surprinzătoare combinație între ambientalul și electronicul chitarist al regretatului Frank Zappa - ulterior cu stagii consistente de câte 5-6 ani în trupele Missing Persons și Duran Duran- și vocalistul clasic hindus și maestru ("The Master") la tradiționalul sarangi și totodată fost component în Tabla Beat Science alături de Zakir Hussain și Bill Laswell. Ustad Sultan Khan ne-a părăsit între timp în 2011, la 71 de ani.
http://worldmusiccentral.org/2014/07/26/warren-cuccurullo-and-ustad-sultan-khans-extraordinary-collaboration/
Albumul m-a condus la rememorarea altor câtorva albume solo sau colaborări ale celor doi, în cazul lui Warren Cuccurullo cele din anii '90 - '00. Între care vă recomand două, pe dominant acusticul "Road Rage "(1998) și mai ales pe w@r.ren.CUCc.u.ruLLO: " th@n.ks 2: / Fr @ nk ", adică întro scriere mai puțin criptată, Warren Cucurullo: "Thanks 2 (to) Frank" (recorded 1994, released Imago, 1996).
Acesta din urmă, așa cum sugerează titlul, un tribut adus desigur mentorului său și a altor numeroși muzicieni -mai ales chitariști- "papa Frank", la scurt timp de la decesul acestuia din decembrie 1993. Era de fapt chiar debutul instrumental mai mult decât promițător al chitaristului, cu Vinnie Colaiuta la tobe și Pino Palladino la bas, printre alții. Favorabil primit în general, unele cronici -de ex. cea din revista Guitar World- l-au plasat imediat pe autor chiar alături de iluștrii Steve Vai, Joe Satriani sau Alex Van Halen (!)
...Pentru mine povestea lui Cuccurullo începea cu opera rock din 1979 ”Joe's Garage -act I, II & III- ”, capitol de neocolit pentru orice zappafil începător, mediu sau avansat. Acolo am auzit prima dată acest nume cu o rezonanță oarecum hazlie, în piesa ”Catholic Girls”, o critică a Bisericii Catolice satirizând ”ipocrizia mitului bunei fete catolice” la imaginarul party din ”Social Club”, supervizat de Frank -aka Joe, aka ”Central Scrutinizer” (un fel de ”Big Brother”). E clubul unde, după o slujbă C.Y.O. (tânără organizație catolică), are loc o conversație între Father Riley și enoriași de-ai săi: Mary -prietena lui Joe și una dintre ”fetele catolice” de încredere, interpretată cu vocea ei senzuală de Dale Bozzio- e pusă să aleagă dintre ”catholic boys”, adică băieții ei preferați...între care îi numește chiar cu numele lor reale pe Warren Cuccurullo și Vinnie Colaiuta! Bineînțeles că și reciproca e valabilă, Warren alegându-și și el ”fetele catolice” preferate de acolo...doar că acestea erau fictivele ”Carmenita Scarfone” și ”Toni Carbone”. Warren Cuccurullo și Ed Mann mai interpretează și rolul ”Sy Borg” în ”piesa” ”Garajul lui Joe”, totuși realitatea completa sau chiar depășea pe alocuri ficțiunea lui Zappa, ea însăși ”împănată” cum am arătat, cu date reale: Dale devine cu-adevărat soția bateristului Terry Bozzio (care în operă nu prea bate tobele ci doar interpretează personajul Bald-Headed John și-l imită în piesa-tribut "Dong Work For Yuda" pe bodyguardul lui Zappa, John Smothers!...) și ulterior vocea principală din trupa Missing Persons unde-l va avea coleg pe Warren.
Până atunci însă ”Joe's Garage” cu ale sale multiple ținte critice atinse cu sarcasm și umor dar și solid susținute muzical, se dovedise rampa de lansare atât a chitaristului Warren cât și a tobarului Vinnie Colaiuta, numit ”cel mai avansat și tehnic baterist” de către revista Modern Drummer, și aici pe ”Joe s Garage” cu ”una dintre cei mai mari performanțe la tobe din top 25 din toate timpurile”.
Sunt doar câteva date premergătoare albumului tribut la care revin acum după această lungă acoladă la care am apelat ca să înțelegeți ce important fusese best-seller-ul și ”bona fide masterpiece Joe's Garage”. Același superlativ ”capodoperă” aveam să-l întâlnesc și în cronici care se referă la debutul solo
w@r.ren.CUCc.u.ruLLO: " th@n.ks 2: / Fr @ nk "
released Imago Records, 26 Mar 1996
Coperta din carton a albumului (în spirit ecologist) a fost inspirată de Neil Young iar cele 11 piese -deși e vorba de un album-tribut Zappa- îi aparțin exclusiv lui Warren:
Track List:
1. The Canarsie Daiquiri
(drums: Vinnie Colaiuta, bass: Nick Beggs)
2. Orgasmatron (originally titled "Retro Harmonix")
(drums: Vinnie Colaiuta, bass: Pino Palladino)
3. Ass Man (originally titled "The Next Page")
(drums: Vinnie Colaiuta, bass: Nick Beggs)
4. Jam Man Jam
(drums: Vinnie Colaiuta, bass: Nick Beggs)
5. Hey Zawinul (originally titled "Hey Joe")
(drums: Vinnie Colaiuta, bass: Pino Palladino, tabla: Talvin Singh)
6. The Galactic Ballerina
(drums: Vinnie Colaiuta, bass: Pino Palladino)
7. Low Speed Chase (originally titled "Break It Up")
(drums: Vinnie Colaiuta, bass: Nick Beggs)
8. Indian Time Zones
(drums: Vinnie Colaiuta, bass: Pino Palladino)
9. Tardinha
(drums: Vinnie Colaiuta, bass: Pino Palladino)
10. The Spider
(drums: Vinnie Colaiuta, Chapman stick bass: Nick Beggs)
11. Thanks To Frank
(drums: Jerry Cuccurullo, bass: Nick Beggs, recorded live, July 7, 1994, 2:30 AM, Stone Pony, NJ)
Written-By, Arranged By, Producer, Guitar – Warren Cuccurullo
Notes: There are no overdubs on this record
All tracks recorded live in Studio B Metropolis on August 20th & 28th 1994, except ”Thanks To Frank”.
Albumul de rock instrumental debordând de energie, este captivant și destul de diversificat, cu trimiteri la invenția erotico-S.F. a regizorului actor Woody Allen (02. ”Orgasmatron”)...la claviaturistul austriac Joe Zawinul, prin inflexiunile indiene ce anticipau colaborarea cu ”The Master” Ustad Sultan Khan (din piesa 05. ”Hey Zawinul”)...sau cu splendida baladă-tribut și totodată temă-titlu de la final (11. ”Thanks To Frank”).
Și cu alte câteva dovezi certe că W.C. era contemporan în 1994 nu doar cu cei 3 chitariști amintiți de Guitar World, dar și cu Randy Bachman sau Jeff Beck. ”Piesele sunt un mix de precizie și pasiune”, se scria undeva.
Numele lui Cuccurullo mai apare în cîteva titluri de albume din vasta discografie Frank Zappa, chiar fără participarea acestuia, în seriile de ”Rarities, Oddities, Outtakes & Bootlegs” și ”Assorted Live Collections”, de ex. Frank Zappa: ”Cuccurullo Brillo Brullo”
Seagull Records Format: 2 × CD, Unofficial Release Country: Italy Released: Jun 1993
Se poate asculta și în întregime albumul, aici:
https://www.youtube.com/watch?v=EcBdMr6FBUc
Mai cunosc și vă mai recomand:
* Warren Cuccurullo: ”Machine Language” (1997)...album electronic-ambiental, total diferit de restul celor pomenite aici.
* Warren Cuccurullo: ”Roadrage” (live) (Not On Label, 1998)...pe care îl veți întâlni și ca ”Road Rage”, conform piesei-titlu de deschidere inspirată din blues.
Succede și completează "Thanks 2 Frank", cu piese cântate dominant acustic în shows-urile sale solo din 1994-96, incluzând 2 covers-uri Zappa ("Transylvania Boogie" și "Willie The Pimp") și unul Duran Duran, "Ordinary World".
Warren este cel mai mulțumit însă de live solo acustica "Suddenly Spring" de pe acest album, interpretată pentru VH-1 din Londra: ”Este cea mai emoționantă, pasională și plină de spirit cântare la chitară pe care eu am făcut-o. N-ați mai auzit așa ceva. Sună ca și cum ar fi fost înregistrată întrun studio”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu