Marco Minnemann, până la ”EEPS” și după...

”Marco plays EVERY instrument on this album” este indicația oferită pe copertă și e bine de știut asta referitor la noul album ”EEPS”, dacă vrem să avem imaginea unui poli-instrumentist acum în mare vogă și ”exponențial”.
Dacă se folosește la fotbaliști această expresie din algebra matematicii -de ex. chiar pentru tizul său Marco Reus de la Borussia Dortmund, dorit acum de Barcelona și Atletico Madrid, cum citeam undeva recent- de ce nu ar fi potrivită sintagma asta și unor muzicieni?...Despre Marco al nostru de aici numit și Minnemann -născut în 1970 și german de origine, stabilit demult în San Diego/California- chiar se poate spune că este un baterist & vocalist exponențial...și aș mai adăuga mai nou chiar și ”aristocrat”, ca să mă folosesc chiar de numele trupei sale The Aristocrats pe care a înființat-o în 2011.
Ultima dovadă e noul său album solo ”EEPS” (Lazy Bones, 2014), o perlă ”neo-prog & fusion” marca stilistică a label-ului Abstract Logix (și casele mai mici asociate). Al unui muzician fără îndoială exigent și ”in crescendo” nu doar calitativ, ci unul totodată prolific ca număr de apariții sub nume propriu și în variate proiecte, combinații și colaborări cu alții, între care albume personale care pe mine m-au convins și pe care vi le recomand tot așa, ”in crescendo”...cu-atât mai mult cu cât e și o suficient de mare diversitate de ”sound” și mult imprevizibil:
* ”Orchids” (2003)
* ”House Wife Dog & Two Kids” -2 CD- (2007)
* ”Evil Smiles Of Beauty/Sound Of Crime” -2 CD- (2012)
* ”Symbolic Fox” (2012)
(Acestea erau titlurile alese de mine pentru postarea de pe Facebook, înainte de a găsi și citi un interviu al lui Marco....interviu în care aveam să constat că muzicianul exact aceste titluri le recomandă, în plus și pe ”A Mouth of God” din 2008...
(vezi interviul aici: http://echoesanddust.com/2014/06/interview-marco-minnemann/ )

Desigur că piesele mele preferate sunt cele mai complexe și lucrate, deci și cele mai lungi ca durată: 08. ”Sushi Cat Doll” și 15. ”When I Was Gone...dar pe un album așa închegat, divers și imprevizibil...și  care dezvăluie la fiecare repetare altceva, parcă e o impietate să ai favorite.
Dintre colaborările sale mai recente, mai ales pentru cei care-l cunosc doar ca partener pentru Steven Wilson('s Band) și Joe Satriani, alături de 2 albume de studio și unul ”live” cu The Aristocrats se disting și următoarele (observați ce multe apariții cu MM au fost în 2010!):
* Mike Keneally & Marco Minnemann: ”Evidence of Humanity” (2010)
* Alex Machacek feat. Marco Minnemann: ”24 Tales” (Abstract Logix, 2010)
* Trey Gunn & Marco Minnemann: ”Modulator” (2010)
* John Czajkowski & Marco Minnemann: ”West ZooOpolis” (Abstract Logix, 2010)
* Trinity Xperiment (with guest Marco Minnemann): ”Honeymoon on Mars” (ESC Records, 2009)
* The (Jimmy) Pitts/(Marco) Minnemann Project (2012)
* Ephel Duath (Italy) (with Marco Minnemann): ”Hemmed by Light, Shaped by Darkness” (2013)
* Levin, Minnemann, Rudess: ”L.M.R.” (Lazy Bones Recordings, 2013).
Diversitate mare și aici, chiar când e vorba -să zicem- de albume în duo chitară/tobe, a priori suspectate de asemănări și similitudini. Marco știe cumva, când i se lasă ”spațiu”, să individualizeze și să ”personifice” fiecare album pe care apare, ceea ce îi este tipic și lui Mike Kenneally...fiind ușor de detectat la cei doi, împreună sau separat, încă odată ”școala” lui Frank Zappa. Care influență, lecții și estetică s-au răsfrânt nu doar asupra unei întregi pleiade de chitariști din diverse generații, ci și asupra unor bateriști/tobari...așa că-l putem lesne înseria pe Minnemann pe linia unor Terry Bozzio, Jimmy Carl Black, Vinnie Colaiuta, Ed Mann sau Chad Wackerman.
Tot Marco pe noul ”EEPS” cântă și la chitare, voce și clape, face și mixajul, înregistrările și aproape toată ingineria de sunet. Mai multe despre acest album cu-adevărat ”solo” din toate punctele de vedere, aflați direct de la ”sursă” aici:





Minnemann -care era pe cale să-l înlocuiască pe Mike Portnoy din Dream Theater- a cântat în trupa lui Joe Satriani în turneul din 2013 care a ajuns și la București, contribuie la noul album Steven Wilson în pregătire a fi lansat în această toamnă și lucrează deasemeni și la un nou material cu ai săi The Aristocrats.