* Eyot (Serbia) - Innate (99 Records, 2017)
Grupul din Niš etichetat datorită aparițiilor „live” „Nirvana al jazzului” păstrează ecartul de 3 ani între albume, după „Horizon” (2010), „Drifters” (2013) și „Similarity” (2014), dar noul album e înregistrat nu ca anteriorul, în orașul capitală a „trip-hop”-ului al trupei „similare” Get The Blessing (ex-Portishead) -Bristol/UK- ci dincolo de ocean în Chicago, de către legendarul inginer și producător Steve Albini care a lucrat chiar pentru iconicii Nirvana, alături de alți majori ca Pixies, PJ Harvey, Mogwai, etc. Ceea ce nu putea să nu lase urme distincte asupra unui grup oricum influențat, printre altele, de grunge, acum cu sound-ul tratat și mai „rockish”. Dar cele 7 piese rămân la bază compoziții ale pianistului lider Dejan Ilijic care nu face schimbări majore stilistice ci, la umbra moștenirii lui Esbjorn Svensson din E.S.T., prin motive repetate cu inserturi balcanice care generează sau relaxează tensiuni, ne mai incită și cu titluri cu duble sensuri și metafore inteligente, cu referiri istorice, mistice, științifice și botanice. De ex. „Veer” din debut are de-a face și cu „whirl” -„schimbare de direcție”- dar și cu situl arheologic sârb Lepenski Vir, una dintre primele dovezi ale existenței oamenilor pe pământ datând din anul 5300 ÎC...„Helm” este un vechi cuvânt slav însemnând „Balcani”, „Perun” e Zeul Tunetului, echivalentul balcanic al lui Zeus, Jupiter și Thor, ”Canonul Izolării” e un tribut adus savantului Milutin Milankovic pentru lucrarea sa interdisciplinară omonimă care conecta matematica, astronomia, geofizica și geologia... „Ramonda Serbica” e floarea Phoenix locală ce rezistă condițiilor extreme și totodată simbol comemorând un centenar de la declanșarea Primului Război Mondial...iar piesa-titlu din final înseamnă în engleză „înnăscut(ă)”, în timp ce „inat” în sârbește semnifică „în pofida/din contră”. Pe site-ul trupei citim „grup inclasificabil”, criticul britanic Ian Mann de la Jazzman, indiferent la dozele de jazz și de rock consideră că sârbii fac „high quality instrumental music”, altul îi pune alături de o serie de trupe de „punk jazz” definitorii ca Get The Blessing, Neil Cowley, GoGo Penguin, Portico Quartet, Polar Bear, Led Bib, etc...dar se plânge la final că nu i-a văzut „live”prin UK, ceea ce ne face pe noi, fanii festivalului de la Gărâna, cu-atât mai norocoși pentru că i-am avut acolo la ediția 20 de anul trecut!
http://www.thejazzmann.com/reviews
„Eyot”, pentru cine n-a aflat încă, vine din ebraică și înseamnă înseamnă „insulă”...iar traseul de până acum al grupului -asocierea cu artiști, case de discuri și producători din zone occidentale avansate, UK și US- l-aș sugera ca exemplu pentru trupele talentate românești, chiar locale.
* Tigran Hamasyan - An Ancient Observer (Nonesuch, 2017)
* François Couturier & Tarkovsky Quartet - Nuit Blanche (ECM, 2016)
* The Bill Evans Trio (feat. Eddie Gomez & Eliot Zigmund) – On a Monday Evening -live 1976- (Fantasy, 2017)
* Christian Scott aTunde Adjuah (tr) – Ruler Rebel (Ropeadope, 2017)
Se întâmplă că unii artiști nu sunt mereu la cele mai înalte cote de inspirație, dar și că prea numeroasele albume din același idiom devin recurente, repetitive...Am avut senzația asta la pianistul Tigran și acordeonistul François, în timp ce „live”-ul cu Bill Evans e o recuperare iar „Rebelul legiuitor”, trompetistul Scott cu invitații lui, folosind conceptul personal de „Stretch Music” ca amestec de jazz, soul, hip hop, funk, etc...este prin acest scurt album la începutul unui ciclu de 3 materiale -The Centennial Trilogy- marcând un secol de la primele înregistrări de jazz păstrate, trilogia dorindu-se ancorată în evenimentele globale socio-politice stringente ale momentului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu