După 2 voci feminine (franțuzoaicele Leïla Martial și Anne Paceo), ideea era să continui cu o postare despre 2 vocaliști interesanți și prea puțin cunoscuți pe la noi, fără a bănui că există chiar o legătură la una dintre perechi, duoul Vocal Acrobats despre care a apărut și un film documentar regizat de elvețianul Klemens Schiess, ”Vocal Acrobats: The Passion of an Improvised Journey” (2016), cu trailerul aici:
http://vocal-acrobats.ch/trailer
http://www.imdb.com/title/tt6132584/plotsummary?ref_=tt_ov_pl
Era pe undeva firesc ca cei doi, ambii francofoni, să se intersecteze pe undeva și să-și descopere pasiunea comună pentru experimente vocale, eu abia aștept primul material scos împreună ca Vocal Acrobats, sau măcar vizionarea unui concert ”live”.
„Songsters, crooners, scat singers” sunt 3 tipuri de vocaliști de jazz cu maniere de interpretare destul de rar întâlnite laolaltă la unul și-același artist...iar dacă mai apare pe de-asupra și ”beatboxer”, parcă devine și mai interesant, nu? Ei bine, elvețianul Andreas Schaerer (40 ani) le întrunește cu brio pe toate, iar camerunezul-american de vârstă apropiată Gino Sitson -pe numele lui de botez Pierre-Eugène Sitchet-, dacă nu excelează ca imitator de instrumente, are în schimb trecut în C.V. și calitatea de ”chercheur/cercetător” în muzicologie. Și deși i-am văzut încă puțin pe video, am suficiente argumente audio să-i consider pe amândoi, -tot cu un termen de limbă engleză greu de echivalat maximum de fidel în românește-, și excelenți...entertainer-și: 3 albume cu Gino, considerat de mai mulți cronicari ”noul...”,”între Al Jarreau și Bobby McFerrin” sau ”Al Jarreau sau Bobby McFerrin-ul camerunez/african” (el preferând să-și numească muzica ”afro jazz” și să cânte textele mai ales în dialectul centrafrican ”medumba”)...respectiv, 10 albume în variate formule cu elvețianul Andreas, pe care eu îl ”văd”, datorită tendinței sale frecvente spre o muzică de cabaret avangardist, ca echivalentul masculin la Erika Stucky. I-am cunoscut pe ambii datorită ultimelor lor albume apoi treptat am reușit să decelez și o parte din discografia audio (există și cel puțin 2 DVD-uri) deloc săracă a elvețianului din Berna poreclit "Vocal Extravaganza" și între altele, profesor din 2009 la clasa de ”Vocal Jazz, Ensemble & Improvisation” la Universitatea de Arte din Berna. Iată cel mai nou album al său, realmente o surpriză concertistică plăcută de început de an de la ACT Music/Germania în care Andreas este pus în context simfonic împreună cu grupul/proiectul său cu care are cele mai multe apariții, Hildegard Lernt Fliegen (”Hildegard Learns to Fly”):
* Andreas Schaerer (voc, Switzerland): ”The Big Wig: Hildegard Lernt Fliegen meets The Orchestra of the Lucerne Festival Academy” -live- (ACT Music, 2017) -CD + DVD-
...și alte albume, scoase mai ales la casa Unit/Elveția, așa cum apar notațiile pe foarte frumoasele și pastelatele coperți principale în serie mai mult ca sigur, cel puțin cele cu grupul Hildegard Lernt Fliegen, realizate de unul și același artist (atenție, 2 dintre ele au fost înregistrate/lansate foarte aproape de noi, în Ungaria și Rusia!):
* (Andreas Schaerer's) Hildegard Lernt Fliegen: ”The Fundamental Rhythm of Unpolished Brains” (Yellowbird/Enja, 2014)
* Andreas Schaerer, Wolfgang Zwiauer & Arte Quartett: ”Perpetual Delirium” (BMC/Budapest Music Center Records, 2015) (CD și DVD)
* Andreas Schaerer & Bänz Oester: ”Schibboleth” (Unit, 2008)
* Andreas Schaerer's Hildegard Lernt Fliegen: ”Hildegard Lernt Fliegen” (Unit, 2007)
* Andreas Schaerer's Hildegard Lernt Fliegen: ”...vom fernen Kern der Sache” (Unit, 2009)
* (Andreas Schaerer's) Hildegard Lernt Fliegen: ”Cinéma Hildegard: Live In Russia & Elsewhere” (Unit, 2011)
* Andreas Schaerer's Hildegard Lernt Fliegen: ”Live In Goettingen” (Yellowbird Records, 2013) (CD și DVD)
* Rom / Schaerer / Eberle: ”At the Age of Six I Wanted to Be a Cook” (Unit, 2013)
* Rom / Schaerer / Eberle: ”Please Don't Feed the Model” (Unit, 2011)
Ultimele 2 sunt albume în trio ale lui Andreas cu chitaristul Peter Rom și trompetistul Martin Eberle.
Privind acum retrospectiv după multe ore de audiție, ceea ce oferă în plus noul ”The Big Wig...” de la început este umorul, rar întâlnit în arealul muzicii ”serioase”, de unde și expresiile ”jongleur” și ”magician” pe care le-am găsit printre recenzii apropo de carisma sa. Pe de altă parte, el se dovedește aici și un foarte valoros compozitor și improvizator, cu 6 teme/mișcări orchestrale ample incluzând părți cântate de 66 interpreți (ex. în ”Zeusler”, ”If Two Colossuses”) într-un adevărat ”show” care, zic cei care au văzut DVDul, a stupefiat în modul cel mai plăcut audiența din Lucerna!
Andreas a făcut cuplu și cu Bobby McFerrin în 2012 la un festival de jazz, totuși cel care a fost și mai mult asociat stilistic americanului cu care și seamănă fizic (dacă ni-l amintim pe Bobby McFerrin-l din vremea lui ”Don't Worry Be Happy”) rămâne camerunezul Gino Sitson stabilit cum aminteam deja în SUA, iată care sunt 3 dintre albumele sale pe care le știu și le recomand în ordine descrescătoare:
* Gino Sitson: ”Body & Voice” (Buda Musique, 2016)...."African Al Jarreau or Bobby McFerrin in Medumba language"
* Gino Sitson: ”VoiStrings” (Buda Musique, 2014)
* Gino Sitson: ”Song Zin'...Vocadelic Tales” (Miranha Musik, 2002)
https://www.youtube.com/watch?v=IfAxOQFf2Vo
https://www.youtube.com/watch?v=3IZSdcZTTto
Recomandări la Rom / Schaerer / Eberle:
* Soweto Kinch: ”A Life in the Day of B19: Tales of the Tower Block” (Dune Records, 2006)
* Bänz Oester (c-bass): ”Blosperment Suite” (Leo Records, 2007)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu