Am fost anul ăsta martor al festivalului numai pe sfert, în ultima zi...dar nu tocmai ca „sfertodoct” ci cu „lecțiile învățate”, pentru că fie o pot urmări pe viu, dar mai ales dacă nu se întâmplă asta împiedicat de conjuncturi sau alte obligații, eu înțeleg să asimilez muzica artiștilor care ajung și pe la noi ascultând cât mai mult din materialul respectivilor de studio, mai ales pe cel mai nou aflat eventual în curs de promovare, fără ca asta să mă deturneze mult timp de la alte priorități. Care pentru acest blog și nu numai, sunt multe altele....
Cu polonezii Pink Freud, descoperiți de mine prin 2010/11, rămăsesem oricum în urmă, așa încât, odată cu „conserva” -recuperatorie pentru mine- oferită de Radio Timișoara cu prestația lor „live” din prima seară la Gărâna XXII de pe pagina de Facebook „Radio Timișoara - Live” (care mai oferă cu sunet și imagine de calitate, vreo 10 concerte, majoritatea integrale!), am mai parcurs cronologic, provocat și de titlurile restante: „Sorry Music Polska” (2003), „Punk Freud” (2007), „Alchemia” (2008), „Monster of Jazz” (2010), „Horse & Power” (2012) și „P.F. Plays Autechre” (2015)...alături de albumele solo al basistului, de fapt cu o formulă de-a sa separată:
* Wojtek Mazolewski Quintet - Polka (2014)
* Wojtek Mazolewski Quintet - Polka Live (Wojciech Mazolewski Quality, 2016)
* Wojtek Mazolewski Quintet - Smells Like Tape Spirit (Mystic Production, 2011)
Prea puțină legătură între titluri și conținut, de ex. cu punk-ul sau polka ca genuri sau cu Autechre (duoul electronic britanic Rob Brown & Sean Booth) ca trupă, dar asta nu înseamnă că interpreții n-au asimilat muzica sugerată, pretext totuși prea vag pentru post-bop-ul dominant și „alchimia” compozițiilor polonezilor centrate mai mereu în jurul saxofoanelor lui Tomasz/Tomek Duda, Alek Korecki și Karol Gola și a trompetei lui Adam Milwiw-Baron. Am omis mai recentul „PunkFreud Army” -live- (2017), un album care, cu toate că se presupune a fi o continuare a celui din urmă cu 10 ani, de data asta își cam respectă titlul și deci pe care nu prea l-aș încadra în „jazz”...
Gărâna XXII a rămas în urmă...ca și alte festivaluri europene cu care s-a suprapus în același weekend: North Sea (Olanda), Montreux (Elveția), Umbria (Perugia/Italia), Copenhagen (Danemarca), Jazz à Juan (Franța).
Atracțiile principale pentru mine din line-up sunt vreo 4, mai puțin Kimmo Pohjonen și Portico Quartet deja văzuți la Gărâna (acordeonistul finlandez venind acompaniat în Skin de data asta, ce-i drept, de cele 2 fete ale sale la tobe și bas):
- Immortal Onion (Poland), un trio pianistic tipic ca instrumentație și nou apărut, asemuit măgulitor cu englezii GoGo Penguin...și care se prezintă cu amalgamul stilistic al albumului de debut Ocelot of Salvation (Requiem Records, 2017) (din vasta mea arhivă digitală, singurul de până acum extras audio mulțumitor dintro postare pe YouTube).
- Marilyn Mazur's Spirit Cave (Den/Nor)....E un proiect vechi de 5-6 ani al cunoscutei bateriste daneze, totuși fără un material de studio existent, nici cu vre-un concert audio/video extins captat „live”, din păcate (exceptând câteva piese oferite de același YouTube). Restul norvegian al trupei: Eivind Aarset, Nils-Petter Molvaer și Jan Bang, nu prea mai constituie o miză pentru mine pentru că toți 3, în varii configurații, au mai tot fost în Ro, la Gărâna vara și la Timișoara Jazz Festival la început de iarnă, în orice caz.
- Shabaka Hutchings's Sons of Kemet (UK), promovând noul Your Queen Is a Reptile (Impulse!, 2018). Sigur am scris pe-aici, dacă nu despre acest nou material atunci despre anterioarele 2 ale uneia dintre cele mai în vogă formule ale saxofonistului rezident londonez, de o prospețime, dinamică și savoare conferite și de multitudinea de muzicieni imigranți implicați.
https://www.youtube.com/watch?time_continue=265&v=BPFRBTS39Vo
- Sons Of Kemet – Your Queen Is A Reptile (2018):
https://www.youtube.com/watch?v=S00QHjIhDfk
- Cu trompetistul Barabás Lőrinc (HU) nu cunosc vre-un album mai recent de 2013, dar formulele anterioare de pe Sastra, cu Eklektric (2 albume mai comerciale) sau Random Szerda sunt destule recomandări pentru actualul său cuartet de pe ultimul Other Than Unusual (Panonnia, 2018) al cărui titlu l-aș „traduce”, chiar fără să știu albumul, cam așa: „altfel decât neuzual” nu înseamnă...„uzual”. Problema liderului rămâne cea a majorității trompetiștilor de jazz de pe mapamond din era post-Miles Davis de după 1991, foarte greu și de puțini rezolvată de la satisfăcător în sus: cum să facă să nu sune instrumentul ca al maestrului, să nu se repete previzibil ei înșiși de la un album/concert la altul și să fie și pe placul câtor mai mulți auditori, ceea ce B.L. reușește parțial (vezi etichetările stilistice variate la „Genre/Style” ale albumelor de pe www.discogs.com), preferatul meu fiind:
* Barabás Lorinc Random Szerda - Small Talk (2008)
Mai multe cu și despre Smida Festival găsiți pe site, pagina de Facebook a festivalului și aici:
https://www.clujlife.com/2018/04/24/artistii-care-vor-urca-anul-acesta-pe-scena-smida-jazz-festival/
Felicitări organizatorilor pt. aceste alegeri!
Punkt-festivalen, 30 aug.-1 sept. 2018 (Norvegia):
Generoasei oferte de artiști din lista aproape complet acoperită i-am dat niște repere discografice și am pus și semne de întrebare unde (încă) nu cunosc despre ce-i vorba, în linii mari însă accentul cade, dincolo de organistul american Jason Lindner, pe muzicienii sub contract la cele 2 case prolifice de discuri Hubro și Rune Grammofon cu cataloage cu albume mai mult sau mai puțin atractive, cum frecvent am punctat pe acest blog. Ceea ce e valabil și noilor veniți Agnes, Matthew și Giorgios cu care-am derulat (vezi mai jos) mult material electronic-experimental abstract, dominant tensionat și dificil de depictat și evidențiat....o muzică improvizată mai greu asimilabilă, depinzând, cred eu, de starea de moment, răbdarea și capacitatea de concentrare a audiofilului. Nu mă surprinde prin urmare nici că din înșiruirea conferită de „www. discogs.com” lipsește tocmai „jazz” (dar care omisiune, pe de altă parte, arată deschiderea paletei stilistice a festivalului)....Cel mai puțin criptic și divers mi se pare următorul titlu ales ca favorit, debutul chitaristului scoțian:
* Matthew Collings - Splintered Instruments (2013)
„Electronic, Rock / Avantgarde, Abstract, Acoustic, Modern Classical, Ambient”
- Trio iXi (Eivind Aarset, Michele Rabbia & Jan Bang) (?!)
- Geir Sundstøl (gtr/Norway) – Furulund (Hubro, 2015)..."Blues, Instrumental, Jazz", Langen Ro
(Hubro, 2016)
- Erland Dahlen (dr, perc) – Clocks (Hubro, 2017)...."jazz, post-rock", Blossom Bells (Hubro, 2015)..."experimental, jazz, post-rock"
- Paal Nilssen-Love - drum solo
- Sidsel Endresen & Jan Bang - Hum (2018) (?)
- Elephant9 Trio – Greatest Show On Earth (Rune Grammofon, 2018)....album găsit și ascultat special pentru această postare, un jazz progresiv cu aceleași pasaje organistice dinamic-rugoase alternând cu cele melancolic-peisagiste.
