„micul Mare” Aaron Parks și alte „Schimbări în aerul” jazzului de toamnă

Pe primii 2 artiști inițial programați în postare și aflați în actualitate din motive cumva „opozite” (cum e și noul titlul al primului dintre ei), îi punem deoparte pentru postările următoare: Alec K. Redfearn (and The Eyesores) = declanșatorul ideii a ceea ce înseamnă acordeonul în jazz, respectiv C.W. Vrtacek (numele real Charles O'Meara), chitarist care ne-a părăsit recent la 65 ani și pe care-l voi studia/recomanda pentru aparițiile solo, respectiv cu trupele Forever Einstein și Biota.
Ne rămân pentru setul de acum următoarele albume meritând cel puțin a fi semnalate, mai puține ca de obicei, grupate după instrumentul dominant...până vom ajunge la ceva nou cu un grup interesant „necunoscut și mortal” semnalat pe-aici pentru albumul anterior, la deja consacrații „free improvisers”-și scandinavi The Thing, plus în final ceva cu artista americancă experimentală de culoare Moor Mother anunțată la festivalul olandez „Le Guess Who?” în ediția 2018 care urmează peste puțin timp, între 8-11 nov. O notă în plus pentru albumul foarte inspirat din titlul postării și pentru alte câteva preferate scrise cu majuscule.

* Aaron Parks (p-no) – Little Big (Ropeadope Select, 2018)
Albumul considerat „vizionar” Invisible Cinema (Blue Note, 2008) este continuat cu brio acum după 10 ani de 4-tetul numit tot așa, „Mic Mare” condus de pianistul din Kurt Rosenwinkel’s New Quartet. Greg Tuohey (gtr) vine tot de-acolo cu lecția bine învățată de la boss-ul lor comun, printre alte atuuri alături de inspirația componistică a liderului fiind și durata generoasă de aproape 80 de minute a albumului (!)

- "Siren" - Aaron Parks "Little Big":
https://www.youtube.com/watch?v=ZJ-VoyacvAE

* Keith Jarrett – La Fenice -2 CD live- (rec. 2006, rel. ECM, 2018)

* James Francies (p-no, keybs) – Flight (Blue Note, 2018)

* Now Vs Now (Jason Lindner: synth & p-no) – The Buffering Cocoon -2 X LP/CD- {Jazzland Recordings, 2018}

* Javier Colina & Chano Domínguez (bass & p-no/Spain) – Chano & Colina -live- (Sunnyside, 2018)

* Esperanza Spalding (voc, bass) – 12 Little Spells (Concord, 2018)
Cine și-a permis cu invitați cu tot o sesiune improvizată componistico-interpretativă neîntreruptă de 77 ore transmisă „livestream”, pigmentată dacă bine mi-amintesc și cu schițe grafice făcute ad-hoc, își putea propune lejer și un album cu 12 piese inspirate de...și corespunzând tot atâtor părți ale corpului uman. Muzica se îndepărtează însă de jazz intrând mai degrabă în arealul cantautorilor de genul unor Joni Mitchell, Björk sau Prince, cum au detectat criticii atenți. Nu e tocmai rău, dar putem s-o mai încadrăm la jazz? Sigur că pare ciudat pe de altă parte că n-am scris nimic la evidențiatul album Now Vs Now mult influențat de producătorul și tehnicianul ambientalist Steve Wall, în timp ce m-am ocupat de unul din categoria opusă...dar asta doar pt. că The Buffering Cocoon este conform așteptărilor la ce ne-a arătat în ultimii ani Jason Lindner, în timp ce cele 12 mici vrăji ale flamboaiantei Esperanza nu prea și merita să vedem și de ce...

 - NOW VS NOW "GLIMMER":
https://www.youtube.com/watch?v=YnTn59HHCjA

* Thomas Johansson (tr, flgh) – Home Alone (Tammtz Records, 2018)

* Ambrose Akinmusire (tr, voc) – Origami Harvest (Blue Note, 2018)

* Cuong Vu (tr) 4Tet – Change in the Air (RareNoise, 2018)
Cel puțin această fracțiune trompetistică se dedică memoriei lui Roy Hargrove, tromptist major dispărut prematur la doar 49 ani (în secundar trebuie totuși precizat că muzicianul se afla de circa 10 ani într-un prelungit con de umbră și penurie discografică în postura de lider...)

 - Cuong Vu 4-TET "Far from Here":
https://www.youtube.com/watch?v=dNdRnTy0Umg

* Butcher Brown – Camden Session (Gearbox Records, 2018)
Noul opus al quintetului american condus de DJ Harrison: keys & Marcus Tenney: trumpet, este plasat „...between instrumental Hip-Hop vibes and any Headhunters-era Herbie Hancock creation”...sau ca să descriu mai simplu, un melanj de funk și jazz.

* (Ruban Nielson’s) Unknown Mortal Orchestra  (New Zealand/USA) - IC-01 Hanoi (Jagjaguwar, 2018)....a fost lansat exact de Halloween ca o continuare mai scurtă și mai orientată spre un „fusion” ambiental de jazz decât anteriorul album foarte eclectic al trupei saxofonistului de 38 ani, Sex & Food (Jagjaguwar, 2018), semnalat aici la timpul său și considerat un mix de „funk, indie-pop, psychedelic rock à la Prince & Frank Zappa”.
 - Unknown Mortal Orchestra - Hanoi 6 (Official Audio):
https://www.youtube.com/watch?v=JDsmgYRh6nA

* The Thing – Again -LP- (Trost, 2018)
- Mats Gustafsson: soprano saxophone, tenor saxophones; Ingebrigt Håker Flaten: acoustic bass, electric bass; Paal Nilssen-Love: drums, percussion...with Joe McPhee: pocket trumpet (02)
Album conform așteptărilor, cu aceleași balansuri „quiet/loud” și invers care i-au făcut pe cei 3, ignorând tradițiile, definibili în termenii „free jazz/garage rock” sau „jazz/punk”...mai puțin așteptat fiind poate invitatul-surpriză care de data asta cântă în piesa centrală la același instrument ca odinioară regretatul Don Cherry pe originalul temei „Decision In Paradise” din 1984.

                                          IC-01 Hanoi

* Moor Mother (Camae Ayewa) – The Motionless Present (The Vinyl Factory, 2017)
* Moor Mother (Camae Ayewa) –  Fetish Bones (Don Giovanni, 2016)

* Moor Mother Goddess (Camae Ayewa) – Moor Mother Goddess -cassette- (Vague Audio Tapes, 2015)

"Hardcore poetry," "power electronics," "slaveship punk," și "protest music” sunt termenii Wikipediei descriind ce colaj produce cu patos această artistă interesantă din Philadelphia ale căror 3 titluri scurte dar dense, însumate ca durată totală, abia ating 1 oră și jumătate...așa încât la festivalul Le Guess Who?/Utrecht din acest weekend artista-poetă mă gândesc că va putea cita și expune cam (din) întreaga ei operă...

 - MOOR MOTHER @ Jazzhouse, Copenhagen (6th of April, 2017)
https://www.youtube.com/watch?v=Uwnr18Az09k