”Unde dai (2 X Dwiki Dharmawan)...și unde crapă (Jerry Goodman)!”

Pe 24 dec. 2016 postasem despre acest album::
* Vasil Hadžimanov Band (feat. David Binney): ”Alive” (MoonJune Records, 2016)
...și nu credeam să revin atât de repede la vreo producție de la casa orientată spre ”fusion”, MoonJune Records/New York. Însă o postare pe Facebook a boss-ului Leonardo Pavkovic despre un viitor album din 2017 al unui septet în care e inclus și pianistul român Gia Ionesco, stabilit în Canada...plus cotația excelentă din Downbeat a albumului ”Pasar Klewer”, mi-au deturnat planurile, așa încât o focalizare pe un pianist indonezian aflat în mare ascensiune mi s-a părut absolut obligatorie: întotdeauna mi-au atras atenția muzicienii care pe albume succesive caută și surprind prin ceva nou, se maturizează și se reinventează. Cu-atât mai mult în acest caz când primul album (debutul la MoonJune) fusese un succes și dincolo de Indonezia și-ar fi fost suficientă păstrarea ”rețetei” -dacă nu și a formulei ilustre (vezi mai jos)- pentru următorul material:

* Dwiki Dharmawan (p-no, keybs/Indonesia): ”So Far, So Close” (MoonJune, 2015)
* Dwiki Dharmawan (p-no, keybs/Indonesia): ”Pasar Klewer” -2 CD- (MoonJune, 2016)
....”5 STAR REVIEW IN DOWNBEAT MAGAZINE (ONE OF THE TOP JAZZ ALBUMS IN 2016)”

Observați că pe lângă alți 2 indonezieni deja consacrați tot via MoonJune Records, chitariștii de care-am mai scris pe-aici, Dewa Budjana (53 ani, ex-Gigi) și, respectiv Tohpati (Ario Hutomo) de 45 ani, apar invitați și 3 muzicieni americani respectabili și cunoscuți: basistul Jimmy Haslip (ex-Yellowjackets), bateristul Chad Wackerman (Frank Zappa, Allan Holdsworth, etc) și violonistul veteran Jerry Goodman (ex-The Flock, Mahavishnu Orchestra, The Dixie Dregs, etc). Și totuși, cu tot ilustrul ”backround” al acestora și ecourile încă ”nestinse” de la ”So Far...”, s-a întâmplat că pianistul protagonist Dwiki Dharmawan de 50 ani (împliniți în august trecut), pentru următorul album, nu i-a mai solicitat. A schimbat toți invitații pentru ceva cu totul ”diferit” și cel mai bine explică toate astea însuși muzicianul cât și promotorul său care l-a propulsat international, L. Pavkovic. Îi las pe ei să ”vorbească” și vă dau întâlnire la finalul postării pentru a focaliza puțin și pe Jerry Goodman (67 ani) cu noul și surprinzătorul album de studio din 2016 descoperit de mine chiar când rememoram sau căutam infos-uri actuale despre cei implicați.

https://dwikidharmawan-moonjune.bandcamp.com/album/pasar-klewer-24bit-882khz

”Leonardo Pavkovic describes keyboardist Dwiki Dharmawan as "one of Indonesia's most prominent musicians: a cultural icon in his homeland and accomplished pianist, keyboardist, composer, arranger, performer and peace activist. A true cultural activist and ambassador of his beloved country, Dwiki has forged a very successful thirty-plus year career, performing in over sixty countries with solo and collective projects." 

”So Far, So Close” (2015) was Dharmawan's pan-cultural, fusion powerhouse MoonJune debut, but for his second MoonJune effort, Dharmawan wanted to try something different. "Indonesia is the place of 'ultimate diversity,'" the pianist says. "Here, the urban cultures accelerate the 'acculturation' process, which generates changes in cultural patterns and creates new forms of musical expression. Pasar Klewer is the answer to my search for 'the difference,' and also a valuable answer to our modern crises and urban uprooting. The album's distinctive sound originates from an ancient Gamelan tonal system called Salendro, known in the Karawitan traditional music of the Sundanese, Javanese and Balinese. Based on the Gamelan tonal system, I also adapted, as my inspiration, other musical elements from all over the Indonesian archipelago, as well as the western diatonic system." 

"It is not always easy for me to achieve my musical journey's goal, but I always enjoy the process of the search. ”So Far, So Close” represented my musical passion as a young, growing musician; now I feel more mature in exploring my musical inspirations...and I think that this is will be never-ending journey." 

If ”So Far, So Close” and even more ambitious ”Pasar Klewar” are any indication, then this is very good news for those fortunate enough to be hearing this remarkable Indonesian artist and a group that may have come together for the very first time in the studio to play Dharmawan's music, but came ready-made with the intrinsic chemistry so important to music this intuitive/interpretive. If there's any justice in the world, the name Dwiki Dharmawan will soon be on the lips of jazz fans around the world and ”Pasar Klewar” the album that turned this Indonesian star into an internationally renowned jazz figure.

* Dwiki Dharmawan: ”Pasar Klewer” -2 CD- (MoonJune Records, 2016)

released September 27, 2016
CD1
  1. Pasar Klewer   12:13
  2. Spirit Of Peace   08:55
  3. Tjampuhan   12:57
  4. Forest   08:00
  5. London In June   04:58
CD2
  6. Lir Ilir   11:38
  7. Bubuyu Bulan   08:31
  8. Frog Dance   10:54
  9. Life Itself   06:59
  10. Purnama   06:49
  11. Forest (Instrumental)   07:59

DWIKI DHARMAWAN - acoustic piano 

YARON STAVI - upright bass 

ASAF SIRKIS - drums, udu clay percussion & konakol singing
&

MARK WINGFIELD - guitar (tunes 1, 4, 9, 11) 

NICOLAS MEIER - glissentar (tunes 2, 5, 6), acoustic guitar (tunes 8, 10) 

GILAD ATZMON - clarinet (tunes 2, 7), soprano sax (tunes 3, 8) 

BORIS SAVOLDELLI - vocals (tunes 4, 5) 

ARIS DARYONO - vocals, gamalan percussion, kendang percussion, rebab 3-strings violin (tunes 1, 2, 3, 6) 

PENI CANDRA RINI - vocals (tune 6) 

GAMELAN JESS JEGOG led by I NYOMAN WYDOD - gamelan orchestra (tune 3) 

BALINESE FROGS - (tune 8) 

Recorded in London, June 9 & 10, 2015, at EastCote Studio by Phil Bagenal.” 

* Jerry Goodman: ”Violin Fantasy” (Purple Pyramid, 2016)

De circa 30 ani nu mai auzisem ceva nou cu violonistul, de la albumele ”new age” ”On the Future of Aviation” (1985) și ”Ariel” (1986), care-mi plăcuseră mult. Canalul TV britanic ”Landscape Channel”, cât a rezistat pe la începutul anilor '90 (preluat o vreme și în Ro de primele rețele de cablu), a inclus videoclipuri cu filmări din avioane și planoare pe muzica lui J.G., dar ”minunea” n-a ținut mult...Ultima dată am auzit de violonist anii trecuți în trupa lui Billy Cobham pentru ”Spectrum 40”(th Anniversary) Live”/Tour, dar și-așa, cu greu mi-aș fi imaginat un nou album de-al său de studio. Care a apărut totuși anul trecut, unul ușor încadrabil în termenii ”sympho-prog” și de luat în seamă chiar dacă nu include ca piese noi decât tema-titlu și ”In The Realm Of Neitherworld”. Felul însă CUM sunt cântate/rearanjate cele 10 ”covers”-uri atât de diferite te face să te întrebi, la final, dacă nu cumva asta a fost o soluție mai bună decât niște originale poate fără inspirație și ecou (?)...Remarcați pe ”back cover” și invitații de soi (printre care grupul Nektar, Rick Wakeman și Tony Levin), iar în videoclipul ”live” cu Cobham, de pe la minutul 8, forma ingenioasă de chitară a viorii sale. 

În mod normal, strict stilistic, ar fi trebuit să mă ocup de acest album produs de germanul Jürgen Engler (Die Krupps) și de Billy Sherwood (din marea familie Yes) pe celălalt blog, dar am preferat să-l includ aici lângă perechea mult mai ”jazzy” a indonezianului cu care a colaborat.