- Thomas Strønen's Time Is a Blind Guide – Lucus (ECM, 2018)
- Building Instrument (feat. Mari Kvien Brunvoll) – Kem Som Kan å Leve (Hubro, 2016)
- Jason Lindner's Now Vs. Now....Jason Lindner: keys, Mark Guiliana: drums, Panagiotis Andreou: bass - Earth Analog (2013)
- Skrap (Anja Lauvdal & Heida Mobeck) (?)....ex-Skadedyr, Moskus, Jenny Hval’s band
- „Newcomers”: Agnes Hvizdalek (voc, Aus/Nor), Matthew Collings (gtr, Scotland), Giorgos Varoutas (gtr, Greece):
* Dag Rosenqvist & Matthew Collings - Hello Darkness (2017)
* Matthew Collings - A Requiem for Edward Snowden (2016)
* Matthew Collings - Silence Is a Rhythm Too (2014)
* Talvihorros & Matthew Collings - A Thousand Plateaus -EP- (2011)
* Matthew Collings & Dag Rosenqvist - Wonderland (2012)
* Agnes Hvizdalek - Casa das Caldeiras: solo voice (2016)
* Danoise (Agnes Hvizdalek & Klaus Filip) - Live at Kaleidophon (2017)
* Giorgos Varoutas - Chronostasis (ReR Megacorp, 2017)
„Revenons à nos moutons”:
ORA Jazz Festival / Sinagoga Neologă Sion, Oradea, 15-17 sept. 2018
M-aș prezenta la această ediție inaugurală cel puțin pentru următoarele nume de pe afiș, cu materialele lor discografice recente însușite. Unii foarte interesanți vor fi pentru prima dată în Ro, alții precum basistul Adam Ben Ezra revin în zonă după concertul din toamna lui 2015 de la sala Teatrului Național / Timișoara:
* radio.string.quartet (Austria/Taiwan (China)/Germania/Holland) - In Between Silence (Jazzland/Norway, 2017)
- Suport: * radio.string.orchestra.vienna - Posting Joe: Celebrating Weather Report -live- (ACT Music, 2013)
Nu-mi dau seama dacă vor veni la Smida rezidenții vienezi „non-clasici” exact din formula de bază cu Bernie Mallinger (violin), Igmar Jenner (violin), Cynthia Liao (viola) & Sophie Abraham (cello), sau se vor adăuga și alții (din „familiile” caselor ACT sau Jazzland), dar oricum va fi interesant ce vor etala tinerii lăudați de la debut de însuși John McLaughlin (!) pentru cum adaptau pe coarde muzica altora, dar ulterior și pt. compozițiile lor proprii, cum e cazul 100% pe ultimul album. Oricare-a fost componența, ei n-au nicio legătură cu vre-un post de radio.
* Bansal Trio (Nor/Cz) - Chandra (Jazzland Recordings/Norway, 2015)....albumul dedicat tatălui Harbhajan Singh Bansal -primul guru al violonistei- include 3 compoziții ale liderei și tot atâtea teme tradițonale rearanjate pe calapodul unui jazz contemporan de tip „West meets East”, încrucișare geografică intercontinentală ce duce cu gândul implicit la colaborările violonistului L. Shankar pe un exotic și foarte interesant album de „Indo-jazz” cu fler melancolic-meditativ.
Componența trioului, parte din Bansal Band (Quintet):
- Harpreet Bansal (vln), care are și un nou album solo Samaya (Jazzland Recordings, 2018) (?)
- Vojtěch Procházka (p-no)....vine, printre altele, din trupa Vertigo (Quintet) (Praga)
- Andreas Bratlie: „tabla, percussion, voice”
* Adam Ben Ezra (bass, Israel) - Pin Drop (Ropeadope, 2017)
- Suport: * Adam Ben Ezra (Trio) - Can't Stop Running (2015)...."Jazz Fusion/ Klezmer"
.....ABE: b-bass, voc, p-no, clar & Flamenco footwork, Gilad Dobrecky: perc & voc, Adam Ben Amitai: el. & clas. gtrs
„Combustibil” de recomandat am și pentru pentru restul străinilor invitați, unele albume fiind abordate/comentate în postări anterioare:
* Arne Jansen Trio (feat. Robert Lucaciu & Eric Schaefer) - Nine Firmaments (Traumton Records, 2016)
- Suport: * Arne Jansen (gtrs) - The Sleep of Reason: Ode to Goya (ACT Music, 2013)
Atrage atenția pe primul album contrabasistul de 29 ani cu nume românesc, născut însă în Germania și deja cunoscut de pe câteva albume precum cel cu Eva Klesse (dr) Quartett - Xenon (Enja, 2015), câștigător al unui Jazz Echo în 2015.
- Eva Klesse Quartett, Jazzahead! live 2017:
https://www.youtube.com/watch?v=d1QcaAVmLZk
- Arne Jansen Trio - Nine Firmaments (EPK - New Album, October 2016):
https://www.youtube.com/watch?v=lCBNp0MgEWo
* Renaud Garcia-Fons - La Vie Devant Soi (e-motive records/Nemo Music, 2017)....„Double Bass 1001's voices” fiind titulatura de concert solo.
* Grégory Privat Trio - Family Tree (ACT Music, 2016)
....Grégory Privat: p-no, Linley Marthe: d-bass & Tilo Bertholo: dr
* Verneri Pohjola & Mika Kallio (Finland) - Animal Image -O.S.T.- (Edition, 2018)
* Bugge Wesseltoft - Everybody Loves Angels (ACT Music, 2017)
* Omer Klein (p-no) – Fearless Friday (Neu Klang, 2015)
....Omer Klein: p-no; Haggai Cohen-Milo: ac-bass; Amir Bresler: dr
Ar fi trebuit să fie mai potrivit recentul Sleepwalkers (Warner, 2017), dar mutarea pianistului la un label major nu-i în niciun caz de natură să mă facă curios pentru acest album: mai ales în jazz, e necesară păstrarea independenței creatoare conferită de case de discuri mai mici și implicit mai independente...și în plus l-am preferat pe pianist recomandabil pentru „Vinerea fără frică” pentru că sunt acolo tot compoziții de-ale sale iar componența trioului e identică.
Noutăți discografice....nefestivaliere (ca să le zic așa):
* Chip Wickham (fl & sax) – Shamal Wind (LoveMonk Records, 2018)
* Hilde Marie Holsen (tr, soundscape/electronic manipulation) - Lazuli (Hubro, 2018)
Unul dintre albumele atmosferice de la Hubro cu o suită din 4 părți cu nume de pietre minerale colorate...dar care, în ciuda cronicilor favorabile și a analogiilor interpretei cu Arve Henriksen, N.P. Molvaer sau Jon Hassell, mie nu mi se pare memorabil...
* Eddie Henderson (tr) - Be Cool (Smoke Sessions Records, 2018)
* Cory Weeds Little Big Band – Explosion (Cellar Live, 2018)
* Pablo Held (p-no) - Glow II (Pirouet, 2018)
* New Cool Collective Big Band featuring Thierno Koité - S/T (Dox, 2017)
* Tia Fuller (a-sax) - Diamond Cut (Mack Avenue, 2018)
* Erroll Garner – Nightconcert (rec. 1964, rel. Mack Avenue, 2018)
* Binker (Golding) and Moses (Boyd) – Alive in the East? -live- (Gearbox Records, 2018)....with Evan Parker (saxes), Yussef Dayes (drums), Tori Handsley (harp) & Byron Wallen (trumpet)
* Chance Hayden (gtr) - Get Somethin' (Ropeadope, 2018)
- „Fusion” modern, tipic pentru casa MoonJune Records:
* Mark Wingfield (gtr) – Tales from the Dreaming City (MoonJune, 2018)
- „Fusion” clasic recuperat recent cu un grup spaniol mult influențat de Chick Corea/Return To Forever:
* Mùsica Urbana (Spain) - S/T (Zeleste/RCA, 1976)
* Mùsica Urbana (Spain) - Iberia (Zeleste/RCA, 1978)
- Câteva specialități:
* Talibam! + Matthew Nelson & Ron Stabinsky – Hard Vibe -LP- (ESP Disk, 2017)
* Gato Libre (Natsuki Tamura: tr, Satoko Fujii: acc & Yasuko Kaneko: tb) – Neko (Libra Records, 2017)....proiect al pianistei de aproape 60 ani în care este preferat acordeonul pianului ei de bază.
* Shelter (Nate Wooley, Ken Vandermark, Jasper Stadhouders, Steve Heather) - S/T (Audiographic Records, 2017)
* LEF (Lorenzo Esposito Fornasari: voc, ex-O.R.k., Obake, Berserk!) - Hypersomniac (RareNoise, 2017).....LEF e un subiect generos care merită dezvoltat pe blogul paralel „Albume inedite din colecții anonime/VicTim of Special Rock”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu