Grammies-urile americane -premii anuale tot mai populiste, urmărind captări de audiențe cât mai mari- sau Echo Jazz-urile germane, cel puțin subiectiv-partizane pentru anul 2015 -unde de exemplu casa de discuri ACT Music a avut 13 nominalizări iar „vecina” ECM nici una (!)- nu mai sunt demult pentru mine „poll”-uri valorice de căutare, dar altfel pentru publicul încă subțire numeric și prea puțin diversificat stilistic din România, ele sunt niște barometre încă bune, mulți aflând abia acum după vreo 5 ani de vocalista Cécile McLorin Salvant...
Între nominalizatele germane am găsit câteva albume ale unor nume noi de artiști și care merită măcar o dată parcurse și eventual comentate, dacă aș găsi interes la cineva...dar cum deocamdată nu s-a întâmplat, iată doar enumerarea lor cu specificarea instrumentului de bază al liderilor:
Între nominalizatele germane am găsit câteva albume ale unor nume noi de artiști și care merită măcar o dată parcurse și eventual comentate, dacă aș găsi interes la cineva...dar cum deocamdată nu s-a întâmplat, iată doar enumerarea lor cu specificarea instrumentului de bază al liderilor:
* Anke Helfrich (voc) Trio feat. Tim Hagans: „Dedication" (Enja, 2015)
* Daniel Erdmann (sax), Samuel Rohrer, Vincent Courtois, Frank Möbus: „Ten Songs About Real Utopia" (Arjuna Music, 2015)
* Frederik Köster (trumpet, electronics): „Die Verwandlung: Tension/Release" (Traumton Records, 2015)
* Benny Greb (dr, perc) (with Chris Montague: gtr & Kit Downes: keys): „Moving Parts" (Herzog Records/Hamburg, 2014)
* Tobias Meinhart (t-sax): „Natural Perception" (Yellowbird/Enja, 2015)
* Nils Wogram (trombon) Nostalgia: „Nature" (Nwog Records, 2015)
* Daniel Erdmann (sax), Samuel Rohrer, Vincent Courtois, Frank Möbus: „Ten Songs About Real Utopia" (Arjuna Music, 2015)
* Frederik Köster (trumpet, electronics): „Die Verwandlung: Tension/Release" (Traumton Records, 2015)
* Benny Greb (dr, perc) (with Chris Montague: gtr & Kit Downes: keys): „Moving Parts" (Herzog Records/Hamburg, 2014)
* Tobias Meinhart (t-sax): „Natural Perception" (Yellowbird/Enja, 2015)
* Nils Wogram (trombon) Nostalgia: „Nature" (Nwog Records, 2015)
Greu de neglijat, cam de undeva de la calificativul „remarcabile” în sus, le găsesc și pe următoarele:
* Emil Brandqvist Trio: „Seascapes" [Skip Records/Hamburg, 2015]
....E.B.: drums, perc, keybs, Tuomas Turunen: p-no, Max Thornberg; bass + guests.
Baterist danez de urmărit în peisajul vast al jazzului european și scandinav, aici cu un album peisagist descris adecvat de titlu și copertă (vezi mai jos).
* Tomas Fujiwara & The Hook Up: „After All Is Said" (482 Music, 2016)....
Al 3-lea album al bateristului, urmând anterioarelor „The Air is Different" din 2012 și „Actionspeak" din 2010, acum în componență cu Michael Formanek: bass; Mary Halvorson: gtr; Brian Settles: t-sax & flute; Jonathan Finlayson: tr; Tomas Fujiwara: dr...liderul fiind activ recent și în formulele Taylor Ho Bynum (co)’s Sextet, Josh Sinton (b-sax)’s Ideal Bread și Thumbscrew (Formanek, Halvorson & Fujiwara). Formanek are și el un nou album, separat:* Michael Formanek & Ensemble Kolossus: „The Distance” (ECM, 2016), unde „Distanța” e doar preludiul suitei epice în 8 părți, bio-degradabila „Exoskeleton” dezvoltată cu participarea, printre alții, a majorității muizicienilor deja enumerați în formulele înrudite de mai sus:
https://www.discogs.com/Michael-Formanek-Ensemble-Kolossus-The-Distance/release/8111640
* Ergo (Brett Sroka's trio): „As Subtle As Tomorrow" (Cuneiform, 2016)
....Brett Sroka: trombone, computer, Sam Harris: p-no, prepared p-no, Rhodes el. p-no, Shawn Baltazor: drums. Album tipic casei de discuri „prog-avant jazz” Cuneiform.
* Aruán Ortiz (p-no/Cuba) Trio feat. Eric Revis + Gerald Cleaver: „Hidden Voices" (Intakt, 2016)...în care „vocea” ascunsă” a pianistului cubanez de 42 ani stabilit în Brooklin, aici cu o secție ritmică generoasă, calcă apăsat pe urmele multi-gratulatului Gonzalo Rubalcaba, cu o inclinație parcă mai mare spre experiment exact pe placul casei elvețiene Intakt. Ortiz e la 6 ani distanță de la debutul cu „Alameda” (Fresh Soun New Talent) considerat printre primele 10 albume ale anului de britanicii de la Jazzwise, revista Downbeat evidențiindu-i și ulteriorul „Santiarican Bles Suite” (Sunnyside, 2012).
* Aruán Ortiz (p-no/Cuba) Trio feat. Eric Revis + Gerald Cleaver: „Hidden Voices" (Intakt, 2016)...în care „vocea” ascunsă” a pianistului cubanez de 42 ani stabilit în Brooklin, aici cu o secție ritmică generoasă, calcă apăsat pe urmele multi-gratulatului Gonzalo Rubalcaba, cu o inclinație parcă mai mare spre experiment exact pe placul casei elvețiene Intakt. Ortiz e la 6 ani distanță de la debutul cu „Alameda” (Fresh Soun New Talent) considerat printre primele 10 albume ale anului de britanicii de la Jazzwise, revista Downbeat evidențiindu-i și ulteriorul „Santiarican Bles Suite” (Sunnyside, 2012).
* Naked Truth (Lorenzo Feliciati/el-bass, gtrs): „Avian Thug" (RareNoise, 2016)....„Adevărul gol-goluț” e că basistul conduce cu dibăcie un supergrup de jazz „prog fusion" cu Pat Mastelotto (dr, perc), Roy Powell (keys), Graham Haynes (el-cornet), grup de care m-am ocupat mai demult pe acest blog.
* Lea DeLaria: „House of David: Delaria + Bowie = Jazz" (Ghostlight, 2015)....Tribut jazzistic excelent adaptat și aranjat adus de vocalista/actrița „gay” pe albumul apărut vara trecută, adus desigur regretatului David Bowie, cu versiuni la „Fame”, „Space Oddity”, „Rebel Rebel”, „Young Americans”, etc....apariție bineînțeles fără nici un fel de legătură cu moartea mega-starului din ianuarie curent a cărui boală incurabilă a fost bine tăinuită de familie și anturaj.
* John Blevins (trumpet) (octet): „Matterhorn" (pfMENTUM, 2015)...
Întro recenzie se scria că „sound”-ul trupei e „à la Snarky Puppy" dar eu n-am regăsit totuși chiar aceeași exuberanță a americanilor prezenți vara trecută la Gărâna, poate și pentru că nu-i vorba un album „live”. Un post bop însă de Bigband sănătos.
* The Ed Palermo Big Band: „One Child Left Behind" (Cuneiform, 2016)....Nu-i prima dată când liderul se abate de la tema de bază „Frank Zappa tribute” a primelor sale 3-4 albume, inserând aici și compoziții proprii care încearcă să fie în același spirit cu al maestrului și la nivel comparabil...plus alte câteva „covers”-uri (Los Lobos, Neil Young).
....Și închei cu un album mai puțin de jazz, dar tot „cuneiformic”, unul distractiv pentru toate vârstele și cu o voce feminină centrală à la Betty Boop, exact ce trebuia pentru muzica filmelor de desene animate ale maestrului pionier al genului, creatorul lui Superman, Popeye Marinarul, Claunul Koko și desigur al drăguței și alintatei mini-jupiste amintită deja, Betty Boop :
* Gary Lucas' Fleischerei (feat. Sarah Stiles): „Music from Max Fleischer Cartoons" (Cuneiform, 2016)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu